Plecam din Baia Mare spre Targu Lapus, continuand apoi catre Razoare. Admiram splendidele repezisuri ale raului Lapus (mentionat in romaneasca bataie de joc pe harta topo ca paraul Lapus) pe pragurile succesive de sisturi cristaline. Inainte de pod cotim dreapta si o luam spre Razoare. Salutare indicatoarele spre EM Fero-Mangan si Cheile Lapusului. Din pacate pe cei vreo 36 km Defileul Lapusului nu are chei propriu-zise decat intr-o zona de maxim 35-50 m lungime unde o ingustare substantiala a albiei, pana la vreo 4 m, strajuita de pereti stancosi, le-a creat.
Restul malurilor sunt alternativ acoperite de fageturi intercalate cu carpen, alteori cu stejar, uneori arid-stancoase.
In cateva pasaje are alura de creste impresionante si obliga cursul raului la flexari de 130-160 grade.
Lungul sat Razoare e situat pe malul geografic drept al Raului (asa numesc riveranii raul Lapus).
Sunt vreo 3 km de drum pietruit, destul de desfundat, pana la ramificatia spre catunul Groape.
In centrul asezarii lasam la dreapta biserica cu turle argintii.
Sub versantii calcarosi, sfredeliti de galerii miniere sau mici cariere de bentonita, e biserica de lemn, monument istoric, cu hramul Sf. Dumitru, sidriluita, patinata de vremi.
Vedem gospodarii prospere alternand cu altele vechi, amarate. Case traditionale in curs de prabusire. Prea putine se mentin corespunzator, conferind totusi pitoresc si farmec desuet asezarii.
Paraie si torente capabile sa inunde usor comunitatea. Diguri, canalizari recente dar si nesanatoase baltiri mlastinoase. Case de vacanta, chiar si o micuta pensiune asteapta musterii.
Abandonam masina pe drumul catre Groape (5 km) aproape de prima insula a Lapusului gata sa intre-n defileu.
Luam aminte la gramezile de bolovani nenivelate si numeroasele deseuri de tot felul, abandonate iresponsabil, ca atractie turistico-ecologica probabil.
Mici stoluri de pasarele policrome, cu pieptul stacojiu, zburatacesc razant, pregatindu-se de dragoste si cuibarit. Nu sunt sticleti, poate cinteze.
Din defileu, inspre insula cu putine salcii si o plaja nisipoasa, se iveste batand gratios-rar din aripi silueta unui starc cenusiu. Cativa corbi croncane grav.
Avansam in avalul malului drept ajungand repede la pintenul conglomeratelor ce se infig in albie. Suntem obligati sa escaladam versantul invadat de sute de buchetele de primule, albastrele. Mai sus zaresc o varietate de floricele inrudite cu viorelele. Nu am mai intalnit-o in Maramures decat aici.
Cativa carpeni si paducei puncteza zona inferioara a stancariei cu praguri si brane inguste.
Malul stang e in curs de defrisare pe o mare suprafata iar la circa 50-75 m deasupra albiei e acompaniat de un drum auto-forestier liniar legat de Peteritea–Vima Mica.
Goale cochilii de melci, albe sau vag striate, rasar printre smocurile crude ale ierbii.
Remarcam si urme de cervide.
In circa 35 de minute suntem pe culmea stancariei.
Soarele si feericele straluciri aurii ale raului Lapus ne inedeamna la prelungite reprize foto.
Nu peste mult dam intr-o zona cu doboraturi de vant, cu arbori si coroanele uriase aflate-n curs de putrefactie.
Mai incolo e un valcel larg si sec plantat cu molidis.
Daca am urma culmea am da in drumul spre Groape, de unde auzim circuland rar masini.
Coboram oblic spre albia celui dintai parau pentru a-i savura repezisurile, alb-inspumatele, intrand in zona sisturilor cristaline, a bolovanilor uriasi cu geometrii severe, superb acaparati de muschi catifelati sau circulari licheni de piatra suri-albiciosi.
Stancariile ascund sub ele vizuine de bursuci, vulpi.
Aici vedem niste ciudate plante ce aduc a tutun, cu inflorescente ca niste mini cupe, ca de degetarut, visinii. Sunt abia imbobocite.
Acestea apar intercalate cu ferigutele crestate de pe stanci, ferigutele cu radacina dulce si frunza lineara, ca o limba de bou, apoi viorelele larg inflorite. Nelipsitele primule galben-pal si albastrelelor invioreaza frunzisul ocru gros si uscat, periodic animat de briza care ridica-n slavi, precum pe niste fluturi, cate o frunza de fag ori stejar.
Coboram in avalul celui dintai parau pentru a surprinde confluenta cu raul Lapus.
Ne afundam in aluviunile inselatoare.
Pet-uri sute, zdrente de polietilena, textile, tot felul de incaltari desperecheate spurca poezia apelor, mai imputinate cu circa 1,5 m inaltime decat la prima-mi aventura, motiv pentru care putem avansa pe taluzul oblic, impracticabil la viituri.
Primul parau, ce aflueste in raul Lapus, e mentionat pe harta topo, al doilea si al treilea, mai modest, nu.
In schimb al patrulea e trecut. Ne impresioneaza prin salbaticie, caderea mare de panta, pragurile cascadate si uriasele stancarii de neinvins ale versantului sau drept.
Ajunsi aici tragem o alta suita foto, extaziindu-ne in fata grandorii naturii, notei generale a locatiei sugerand un virginal Paradis terestru.
Din lunca ingusta decorata de mii de floricele de tot felul o zbughesc, surprinzandu-ne, doua caprioare, mai apoi o veverita neagra.
De-acuma malul accidentat ne obliga la scurte pasaje de escalada pentru a nu recurge la urcatul/coboratul din/spre culme.
Mai apoi apare o poteca de cervide si mistreti. Tangenta malului se situeaza la 10-20 m deasupra oglinzii apei.
Malul stang ne ofera din loc in loc spectacolul stancilor-turnuri.
De remarcat faptul ca paraiele nu sunt potabile. Isi au obarsia in preajma gospodariilor izolate ale catunului Groape, mai apoi in Preluca Veche.
Nu exista nici izvoare, arar printre grohotele sistoase (gramezi de pietre care au proprietatea de a se desface în foi subţiri) mustesc abia firicele de apa.
Prin urmare e de avut in vedere asigurarea din start a apei de baut, cel putin pana la fosta galerie de bentonita din Groape, acolo unde odinioara era un pod plutitor de legatura cu Peteritea.
In coturile nisipoase, acolo unde aspectul malului e similar cu cel al unei gropi de gunoi dominata de deseuri menajere si peturi, soarele dilata aerul flacoanelor care se destind pocnind straniu, de parca zona ar fi bantuita de sinistre spirite shakespeareniene.
Daca facem abstractie de asta defileul Lapusului e incantator.
Dar cum oare sa te faci ca nu vezi zdrentele fluturand dupa viituri in ramurile inferioare ale arborilor sau pe arbustii (lastarii) malurilor ?
Paraul cinci e si el modest, cu ape putine, nemarcat pe harta topo.
De acum apar paraie si pe malul geografic stang.
Sisturile cristaline sunt treptat inlocuite de calcare intercalate cu cuartite cristalin-stralucitoare-n soare.
Dupa 3 ore de la plecare (la ora 12), iesim intr-o lunca larga, inierbata si cu un fel de staul pentru vite.
Chiar la atingerea luncii, intr-o stanca, descoperim un bolt gros cu belciug ramas de la fostul pod umblator catre Peteritea.
Deasupra curge un paraias ce-si are obarsia intr-o galerie de mina taiata-n calcare ruginii.
Mai sus remarcam halda albastrie a unei alte galerii in care se exploatase bentonita.
De-aici in sus versantul e terasat, cu succesive holde cultivate an de an cu grau de primavara, ovaz, cartofi, porumb sau trifoi ori lucerna, in asolament ancestral.
Un taran tocmai a sosit cu caruta trasa de doi cai suri, incarcata cu balegar fermentat pe care-l imprastie metodic.
Aflam de la el ca locul se numeste Zavoaie si ca daca am sui spre nord am ajunge la cele dintai gospodarii din Groape.
Daca vom urma, insa, raul Lapus inspre aval vom da de o alta bucla a sa in forma de U. Dambul Pulii obliga raul Lapus la o flexare de de aproape 180 grade.
Toponimiile celor din Groape si Preluci sunt socant de deocheate.
Un brau de calcare marcheaza pe cateva zeci de metri malul drept, tradand vechiul mal in care au aparut corolele alb-rozele ale paralutelor.
Deasupra, o cruce neagra de fier comemoreaza stupida moarte a unui localnic beat, angajat inconstient in traversarea inot.
Langa ea e un valcel cu firicel de apa scurs sub un scund portal carstic dincolo de care observam palnia larga a unei doline acaparata de hatis dens de paducel.
Aici dam de primele inflorescente de spanz, violacee la exterior, verzi-galbui la interior, cu stamine proeminente incarcate de polen, curtate de muste si galagiosi bondari.
Nu putem copia malul din cauza accidentarii si vegetatiei agresive, motiv pentru care suim terasa dupa terasa, din holda-n holda, depasim abrupte haturi si admiram sute de flori de spanz intercalate cu calugari albi, albastrele, viorele, primule.
Ajungem la o poteca ce duce la nord, scotandu-ne la o splendida belvedere spre Groape.
Suim in amontele malului stang ale celui de-al saselea parau.
Coboram apoi prin fanata la talveg (linia care uneste intre ele punctele cele mai adanci ale albiei unei ape curgatoare sau ale unei vai uscate).
Urcam contrapanta iesind pe un piemont (forma de relief situata la contactul unor munti cu o campie sau cu o depresiune, formata prin acumularea depunerilor aduse de apele curgatoare la schimbarea de panta) conglomerat-arid decorat de mici insule de floricele portocalii dar si toporasi.
Escaladam versantul spre nord-vest si dam intr-o poteca ingusta si abrupta frecventata de pescari braconieri tradati de minusculii pesti morti, uscati la soare, care ne conduce spre Gropita.
Ultima portiune a potecii e larga si spectaculoasa, arcuind frumos spre liziera unui faget matur, iese intr-o lunca.
Paraul sapte vine dinspre Groape iar numarul opt dinspre Preluca Veche (extremitatea estica).
Mai spre dreapta, cu malul drept dominat de o stancarie a carei baza imi face impresia ca ar fi perforata de portalurile a doua grote.
Suim intr-acolo si constatam ca nu exista nicio grota, placarea groasa cu muschi umezi si umbra ne-a fentat dar…descoperim o cascada de circa 5 m pe dolomite, un repezis lung de vreo 15-20 m si apoi o cascada filiforma- inalta de circa 10-12 m, nestiuta de noi.
Daca privim spre sud-vest avem in fata un muncel chelios-stancos, acoperit cu muschi, licheni si specii iubitoare de lumina.
Urmeaza raul Lapus cotit in U, fortat de obstacolul Dambul Pulii apoi la dreapta malul peretelui stancos.
E ora 13,30 (si au trecut 4 ore si jumatate de la debut) cand decidem sa facem plaja si sa pranzim in pajistea scunda, verde, inviorata de alb-roz paralute.
Ne urnim pentru continuare la ora 14, traversam paraul opt si suim prin faget in pajistea cu frecventi ienuperi si nelipsitele floricele.
Coboram la malul raului avansand usor vreo 20 minute pana la un alt pasaj stancos.
Dam de popasul pescarilor, cu o coliba dezvelita, primul izvor-fantanita, nelipsita si mizerie abundenta.
Cea de-a doua insula, acaparata de raul Lapus cu bratele dragastoase e invadata de un lastaris dens si destul de inalt.
Din pacate aici nu avem sansa unei cuprinzatoare perspective.
Pentru prima oara descoperim in frunzis siluetele carnoase-roz ale parazitelor exemplare de cucuruz sau muma padurii care cresc pe traiectul radacinilor putrezinde de fag sau carpen .
Poteca pescareasca, neumblata din anul precedent, continua o vreme apoi dispare in faget.
Depasim paraul noua, mai mult un valcel de regula sec, ne apropiem de culmea custuros-abrupta din conglomerate negricioase ce coboara pana-n albie, facand aproape imposibila deplasarea de-a coasta.
De acum incolo vom escalada stancariile spre dreapta (nord-nord est) iar drept rasplata vom putea admira, in curand, raul Lapus (malul stang) ca o lama stancoasa afund ferestruita si lunga.
Raul Lapus e obigat la o noua flexare a cursului in forma de U in dreptul Pietrei Cerbului si a splendidei sale cascade, Pisatoarea, cu trei zone de cadere totalizand cu certitudine 60-70 m, de extrem de putini turisti vazuta.
Culmea nordica impadurita pe care suim se imblanzeste treptat.
Suim spre Preluca Veche si dam de capatul unui drum de carute, imediat la stanga, la obarsia unui valcel abrupt, de al doilea izvor.
Iesim intr-o poienita de culme acaparata de lastaris de mur extins dupa defrisarea fagetului. Gropita e acum undeva foarte jos, in dreapta noastra.
Imediat avem o alta panorama spre Groape.
Au trecut 6 ore de la plecare (e ora 15) si continuam pe culme.
Remarc stivele mari de boci de fag alaturi de cele de meteri pentru foc, urmeaza o poiana alungita de culme cu palcuri dense si spectaculoase, verzi intunecate, de ienuperi.
La stanga e un parau care alimenteaza cascada Pisatoarea, la dreapta paraul opt , cu splendida-i cascada.
Spre est apare conturul rectiliniu al drumului auto pietruit Groape–Preluca Noua dar…ne desparte de el un afund si accidentat valcel.
E musai sa-l evitam pe la indepartatele-i obarsii, lungind imprevizibil parcursul.
Intrezarim o poteca ce pare a taia spre est valcelul imbacsit de paducei, tufe de mur si maces agasant. O luam intr-acolo dar…mai trebuie sa mergem multa vreme in amontele sau inainte de-al trece pentru a sui versantul stang.
Suntem la cele mai joase gospodarii pitoresti din Preluca Veche.
Trecem pe langa pini rosii spontani.
O plantatie de pini putin intinsa acopera versantul stang al paraului opt inainte de-a iesi in carosabilul spre Groape.
Ajungem la ora 16 (dupa 7 ore de la plecare) pe Fata Groapelor, deasupra catunului desfasurat sub noi intr-o incredibila aeriana.
Carosabilul auto pietruit si prafos suie prin dreapta noastra spre Preluca Veche ceva mai jos, in timp ce o scurtatura seculara o ia direct din Groape pe piciorul stancos.
Coboram pe acolo si dam peste o localnica amabila ce ne sugereaza scurtatura de la rastignirea vopsita-n rosu visiniu la stanga.
Preferam insa sa continuam prin Groape. Lasam biserica-n dreapta.
Drumul din Groape catre masina ramasa-n Razoare ne ia un ceas de talpuiala usoara.
Trebuie sa ocolim mult prin nord-nord-est, catre obarsii, paraiele accidentate pe care le-am traversat dimineata la varsarea-n raul Lapus.
Admiram minunatele mestecanisuri intercalate cu fagetul tanar.
La ora 17 inchidem circuitul care a presupus vreo 14-16 km si 8 ore total.
Admiram acum prima insula aflata-n umbra, corbii valsand pe termice, cintezele zglobii cu piept stacojiu si lunca Lapusului cu maretele salcii.
Ce fantastica oferta turisca reprezinta Defileul Lapusului si Tara Chioarului!
Dar evident nu a turismului hotelier-petrecaresc, Happy crasma, vorba ortacului meu, ci a celui pentru unii frustrant, cu personal angajament si substantial efort al picioarelor.
Minunatia de apus de soare a constituit cireasa de pe „tortul turistic” in timp de traversam prin Grosi…!
Sfaturi pentru parcurgerea traseului turistic:
Traseu nemarcat.
Nu pune probleme de orientare daca se merge riguros in contact vizual/auditiv cu raul Lapus (malul geografic drept).
Relativ facil in conditiile unui debit redus, atunci cand deplasarea se poate efectua in mare parte tangent albiei.
Problemele apar in perioada viiturilor care acapareaza si albia extinsa, care obliga la pasajul pe curba de nivel sau/si frecvente urcari/reveniri din culme pentru a surmonta stancariile.
De avut in vedere sursele deosebit de precare de apa potabila, obligatia asigurarii proviziilor din start.
Un prim circuit din Razoare spre cascada Pisatoarea cu revenirea prin Preluca Veche–Groape se poate realiza in 7-8 ore.
De retinut ca exista pasaje mai dificile care presupun escalade scurte.
Defileul Lapusului merita facut cu barca pneumatica dar si cu piciorul, mai ales primavara, atunci cand apele paraielor abunda iar flora variata renaste, rasplatind din plin turistul.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
