Tara Oasului: Pe Magura Bixadului, valea Racsa, valea Cucuioasa si Piatra Bixadului, amagiti de varful si Piatra Vascului

E inca noapte de-a binelea cand plecam din Baia Mare spre Seini – Negresti Oas – Bixad. O geana de lumina cu degradeuri purpurii se ivi abia dupa ce am trecut de Orasu Nou, indreptandu-ne catre Vama. Imediat la dreapta puteam scruta spre claia vulcanica spectaculoasa a Muntelui Mic mai apoi, destul de departe, spre est, vedem Pietroasa.Din pacate, cand am oprit la Politia de Frontiera Negresti Oas pentru a anunta despre deplasarea in zona frontierei romano-ucrainene nebulozitatea acaparase 85% din bolta cerului.

 Am incercat fara sansa sa aflu de la politistii de frontiera cate ceva despre traseul optim de abordare pentru a poposi pe Pe Piatra (cum ii spun osenii), Piatra Vascului (cum eronat e mentionat pe harta topo 1978) sau Piatra Bixadului (corect).

S-a mai luminat nitel pe cand traversam infloritorul, cel putin din perspectiva arhitecturala, Negresti Oas, cotind spre stanga la iesirea spre Certeze – Pasul Huta.
Am parcurs inca 5 km pana la Bixad, admirand de-o parte si alta a soselei vilele, unele cu alura de motel sau hotel, apoi o uriasa Sala a Congreselor apartinand cultului Martorii lui Iehova. 
Am lasat in dreapta Sanatoriul Bixad, iar intr-o gradinuta izvorul cu apa minerala protejat de un pavilion-copertina, indreptandu-ne spre Manastirea Bixad.
Ajunsi in partea estica a acesteia, nu am suit mai departe, ci am decis sa continuam la dreapta, in amonte pe valeaTarsolt, pe un drum auto-forestier.
Astfel am ajuns la o rastignire si horincia duduind in plina productie de tarie imbatatoare din prune.

Un localnic ne spuse sa continuam prin fata horinciei cateva sute de metri, pe urma s-o luam la dreapta, pe langa un fanar situat intr-o livada cu fanata, suind oblic pe langa salase de oi, dand in drumul de carute care ne va duce la poalele Pietrei Bixadului (pe traiectul aductiunii & captarilor de apa potabila). 

Relieful e valurit, livezile preponderent de pruni bistriteni, intercalate cu meri, ciresi, nuci dar si multa vita-de-vie, soiuri hibride, in special unul cu parfum de ananas, intinsa pe lungi spaliere, pe alocuri neculeasa.
Haturile acaparate de maces, mur si tufe aprige de porumbele prin care se inalta, precum niste aurii flacari, zveltii mesteceni , verzi intunecatii arini, separa privatele proprietati, nicicand cazute prada colectivizarii. 

La stanga (nord-vest) atrage atentia Magura Bixadului, cu alura tipica de muncel vulcanic, acum cu fagetul ruginit si frecvente izbucniri sangerii ale ciresilor salbatici ori violentele portocaliuri ale tinerilor mesteceni. 

La ora 8 ne pusesem rucsacii de tura in spate, luaseram betele de trekking si curios urmariti de o adolescenta, am luat-o spre nord-est.
Lasam in urma fanarul cu parfumat fan si proaspat adunata otava, inconjurat de cateva burduhanoase clai. 
Am trecum apoi prin ordonate livezi de meri, preponderent soiul Yonathan, cu fructele scuturate si depozitate in saci de polietilena, cu destinatia borhot de tuica. 

Sleaul pe care pornisem devine tot mai vag apoi se termina subit in cuadratura unei livezi imprejmuite.
Iesim spre stanga, sarind un paraias ce afluieste in valea Cucuioasa, ajungand intr-o parcela blocata de un dens brau de spini, prin care penetram cu scopul de-a atinge culmea ce se profila in fata, pe care intuiam ca vom da de un drum vechi de carute suind spre poalele Pietrei Bixadului. 
Am iesit zgariati, dand de o alta livada flancata de lungi si simetrice spaliere cu vita-de-vie apoi in fata se ivi o solitara gospodarie. 

Un tanar armasar murg ne simti mai intai, apoi ciobanescul alb imaculat si destul de agresiv/tenace. 
Ajunsi la casuta cu sura, cuptor traditional pentru paine si colaci, cotete pentru porci, iepuri, gaini, ne intampina o scunda babuta vioaie, de 70 de ani, trebaluind la alesul din pastaile fasolei dolofane, cu boabe alb-violete, untoase, traditionala in Oas si foarte apreciata de oraseni la prepararea zacuscai. 
Bostani porcesti, jupi de vreji de porumb, ciopoare de pui si gaini, o gradinita cu zarzavat si flori, din care remarcam niste salbaticite, dar minunate crizanteme violacee, dadeau un aer pitoresc gospodariei. 
Am admirat casa oseneasca scunda, din lemn, asezata pe fundatie de lespezi de andezituri, cu peretii lipiti si spoiti ultramarin, prispa ingusta, acum plina de lemne pregatite pentru foc, altele stivuite pe latura estica, sub acoperis, la indemana. 
Babuta ne conduse spre sleaul de carute traversand hotarul bogatei lor gospodarii, povestindu-ne despre fiul plecat de ani de zile in USA, altul prin Franta, vecini dusi in Italia, fapt ce explica neculegerea strugurilor stafiditi dupa prima bruma, dar dulci si aromati de-ti lipesc buricele degetelor.
Livada si via sunt intercalate cu mesteceni supli, acum cu banutii frunzelor aurii. Frecvent in zona ciresii se insira soldateste pe laturile proprietatilor pentru a le contura hotarele de peste generatii. 

Multumim, ne luam ramas bun si pornim in suis usor, iesind repede intr-un piept de deal ornat cu mesteceni si nelipsitii vreji de vie salbaticiti, cocotati in varfuri de pruni, arini, paltini, imbiindu-ne cu savurosii ciorchini de struguri albastru-intunecati, adesea ofiliti de bruma sau cu boabele ciugulite de pasari. 

In rest e liniste, codrii din dreapta (est) insirati de la sud catre nord pe o inlantuita culme valurita, punctata de Maguriciul (405m), Coasta Ratului, Dealul Pilingarii, Magura Teiului (555 m), in plan secund Paltinu si apoi Piciorul Pietrii, suind Pe Piatra Bixadului. 
Cam acesta ar fi trebuit sa fie si parcursul nostru, acompaniind dinspre Negresti Oas catre amonte versantul geografic stang al vaii Racsa, daca am fi urmat indicatiile lui Ion Mac si Budai Csaba din ghidul turistic Muntii Oas-Gutai-Tibles aparut la Editura Abeona, Bucuresti, in 1992 (vezi pag. 96-98). 

La un moment dat, privind in urma, am ramas impresionati de panorama varful Pietroasa –  varful Muntele Mic si in continuare catre vest varful Jelejnicu Mare si varful Jelejnicu Mic, care strajuiesc la sud lacul artificial Calinesti-Oas.

O bresa fals-promitatoare de lumina se ivi in plafonul de nori intunecati, prin ea oblicele fuioare ale razelor de soare se proiectau asupra Bixadului, Boinestiului si in continuare catre Gherta Mare si Gherta Mica, pana spre Camarzana si Tarsolt. 

Vastele suprafete acaparate de feriga, inalta de mai bine de un metru si intr-o larga paleta coloristica, de la tonic verde la galben pai, portocaliu ori tern ruginiu, si-au pus amprenta pe culmea ce o strabateam. 

La stanga (vest) se contureaza culoarul accidentat deschis de valea Cucuioasa in timp ce Magura ramane tot mai in urma. 

Dupa ora 9 depasisem prin stanga o casoaie de stana, avansand spre poalele Pietrei Bixadului.

Admiram un sir de fagi grosi, mult peste un metru diametru, cu coamele valvoi.
La stanga lor, intr-o rectangulara poienita, apare o casoaie de varat cu acareturi, strajuite de cativa tineri mesteceni, in fata un brau destul de ingust de molidis plantat in urma cu peste doua decenii, intercalat cu arini . 

Am ocolit prin stanga plantatia dupa care am prins o poteca pastorala suind oblic, de la sud-vest catre nord-est spre Piciorul Pietrii. 

Suind din greu, admiram monumentali fagi, rari paltini si frasini, la fel de rari vajnici stejari, iar la poalele lor un deset perie de fagi nu mai inalti de un lat de palma. 
Ajunsi pe culme am cotit-o spre vest-nord-vest, parcurgand destul de blandul suis pastoral traditional descris de poteca in andezituri stratificate, posibil de sorginte vulcanica. 
Spre sud de culme si poteca ramane un ochi de poiana. 
Poteca se orienteaza in final tangent nord-est, catre obarsia vaii Racsa, o turbarie cu efemer tau, azi secat si acaparat de rogoz. 

Noi am continuat pe picior in timp ce o scurta si obraznica aversa spera nemotivat sa ne stea stavila.
Evitam doboraturile de vant, ajungand sub peretii sud-estici ai Pietrei Bixadului, unde am remarcat cateva culcusuri de cerb.
Suind apoi pe crestetul muntelui, admiram alte exemplare extraordinare de fagi solitari, unii de mult despuiati de podoaba frunzelor. 

La ora 10,40 (dupa 2 ore si 40 de minute de la plecare) poposeam deasupra abruptului sudic stancos pe Piatra Bixadului, admirand acrobatiile catorva corbi si panoramand hat departe.
 
Ne-am facut sedinta foto, impresionati mai ales de riguroasa delimitare a proprietatilor aflate sub noi.

Admiram  Magura Bixadului.
In cele din urma punand harta in situ cu ajutorul busolei, incercam sa ne lamurim care din cele doua maguri aflate catre nord si nord-est la circa 500 m distanta, o fi varful Vascului (necotat si nenumit pe harta topo romaneasca; 917,3 m pe harta sovietica, poreclit de bixadeni Fekete Hegy, conform uzantelor austro-ungare), pe acesta trebuind sa vedem Piatra Vascului. 

A sui pe Piatra Bixadului si a nu continua prin vasta pasune intinsa (dupa mine, pe circa 9-11 ha) spre fruntariile de nord-vest ale tarii, ni se parea o inadmisibila neimplinire, cu toata amenintarea ploii.
Asa ca am continuat printre holdele imense de feriga si palcurile uriasilor fagi, lasand intr-un pliu al pamantului, la dreapta, taul secat si una dintre cele doua obarsii ale vaii Racsa.
Ne apropiem de un intrand marcat de verdele, ciudat acum, al unor frasini si carpeni. Pana acolo, insa, trebuie sa inotam realmente printre uriase ferigi, pe alocuri doborate de bruma.

Un fost gard din stalpi de beton, aducand a spalieri, cu sarma ghimpata inexistenta ne avertiza asupra faptului ca atinsesem granita.

Privind catre est, am remarcat culoarul frontierei, lat de circa 10 m, nu si vreo borna, motiv pentru care am continuat pe langa acel fost gard menit sa impiedice trecerea pastorilor si turmelor ce pasuneaza vara aici, suind un muncelas impresionant datorita acelorasi extraordinari fagi, unii doborati de vant.
La ora 11,40 observam bornele frontierei: cea romaneasca spalacita, fara vreaun inscris, cea ucraineana frumos vopsita, cu stema din tabla aluminizata. 

Nicio stancarie aici. 
Prin urmare nu aici se afla varful si Piatra Vascului, ci dupa inseuarea estica, la stanga culoarului frontierei, adica integral in teritoriu ucrainean.

O poienita se deschide la sud de acest varf impadurite.
La nord, spre Ucraina, versanti impaduriti si intens valuriti, nicio asezare vizibila. 

Spre bucuria noastra, soarele sparge plafonul norilor, astfel incat putem imortaliza crestetul Pietrei Bixadului si mult mai departe, catre sud-vest, lacul de acumulare Calinesti Oas pazit de Jelejnicu Mare si Jelejnicu Mic. 

Am decis s-o luam inapoi catre est pana la inseuarea culoarului frontierei, de unde am observat, in fine, Piatra Vascului – doua stincarii usor inseuate, ambele ucrainene, asadar legal inaccesibile.

Am taiat spre sud, pe unde veniseram, lanurile de ferigi si-apoi pajistea alpina, mergand pana pe buza sud-vestica verticala a Pietrei Bixadului, de unde am scrutat privelistea, de-aceasta data insorita. 

Se facuse ora 12,40 si in continuare am optat pentru deplasarea oblic descendenta (catre nord-vest) pe grohote, cu un perete stancos spectaculos prin marime si polistratificarea andeziturilor intunecate aflat in dreapta.
La ora 13,00 poposeam intr-o neregulata poiana strajuita spre vest de Dealul Corneasca (619 m).
De aici am avut o prima si total diferita perspectiva catre nebanuitul abrupt stancos vest-sud-vestic al Pietrei Bixadului apoi am dat de o potecuta putin umblata care acompaniaza in aval versantul drept la debutul vaii Corneasca. 
Am decis sa abandonam poteca pentru a ne apropia de firul vaii sapata-n andezituri, cu albia intinsa pe un pat compact de roci vulcanice inclinate la circa 30%, cascadata pe alocuri. 
O stancarie pitoreasca, aducand a uriasa platosa, marcheaza malul drept al obarsiei vaii. 
Malul stang e si mai abrupt, cu un lung guler stancos, inalt de 5-15m deasupra, fagetul matur, destul de rar, conferind atmosfera si culoare. 
M-am cocotat pe stancaria din dreapta pentru a fura niste inedite imagini cu Piatra Bixadului dupa care am coborat la firul vaii, urmandu-l cu destula dificultate datorita grohotelor instabile, spre aval, oprindu-ne adesea pentru a surprinde spectacolul soarelui revarsandu-si razele calde asupra codrului impopotonat in straie de sarbatoare. 

Am dat din nou in poteca, acum pietroasa, apoi de-o poienita inseuata, cu o captare de apa potabila pentru Bixad. 

Un drum de carute ocoleste pe la poale (de la vest catre est ) Piatra Bixadului, trecand prin poienite cu fanata, clai protejate cu garduri din sarma ghimpata impotriva turmelor si salbaticiunilor. 
De aici, privind spre nord-nord-est se pot admira cu totul altfel stancariile argintii ale Pietrei Bixadului, intre timp delectandu-ne cu nucile pietroase scuturate de vant. 

La ora 14 ne inchideam primul circuit la poalele Pietrei Bixadului, in dreptul gospodariei de varat, sirului de grosi fagi cu coame ravasite si plantatiei de molid intercalata cu arini.

Coboram spre Bixad aproximativ pe unde suiseram, acum refotografiind in soare tot ceea ce admiraseram dimineata sub cupola intunecatilor nori.
Am continuat pe culmea Dealului Staule, avand parte de un regal cu deliciosi struguri si stafidite prune bistritene, imortalizand o traditionala gospodarie cu sarpanta din paie patinate-n decenii.
In drum spre simpatica babuta osanca, ratam putin parcursul de dimineata si scapam astfel de haturile cu spini.
Trecem pe langa o mare vie privata, intinsa pe spalieri. Aici am primit de la un amabil osan sfatul necesar coborarii catre lunca unde lasasem masina, trecand printr-o livada cu imensi meri Batuli, apoi pe langa o turma de mioare strasnic pazita de turbati caini.
La ora 16 ne incheiam frumoasa noastra premiera plecand spre Baia Mare.

Sfaturi pentru parcurgerea traseului turistic:

Traseu turistic in circuit, nemarcat, presupunand dotarea cu harta si busola, nerecomandabil pe vreme cu vizibilitate redusa fiindca exista riscul intrarii accidentale in teritoriul ucrainean.