In perioada Pastelui 2006 si dupa aceea, la infloritul si apoi roditul capsuneriilor celebre osenesti, am facut cateva deplasari pentru documentare turistica in Tara Oasului, admirand magurile vulcanice din zona Turt-Tarna Mare, sperand sa le vina o data vremea de-a le sui cu amicii de drumetii. Urcasem intr-o iarna, pe viscol varfurile Jelejnicul Mare si Jelejnicul Mic, iar recent Piatra Bixadului-varful Vascului de pe frontiera romano-ucraineana. Traversarea dinspre Tarna Mare-Tarna Bai-Baile Turt-Turt o discutasem primavara aceasta cu Dumitru Istvan. Acum i-a sosit ceasul implinirii.
Duminca dimineata la 6,00 ne intalniram la locul traditional plecand spre Seini-Livada-Draguseni-Turulung.
Era noapte de-a binelea, abia cotind-o din Turulung spre Turt orizontul se insangera spectaculos spre est, scotand in relief siluetele magurilor vulcanice impadurite din Muntii Oasului, era insa insuficient pentru a le si putea identifica.
Din Turt , pentru a nu fi legati de orarul autobuzului Satu Mare-Tarna Mare, am decis sa continuam pana in Tarna Mare, iar de acolo sa facem un amplu circuit turistic.
Se facea zi treptat, dupa ce am lasat localitatile Tamasesti la stanga, apoi Batarci, Comlausa, Valea Seaca (cu inca destul de multe frumoase gospodarii traditionale, pitoresti), ajungand intr-o culme din care puteam admira la nord-vest depresiunea Tarna Mare, peste granita Tarna Mica, numita de ucraineni Hija (hij = vie), si mai departe lunca Tisei, satul ucrainean Novoselita de la stanga impaduritului munte Cerno Gora si orasul Vinogradov.
Pustie la acel ceas al diminetii Tarna Mare, dominata de turlele argintii ale mai noii biserici ortodoxe la stanga si ale celei reformate, mai vechi, din dreapta soselei asfaltate.
Noi am urmat spre amonte Tarna Mare pana acolo unde continua spre nord-est cu valea Chicera (104 km din Baia Mare).
Localnicii se trezeau treptat si ieseau pe la porti pentru a-i privi pe cei trei ciudati turisti (seara unii de pe strada Huta crezandu-ne romani nostalgici reveniti din USA !?!).
Cainii ne luara-n primire.
Era 7,45 cand, admirand gospodariile modeste, spalierii cu vita din soiul rosca cu struguri stafiditi, neculesi, cuptoarele pentru paine din curti, patulele cu stiuleti de porumb, lemnele de foc crapate si stivuite migalos si cu ancestral simt estetic, pentru a le avea iarna la indemana, am pornit-o pe ulita satului catre nord.
Aveam tot timpul valea Chicera la dreapta, mica, crisitalina, cu albia sapata-n andezituri.
In curand in fata noastra se ivi confluenta dintre valea Frasinului (dinspre nord, cu obarsia sub varful Frasinul din Ucraina, curgand apoi alternativ in Romania si Ucraina, dupa cum o impune traiectul frontierei) si valea Chicera (curgand de la est).
Aici am dat peste o prima captare de apa potabila pentru Tarna Mare.
Fiindca un localnic ne spusese ca pe aproape e o fantana cu borcut, am continuat spre nord-nord-est taind-o peste nelucrate holde marginite de haturi cu porumbele, paducei si macesi
Ajungand pe o culme, surprinzator, am descoperit un prim frumos exemplar de Piciorul Caprioarei (Palaria Sarpelui dupa unii) bej-maroniu.
Dupa tatonarea zonei, in lipsa unei pertinente explicatii si localizari, am gasit fantana cu borcut sulfuros, fara CO2 , usor mineralizat, la capatul unei poteci, dupa traversarea unui aproape sec parau.
Pe malul drept al acestuia, in grosul frunzis uscat de carpen si fag, am descoperit o colonie de bureti violacei din specia Lepista nuda, deosebit de gustosi.
Fantana cu borcut de la Secaturi are un ghizd din tuburi de azbociment cu diametrul de 1 m. In partea de sud a acesteia, in huciul tanar, am numarat 15 foste scaldatori/bai empirice, extrem de apreciate de localnici vara, in cure antireumatice.
E vorba de niste gropi afundate-n solul pietros, de dimensiunea unei cazi de baie, in care taranii aruncau apa incalzita in prealabil in cazane, pe vatra, scaldandu-se.
Acum cazile sunt acaparate de tufele tinere de alun si carpen.
Am revenit in culme apoi ne-am deplasat la stanga ei pentru a ajunge pe malul dreapt al vaii Chicera, la drumul auto-forestier ce conduce spre fostele odinioara celebre Tarna Bai.
Un muncel cu un palc pitoresc de pini rosii sta in fata noastra.
Mai apoi, ajungand in ingusta lunca, am remarcat pe malul stang al Chicerei un versant cu aspect de cariera. Era de fapt un perete (ca o faleza) spalat de torente, sur-albastriu, din piroclastite, imi spuse colegul geolog Dumitru Istvan.
De aici spre amonte modesta vale Chicera ne ofera spectacolul scurgerii putinelor sale ape pe un pat de andezituri compacte, adesea in pitoresti repezisuri.
La stanga, pe un delusor, se ivi pichetul graniceresc, imediat apoi, pe firul unui parau afluind dinspre nord-est in Chicera, cea de-a doua captare de apa potabila pentru Tarna Mare.
Nu departe, in amontele Chicerei, apare aleea, o veritabila cale regala acum inierbata, strajuita de falnici frasini, paltini, tei si mai putini stejari, care precede fostele Tarna Bai.
O bisericuta catolica veche se iveste la stanga, dincolo de ea, aproape, o cabanuta silvica cu arhitectura kitsch-oasa.
Pe malul drept al Chicerei un chiosc rosu protejeaza fantana cu borcut slab mineralizat, sulfuros, necarcbogazos.
Un alt izvor captat pentru bai se afla in preajma cabanei silvice.
Pe malul stang al Chicerei se remarca lunga si partial ruinata cladire a bailor locale vestite si apreciate odinioara, o fundatie ceva mai recenta a unui proiect abandonat, dependinte
Per ansamblu locul pare dezolant desi zona se preteaza excelent turismului estival cu cortul.
Era ora 9,20 cand ne-am continuat deplasare spre amonte, lasand la stanga un versant abrupt – Padurea Tecanilor – treptat scaldat in soarele care topea pe indelete minora bruma a noptii.
In versant remarcaram in doua locuri denudate piroclastite apoi ceva mai sus tufuri, cenusi vulcanice sur-albicioase.
La dreapta aparu Tabara Scolara Tarna Bai, plasata pe malul stang al Chicerei, cu doua pavilioane din barne de brad vopsite bej-rozaliu, mai apoi trei cabane din lemn cu cate un etaj, dependinte etc.
Mergand inspre amonte, la 9,40 am ajuns la o confluenta: spre est-nord-est continua valea Caprei, serpuind spectaculos pe un pat de andezituri compacte cu praguri si jgheaburi/repezisuri, iar spre est-sud-est un parau mai modest, de asemeni scurs prin albia sapata-n andezituri.
Ne-am continuat deplasarea in amontele acestui parau, remarcand repede ivirea unui fuior feruginos.
La dreapta, dupa vreo 80 de metri, aparu stutul unei sonde de prospectiuni din care se scurgea un borcut vag sulfuros, necarbogazos.
Suind pe parau, nu dupa multa vreme se ivi o alta vana de apa feruginoasa, de-aceasta data emanand din fisura blocului de andezituri.
La circa 150-200 metri de la confluenta cu valea Caprei paraul pare a se curma la poalele unui muncel impadurit cu rar faget, abrupt.
Un drum scurt de TAF se iveste la dreapta, parand a sui spre o terasa de sub culmea aflata la vreo 100 de metri.
Un alt drum de TAF mai bine conturat si orientat spre sud-est, suie molcom.
L-am urmat, constatand ca face o volta ascendenta spre nord-vest apoi alta catre sud-est, pe coasta abrupta a muncelului unde am dat de primele colonii de Pleurotus, sur-vinetii, carnoase, ivite pe cioate batrane de fag, ceva mai sus pe trunchiul bolnav-gaunos al unui fag in viata.
Ziua, multumita generozitatii soarelui, deveni din ce in ce mai splendida.
Fosnet de gros frunzis, in rest desavarsita liniste, exceptand imediat dupa aceea strigatele tot mai indeparate ale unor nevazuti haitasi aflati la vanatoare.
Drumul de TAF avea sa ne conduca pana-n ampla poiana (borna silvica 71), fosta pana in urma cu un deceniu ( inaintea migrarii localnicilor spre Banat) vatra a satului Vagas, cu doua biserici, una ortodoxa, alta catolica ( zona Tarna Mare ca si Comlausa, Valea Seaca, Bartaci, Halmeu Vii, Halmeu, Turulung fiind odinioara populata cu nemti si maghiari colonizati, adusi alaturi de romani).
In peisaj apar si doua cimitire treptat invadate de huci, putine fundatii vizibile, acaparate de vegetatia ierboasa, doar cu 2-3 vestigii de casute pitite-n livezile dominate de pruni.
O culme impadurita orientata est-vest se contureaza dincolo de vatra satului Vagas, acum totalmente inexistent, debutand in varful Gora Siroki ( 812 metri, borna granicereasca 156) pe care noi il confundam in prima faza cu varful Holmu Vagasului.
Suntem in zona apartinand candva de Comitatul Ugocea, care se intindea spre nord-vest pana la lunca Tisei spre orasul Vinogradov (Szolos in maghiara, datorita celebrelor sale vii) pitit la poalele vestice ale impaduritului masiv montan Cerno Gora.
Drumul de TAF suie la stanga spre frontiera cu Ucraina, taind liziera cu minunati mesteceni, disparand in fagetul matur tot mai rarit, vast defrisat spre frontiera.
Am decis s-o luam prin fosta vatra a satului, trecand printre pruni, ciresi, mai rar nuci ori salbaticiti meri si peri, pe langa un fel de tumul marcat cu o lespede de andezit, admirand la dreapta razletii ienuperi fotogenici.
In urma ramane un picior impadurit punctat de coroanele verzi ale unor pini rosii, probabil plantati in urma cu vreo 25-30 de ani.
Speram ca ajungand pe culme sa putem arunca o privire spre Camarzana.
Am traversat spre est o suita de valcele ascunse-ntre grohotele de andezituri intunecate, afluind in coltul vestic al Vagasului pentru a constitui valea Morii in punctul ei de obarsie.
Ajunsi la liziera am inaintat spre culme, convinsi ca e romaneasca, descoperind o borna cu profil patrat de beton, inalta de vreo 70 cm, ce parea topo, mai ales datorita crucii de pe crestet.
Ciudat mi s-a parut ca nu era plasata ca de regula pe un varf.
Privind la stanga, la nici 30 de metri, am remarcat una similara.
Era tot mai straniu.
Nici urma de culoar prin codrul de foioase sau macar un gard, ca in zona frontierei din zona varfului Piatra Vascului, de la Bixad-Tara Oasului.
Dumitru Istvan s-a apropiat sa vada borna apoi Ionica Pop, dotat cu GPS, pocket PC si o harta a zonei pe flash card.
Ne-a lamurit rapid : carati-va naibii de-acolo, riscati sa treceti in Ucraina!
Scrutand mai atent de-acum intrezariram ceea ce se voia a fi fasia frontierei romano-ucrainene, adica un foarte demult nedegajat culoar (probabil erau bornele de frontiera 158 si 158-4 cum am observat studiind ulterior pe net o harta topo a fostului URSS pentru zona in cauza).
Ne-am retras pentru a urmari pe GPS locatia in care ne aflam: altitudine 479 m, la circa 200 de metri vest de varful Gora Siroki si la poalele versantului nord-estic al varfului Holmu Vagasului, intr-o sa.
Prin urmare, daca am fi continuat spre est nici vorba sa vedem Camarzana, ci cadeam in mainile granicerilor ucraineni.
Am pornit spre vest, pe un drum vechi de carute ce acompaniaza liziera de la poalele varfului Holmu Vagasului, la ora 12,30 , dupa aproape 5 ore de la plecare, poposind in extremitatea sudica a fostului sat pentru a ne solariza si pranzi in timp ce aveam la picioare o splendida panorama.
La nord-vest de la Tarna Mare catre rectangularul urias helesteu ucrainean, raul Tisa, orasul Vinogradov, muntele Cerno Gora si la dreapta acestuia, spre nord, orasul Hust.
Foarte aproape de noi – doua mici casute, una cu o multime de clai de fan in livada de pruni si meri Yonathan salbaticiti treptat, de aici.
Clinchet de clopote. Imediat se ivi o turma de mioare care-si avea staulul sub Vagas.
Intr-o poiana, pe versantii vestici ai varfului Gora Siroki auziram indepartandu-se strigatele haitasilor si schelalaitul cainilor de vanatoare.
Ortacii mei pusera de-un mic foc la care prajira slanina si carnati , picurand untura pe pita dreasa artistic-culinar cu rondele albe de ceapa.
Decisesem sa fiu consecvent cu mine insumi, macar o vreme, motiv pentru care mi-am molfait resemnat sardinelele conservate, scaldandu-le-ntr-o dusca de ceai si cafea.
Dumitru Istvan ne atata papilele gustative cu felii dintr-un exotic fruct cu aspect de rosie, fara urme de seminte, cu o pulpa carnoasa rubinie si iz dulce-rafinat de dovleac brumat, copt in cuptor, numit kaki prin Italia, de unde-l adusese fiica sa.
La sud de Vagas se afla Piciorul Corbului insa urmatoarea noastra tinta era la sud-vest, varful Ghezuri (osenii din Tarna Mare ii zic Ezuri, 497 m) dupa o harta topo veche pe care figura ca existent satul Vagas, bisericile…
Am admirat de aici, la nord de Tarna Mare, varful Frasin, in totalitate ucrainean, culmea cu frontiera ce continua spre est pentru a o coti 90 grade sud pe varful Gora Siroki, catre Holmu Vagasului, iar de aici alte 90 de grade est.
Dupa vreun ceas de reverie si dupa ce am schimbat cateva cuvinte cu pastorita osanca, am luat-o la vest-nord-vest pe liziera, coborand intr-o sa, suind apoi spre varful Ezuri (Iezuri sau Ghezuri).
Constatand ca ceva nu e in regula, am facut o ampla volta spre sud-vest-sud apoi est-nord-est, descoperind o multime de bureti carnosi crescuti pe putregaindele ramuri de fag, in grosul si caldurosul covor de frunze uscate.
Noi nu trebuia sa coboram spre valea Morii, ci sa ajungem la obarsia vaii Izvorul Bailor, de aici sa suim in culmea marcata silvic cu doua linii rosii paralele care sa ne conduca spre adevaratele varfuri Ezuri Mare si Ezuri Mic unde Dumitru Istvan dorea sa evalueze un filon de suprafata stiut din urma cu 30 de ani, cand efectuase prospectiuni geologice in zona.
Trecuse de ora 14,30 ( 6 ore si 3 sferturi de la debut) cand ne-am vazut reveniti la liziera sudica a Vagasului, de unde am traversat obarsia vaii Izvorul Bailor suind facil in culmea marcata cu cele doua benzi silvice rosii (ora 15,30).
De aici am ocolit pe un drum de TAF, pe la poalele nord-vestice, varful Ezuri coborand spre valea Izvorul Bailor, unde am dat de linia electrica de inalta tensiune venind din stanga.
La dreapta e prima galerie miniera, din care Dumitru Istvan reveni cu un bolovan cuartos de circa 2 kg: o ganga filoniana (parte sterila – n.r.) de calcedonie alternata cu ametist . Forma globulara, cristale scunde si albe de cuart, o circulara coroana de ametist roz-violet.
Mai jos pe vale la stanga se iveste varful Nucului, pe dreapta un versant vast, defrisat la ras de foioase.
Drumul forestier pe care coboram de-acum devine mocirlos.
Ajungem la confluenta cu valea Nucului ce venea din stanga pentru a aflui in valea Izvorul Bailor.
Aici e a doua galerie de prospectare miniera si o mare halda de steril, iar cursul vaii traverseaza o lunga zona caracterizata de alterarea andeziturilor prin caolinizare, albia fiind spalata prin roci friabile galben-ruginii.
In dreptul bornei silvice 90, traversand un podet de beton, am ajuns la confluenta cu un parau venind din dreapta.
La ora 16,30 intram pe strada Huta, ajungand la primele case osenesti, modeste, cu fanare, mici suri, cotete pentru porci si pasari.
Osenii ne priveau curiosi, parand tare dezamagiti ca eram doar niste amarati de baimareni, nu romanii americanizati, reveniti de peste mari si tari pentru a-si aminti cu nostalgie patriotica de patria muma.
Din dreapta afluieste valea Morii, dar nou suntem preocupati de cainii din ograzi care se dovedesc a fi din ce in ce mai agresivi, coalizati in mici haite.
Am depasit prin stanga zona inferioara a vaii Chicera, iar la ora 17 ne incheiam circuitul la rastignirea de piatra pornind spre casa, de-aceasta data luand-o din Turt spre Gherta Mare, Gherta Mica, Calinesti Oas, Pasunea Mare, padurea Tufoasa, statiunea si lacul de agrement Mujdeni, Orasu Nou, Seini.
Era noapte de-a binelea pe la ora 19 cand am ajuns in Baia Mare (90 km din Tarna Mare).
Sfaturi pentru parcurgerea traseului turistic:
Traseu nemarcat turistic cu risc de accedere ilegala in teritoriul ucrainean.
Tur-retur din Baia Mare 194 km pe sosea.
Circuitul turistic pietonal de 18-20 km se parcurge fara dificultate in circa 9 ore
Valea Chicerei pana la Tarna Bai este recomandabila turismului estival, cu campare in cort.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
