Târnosire și Sfântă Liturghie Arhierească în Parohia Buciumi

În limba română, singularul „bucium” are două forme de plural: neutrul „buciume”, cu referire la ancestralul companion muzical prin care strămoșii noștri își trimiteau chemare și veste, din deal în deal; respectiv masculinul „buciumi”, care denumește, regional, trunchiurile copacilor și, în mod specific, butucii de vie. Dacă, până acum, buciumenilor din Țara Chioarului li s-a potrivit, cu prisosință, cel de-al doilea sens – ei locuind la margine de codru și fiind destoinici horticultori, de azi li se potrivește, fără îndoială, și cel dintâi – căci, cu siguranță, se va duce vestea despre marea sărbătoare pe care au trăit-o.

Localitatea Buciumi este consemnată documentar încă din anul 1474. Același an în care Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt îi scria – fără a primi răspunsul așteptat – Papei Sixtus al IV-lea, în scopul organizării unei coaliții creștine antiotomane. Într-o vreme în care Marea Catedrală a Bizanțului redevine moschee, iar domurilor apusene – abandonate pragmatismului secular – li se desacralizează utilitatea, credincioșii din Buciumi, Maramureș, și-au târnosit biserica. În ziua de prăznuire a Binecredinciosului împărat Justinian, ctitorul Catedralei Înțelepciunii Dumnezeiești, 2 august 2020, târnosirea unei biserici, din „Bizanțul de după Bizanț”, se constituie, așadar, într-un mesaj peste epoci și pentru eternitate.

Actualul lăcaș de cult, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, a fost zidit între anii 1973-1978. Începând cu anul 2016, sub îndrumarea noului preot paroh, Părintele Ciprian Eugen Coza, secretarul Protopopiatului Chioar, au avut loc ample lucrări de renovare și înfrumusețare a bisericii, fiind înnoită în cvasi-totalitate, de la Altar, Catapeteasmă, pictură, mobilier, policandre și până la frumosul lumânărar din incintă. La baza tuturor acestor realizări stă vrednicia Consiliului și a Comitetului Parohial, a oficialităților locale și centrale, dar, mai ales, jertfelnicia credincioșilor buciumeni. Iar azi, fericiți, ei și-au așteptat cu drag episcopul, spre a le sfinți ctitoria.
Preasfințitul Părinte Iustin al Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Slujba de sfințire, slujbă urmată de Sfânta Liturghie arhierească, pe Altarul deschis, din generoasa și frumoasa curte a bisericii. Împreună cu ierarhul au liturghisit numeroși preoți și diaconi, amintindu-i pe Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial și mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Nicolae Petruș, protopopul de Chioar, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale. Credincioșii s-au bucurat de tandemul interpretativ al celor două formații corale – Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei, condus de Părintele Arhid. Drd. Adrian Dobreanu, și Asociația Corală „Buciumenii Chioarului”, condusă de tânărul și foarte talentatul teolog Gelu Hotea, în prezent student al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Cele două pricesne au fost dăruite celor prezenți de către cunoscuta interpretă de muzică populară Virginia Irimuș și de fiul părintelui paroh, foarte tânărul Paul Coza, care a demonstrat calități vocale și interpretative deosebite.

Minunea înmulțirii pâinilor în pustie, citită azi în relatarea Sfântului Evanghelist Matei, i-a prilejuit Preasfințitului Părinte Iustin abordarea unor teme teologice aparte. Ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul veniseră la Mântuitorul pentru a-I vesti uciderea învățătorului lor, din porunca lui Irod. Suferind pentru moartea unui prieten atât de drag, „suferind pentru păcatul umanității, suferind pentru păcatul care ucide sfinți”, Hristos S-a retras în munte, în pustie. Dar mulțimile, care Îl urmau peste tot, cu toți bolnavii lor, L-au găsit; și pe toți ai lor i-a vindecat. Le-a vorbit, iar ei, în arșița pustiei, L-au ascultat; le-a vorbit și i-a hrănit sufletește. Spre seară, la rugămintea Apostolilor, de a lăsa mulțimile să meargă spre a-și cumpăra de mâncare, Mântuitorul le răspunde simplu, direct: „Dați-le voi să mănânce!”… Avea de făcut o minune mare, pe care nu o mai făcuse; o minune cu o simbolistică deosebită, cu o teologie profundă. Toți Evangheliștii vorbesc despre ea, iar Sfinții Părinți o asociază, ca prefigurare, cu Sfânta Euharistie.

Cinci pâini și doi pești. Și, probabil, mai mult de zece mii de oameni – dacă doar bărbați erau cinci mii, în afară de copii și de femei, care au fost și sunt mult mai râvnitoare. La Marcu, sunt împărțiți în cete ușor numărabile, pentru a nu lăsa nici un dubiu; și tot rămân douăsprezece coșuri pline. Cinci pâini și doi pești. Darul unui copil pentru zece mii de oameni. Paradigmatic pentru „cum poate Dumnezeu ca prin darul unui copil să salveze o familie, o comunitate, un ținut, o țară, o națiune; o lume”. În pustia Bethsaidei, darul omului a întâlnit minunea lui Dumnezeu. Relatarea ioaneică a aceluiași episod ne arată că mulțimea, entuziasmată, a vrut să-L proclame pe Hristos rege. Mântuitorul i-a grăbit pe Apostoli să urce în corabie și să plece, tocmai pentru a-i îndepărta de această logică seculară și pentru a le arăta, câteva ore mai târziu, la a patra strajă din noapte, pe marea învolburată, cât de efemeră poate fi viața, cu toate măririle ei.

Ajunși la Capernaum de mulțimile care-L căutau nu pentru că văzuseră minuni, ci pentru că doreau să se sature cu pâinea minunii, Mântuitorul le vorbește Apostolilor despre o altă Pâine. „El le deslușește Taina Întrupării și felul în care va lăsa umanității, prin Biserica Lui, Pâinea vieții veșnice”. În acest context trebuie privită întrega iconomie a mântuirii: Întruparea, Jertfa, Învierea… Hristos Și-a asumat viața noastră – cu toate ale noastre, afară de păcat – ca să înțelegem cât de mare dar de la Dumnezeu este viața. Dumnezeu ne-a dat viața în trup ca un mare dar, ca o experiență unică. Numai că viața în trup este o școală, un examen. Viața în trup trebuie trăită pentru suflet, pentru veșnicie. Fără gândul la suflet și la veșnicie, nu mai înțelegi de ce-ai trăit în trup; nu mai înțelegi că „viața aceasta este urmată de și mai multă viață”…

O sărbătoare a atâtor frumoase realizări se cuvenea să se încheie cu acordarea de distincții. Astfel, Părintelui paroh Ciprian Coza i s-a acordat Ordinul „Preot Nicolae Gherman”; Consiliului Parohial, în frunte cu domnul epitrop Gheorghe Longin, i s-a acordat Medalia „Justinian Arhiepiscopul”; Comitetului Parohial și altor jertfitori ctitori li s-au acordat diplome de vrednicie; domnului Gheorghe Buda, primarul orașului Șomcuta Mare, și domnului Nicolae Bud li s-a acordat Ordinul „Justinian Arhiepiscopul”; domnului Marin Indre și doamnei Sorina Lupșe li s-a acordat Ordinul omagial „Preot Nicolae Gherman”, iar Asociației Corale „Buciumenii Chioarului” medalia omonimă. Părintele paroh și credincioșii i-au dăruit Preasfinției Sale o frumoasă icoană bizantină, a Duminicii Tuturor Sfinților, al doilea hram al bisericii, instituit cu această ocazie.

O duminică deosebită, de neuitat. O duminică ca un zvon de veșnicie, ca un sunet lung de bucium peste dealurile încărcate de codri seculari.
C. B. Roatiș