Nu există meserie mai frumoasă decât jurnalismul. Asta cred mulți actori de gazetă din țara asta și pot să creadă liniștiți, nestingheriți, dar cu precizarea că meseria asta le atrage și o serie de obligații care pot fi citite din Codul Deontologic al Jurnalistului Elaborat de Convenţia Organizaţiilor de Media.
Dar acum nu aceste obligații sunt în discuție. Ceea ce trebuie adus în atenția publicului este comportamentul unor profesioniști în jurnalism care se cred mai presus decât orice. Și nu spun că nu sunt buni, poate chiar experți în domeniul lor de activitate, dar în viața socială sunt niște indivizi atât de banali, încât poate nici nu meritau să-mi irosesc cuvintele pentru ei.
Apropo, „social” înseamnă că este legat de viața oamenilor în societate și raporturile lor cu societatea sau față de aceasta. S-ar putea ca unii jurnaliști profesioniști să nu cunoască această definiție, așa că pentru ei facem totul.
Raporturile sociale privesc locul de muncă, au legătură cu prietenii tăi, cu colegele de bârfă alături de care vă serviți cafeaua, de colegii de facultate și multe alte contexte în care ne aflăm cu toții. Dar dacă am ajuns la facultate, vreau să mă opresc aici și să pun o întrebare: „E normal ca acești profesioniști cu zeci de ani în jurnalism în spate, să înceapă o facultate și să-i ia la 11 metri pe colegii lor care bineînțeles că nu au de unde să dețină aceeași cantitate de informații ca ei?”
Și din păcate, acesta nu este un caz ipotetic, este o realitate care are o proximitate geografică mai apropiată decât ai crede. Asta e societatea în care trăim. Câinii de pază ai democrației sunt de fapt niște chiuaua care se cred mari și tari, arătându-și dinții de fiecare dată când au ocazia. Important e ca tinerii să nu fie influențați negativ de acești lătrători fără suflet și să le demonstreze că pot evolua și după ce vor absolvi facultatea, să facă o presă adevărată, curată și fără parti-pris-uri politice.
Din păcate, jurnaliștii pe care i-am numit „lătrători fără suflet” s-au desprins de anumite trusturi de presă și s-au fărâmițat, preferând să se vândă pe bani mărunți și să-și înființeze propriile fițuici obscure.
Au trecut vremurile în care ziariștii înarmați cu agende și pixuri făceau teren pentru a urmări un fir, pentru a sta de vorbă cu o sursă. Dar tinerii sunt viitorul societății și ar trebui să avem încredere în ei pentru că mai rău decât în prezent nu se poate.