Cercetatorii de la Universitatea de Tehnologie Delft din Olanda au realizat un experiment care a dovedit unul dintre principiile fundamentale din teoria cuantica (obiecte separate de distante mari pot sa isi influenteze comportamentele reciproc, instantaneu) contrazicandu-l astfel pe Albert Einstein.
Descoperirea reprezinta inca o lovitura data unuia dintre principiile de baza ale modelului standard din fizica, cunoscut sub numele de „principiul de localitate”, conform caruia un obiect este direct influentat de mediul din vecinatatea sa imediata, informeaza site-ul cotidianului american The New York Times.
Studiul cercetatorilor olandezi, publicat, miercuri, in revista Nature, intareste si mai mult o teorie pe care Albert Einstein a respins-o in mod public, in epoca. Celebrul savant a spus ca teoria cuantica avea nevoie sa dovedeasca „o actiune fantomatica la distanta” si a refuzat sa accepte notiunea ca Universul ar putea sa se comporte intr-un fel atat de ciudat si, aparent, intamplator.
In special, Einstein a ironizat ideea ca doua particule separate ar putea fi „incalcite” atat de mult, complet, incat simpla masurare a unei particule ar influenta-o instantaneu pe cealalta, indiferent de distanta care le separa.
Albert Einstein a fost profund nemultumit de „incertitudinea” introdusa de teoria cuantica si a spus ca implicatiile acesteia seamana cu „a-i cere lui Dumnezeu sa dea cu zarul”.
Dar, incepand din anii 1970, o serie de experimente de mare precizie realizate de echipe diferite de fizicieni au generat tot mai multe dubii – explicatii alternative cunoscute sub numele de „loopholes” („ambiguitati”, „chichite”, „portite de scapare”, n.r.) – in ceea ce priveste posibilitatea ca doua particule anterior „incalcite”, chiar daca ajung sa fie separate de intregul Univers, sa poata sa interactioneze instantaneu.
Noul experiment, realizat de un grup de savanti care au fost coordonati de Ronald Hanson, profesor de fizica la Institutul de Nanostiinte Kavli, asociat Universitatii Delft, la care au participat si savanti din Spania si Marea Britanie, reprezinta cea mai puternica dovada gasita pana in prezent care sprijina principiile fundamentale ale teoriei mecanicii cuantice despre existenta unui univers bizar, creat dintr-o „tesatura” de particule subatomice, in care materia nu se formeaza pana cand este observata si timpul se scurge atat inapoi, cat si inainte.
Cercetatorii olandezi au descris experimentul lor ca pe un „test Bell lipsit de ambiguitati”, referindu-se la un experiment propus in 1964 de fizicianul John Stewart Bell pentru a dovedi ca „actiunea fantomatica la distanta” este reala.
Potrivit savantilor olandezi, ei au eliminat toate acele posibile variabile ascunse care ar putea sa ofere o explicatie pentru reactia la distanta bazata pe legile fizicii clasice.
Cercetatorii de la Universitatea Delft au reusit sa puna in legatura doi electroni, separati de o distanta de 1,3 kilometri, care au schimbat apoi informatii intre ei. Fizicienii folosesc termenul „entanglement” („retea”, „incalcire a firelor”, n.r.) pentru a se referi la o pereche de particule care au fost generate intr-o asemenea maniera incat nu pot fi descrise independent. Savantii au plasat doua diamante in doua locuri din colturi opuse ale campusului Universitatii Delft, separate de o distanta de 1,3 kilometri.
Fiecare diamant a continut o trapa minuscula pentru electroni unici, care detin o proprietate magnetica, denumita „spin”. Pulsuri de microunde si energie laser sunt apoi utilizate pentru a conecta si pentru a masura „spinul” electronilor.
Distanta – masurata de detectoare amplasate in colturi opuse ale campusului – a asigurat faptul ca nu s-a realizat niciun schimb de informatii (intre cei doi electroni) prin mijloace confidentiale in perioada de timp in care erau efectuate masuratori.
Potrivit mecanicii cuantice, particulele nu capata proprietati formale pana cand nu sunt masurate sau observate intr-un anumit fel. Pana atunci, ele pot sa existe, simultan, intr-unul sau mai multe locuri deodata. Odata masurate, ele patrund totusi intr-o realitate clasica, existand intr-un singur loc.
Dincolo de rezultatele imediate, fizicienii considera ca experimentul din Olanda reprezinta un pas major ce a fost facut in vederea unei mai bune intelegeri a universului miniatural, considerat multa vreme o „provincie periferica” a disciplinei de studii numita fizica. Mecanica cuantica a avut deja un impact urias asupra industriei si tehnologiilor moderne. De exemplu, ea reprezinta fundamentul pe care au fost create computerele moderne si laserele.
Sursa: Mediafax