Toamna, pe varful Secatura

Duminica dimineata la ora 7,30 ne grupam si pornim spre Pasul Gutai, fericiti ca putem evada din haosul urban si pestilentialele izuri platite Sarbatorii Castanelor. La 8,30 suntem in Pasul Gutai. Ne luam rucsacii usori dupa care, admirand inca o data ingenioasa troita-harta-marcaj turistic plantata de Ecologic ONG, pornim pe banda rosie spre Partia Doctorilor – Poiana Boului – Secatura.

Luna palida atarna, dincolo de Pasul Gutai, spre vest, pe bolta tot mai azurie a cerului.
Poteca e podita cu strat gros de frunze proaspat desprinse. Solul miroase a reavan, roscove, amanite si oite rasar pe la poalele desetului perie, de fag.

Drumul, dupa flexarea de la Partia Doctorilor, se largeste si capata aspectul unei alei splendide.
Fagii alterneaza cu palcuri de molizi si mesteceni delicati iar pastelurile castiga progresiv in fantezie si culoare.

Iesim pe negandite in Poiana Boului.
Drumul Mariutii e la picioarele noastre si o fantastica panora ni se dezvaluie spre varful Mogosa.
Lacul Mogosa (Bodi Baia Sprie) e la dreapta, deocamdata in umbra.
Departe, in fundal, se iveste partial varful Hija (ce domina la est localitatea Cavnic).
Aproape, pe o culme descendenta parcursa de drumul auto-forestier ce acompaniaza Drumul Mariutii pana la Taurile Chendroi si in continuare, spre Taul Morarenilor, conectandu-se la soseaua Cavnic–Budesti (DJ 184), la aproximativ 3 km nord de Pasul Neteda, zarim oglinda micului lac de agrement.

Nu peste multa vreme vedem Creasta Cocosului prima data si varful Secatura aflate in umbra.
Mult mai aproape si spre nord apare A-ul alb al cabanutei Salvamont, la liziera molidisului plantat in urma cu mai bine de doua decenii.
Un cort iglu albastru, insorit, e campat la umbra stalpului cu sageti indicatoare (de admirat!). In jur, Poiana Boului cu pajistea bej pare decorata cu miliarde de mici diamante din cauza picaturilor de roua in care explodeaza razele tot mai calde de soare.
O multime de calote bej-pistruiate de Piciorul caprioarei (Palaria sarpelui), tinere sau foarte tinere, se aduna repejor in tolba.
Inainte de-a ajunge in stanga liniei electrice de inalta tensiune (ce duce spre Sighetu Marmatiei), in pajistea din stanga admiram un bolovan cu inscrisuri daltuite pe la 1803 (martor, se spune, al fostului drum comercial al sarii – Drumul Mariutii – ce lega Ocna Sugatag de Baia Mare).

O vreme urmam drumul, avand in dreapta culoarul liniei electrice, treptat acaparat de lastaris de foioase si plantatia tanara de molid,.
Ajungem la Sarita lui Pintea si degustam prima panorama vasta catre vest-nord-vest, de la Ignis spre Pietroasa, Plesca, valea Mara, Culmea Pietrei, valea Alaba…
Pe masura ce ne apropiem de Secatura (zona vestica), iarba inlacrimata de roua groasa straluceste diamantin.

Ajungem la digul de captare odinioara a apei tehnologice pentru EM Suior, in apropierea secatelor turbarii circulare invadate de pipirig si costreie.
Aici colegii mei suie pe drumul inierbat de TAF catre Secatura vest in timp ce eu o iau pe liziera estica a molidisului dens.
Ma orientez la stanga, gasesc cu ceva dificultate pasajul peste turbaria mustinda, traversata de paraiasul lat, inierbat, si depasesc succesivele nivatii, acum seci.

Ne regrupam si suim impreuna, o vreme inca pe drumul pietros, drapat cu smocuri de parul porcului.
Mai apoi, o luam la stanga prin lastarisul scund de fag.
Atacam direct versantul inclinat la peste 30%.
Se ivesc contraforti, metereze, citadele impresionante, totul multumita fanteziei luminii soarelui filtrata prin coroanele maiestuosilor fagi, mai rar paltini.

Grosul echipei ataca direct un valcel nord-nord-vestic.
Eu prefer altul, mai spurcat si spectaculos aflat cateva zeci de metri mai spre vest-sud-vest.

O vreme comunicam strigandu-ne dar atacand valcelele abrupte si afunde nu ne mai auzim.
Secatura, pastrand proportiile, poate fi lesne comparata cu splendorile Pietrei Craiului sau cele ale rezervatiei Scarita–Belioara din Apuseni.
O stancarie uriasa, stratificata de lavele foliar-orizontal incremenite si despicata vertical, apare in stanga mea.
In fata-dreapta se contureaza valcelul-saritoare blocat partial in debut de ienuperi si lastari de fagi iar deasupra se contureaza treptat caciula conic-impresionanta a altor andezite.

Ajung la saritoare, o pot surmonta dar…habar n-am daca in continuare voi putea iesi pe varful Secatura, iar daca nu…
Din acest motiv recurg la un pasaj spre stanga si ajung deasupra valcelului parcurs de colegi.

Surpriza, la nord de acestia, nevazuta de ei, se contureaza o custura stancos-andezitica orientata est-vest, cu un fel de sfinx zoomorf similar unui cap de broasca testoasa de mare, prolabat, de sub uriasa cuirasa a platosei cornoase.
Obrajii si gatul magicei fapturi pietrificate sunt poleiti-verzui de coloniile de licheni.
Ca sa ne putem bucura cu totii de inedita aparitie, sugerez sa ne regrupam pe o brana cu merisoare si afinis.
Suim in continuare pe sub arcada unui fag doborat de vant, lasam in dreapta un fel de sarma andezitica verticala, inaintam pas cu pas, pe alocuri semipas cu semipas, profitand de ipotetice trepte stancos-instabile.

Vreau sa nu ratez nicio perspectiva, nici macar un tanc, deget, turn si pentru asta ma avant la nord, prin custura stancoasa.
Imi satisfac metehnele imagistice apoi sui pe culmea custurii, obligat sa revin deoarece nu pot iesi in creasta fara un rapel (de care nu am habar dar nici nu dispun de coarda necesara).
Traversez valcelul direct, spre sud, sima blochez in ienuparis dar…merita.

Suim pe varful Secatura unde zarim doi vinderei care se joaca in zbor razant.
Imediat le iau locul doi corbi ce par sinucigasi in fantasticele lor tandemuri, de la luping la picaje, tonouri…

La ora 11,45 iesim la liman, scaldati in soare.
Beneficiem de o fantastica perspectiva incepand de la Baia Mare–Baia Sprie spre Tautii si Satu Nou de Sus, Mons Medius si dealul Ciontolau (Ascutit), lacul si apoi varful Mogosa. Aproape, sub noi, se faseste fosta cariera EM Suior, mai departe, spre sud-est, e Cavnicul, varful Hija, Satra Pintii, Tiblesul, mameloanele de piatra ale Gutaiului Mic (Trei Apostoli), la stanga lor varful Varatec (inconfundabil multumita releelor) si Pietrosul Rodnei.
In continuare, spre nord-vest, sunt varful Toroiaga, Mihailecu, Farcaul si Transcarpatia Ucrainei, in fine, depresiunea Maramuresului Istoric –zona Sighetu Marmatiei, valea Cosaului si valea Marei apoi Culmea Pietrei si pajistea alpina pana spre Poiana Brustani – Sapanta, cercul fiind inchis spre varful Rotundu – Piatra Holmului, Pietroasa, Statiunea Izvoare si varful Ignis.

Nevisata zi in care, spre nord-est, troneaza mareata Creasta Cocosului, cu prim-plan intins si valurit de ienuparis din care izbucnesc pe alocuri flacari verzi neuniforme, de molizi scunzi, tunsi an de an de incisivii oilor si caprelor ce pasc pe aici.

Incantati, fascinati, imbaiati de soare si parfumul muntelui dominat categoric de aroma iute, sacru-tamaioasa, de ienupar, luam pranzul.
Abia pe la ora 13 ne rupem din vraja muntelui.
Propun s-o luam direct prin ienuparis spre Laba de Iepure, o splendida alcatuire ciclopica de andezite, intr-un fel bilobate si patinate-n auriu-verzui de coloniile de licheni.
Colegii abia se mai vad din ienuparisul dens, agasant, inalt pana la umeri.
Mai apoi iesim din aceasta obraznica mare vegetala pentru a ne odihni la baza formatiunii.

Coborarea directa pe valcelul nordic ar fi relativ facila dar…nu asta ne dorim ca frisca pe tortul turistic de pana acum.
Ca urmare ne angajam in stanga Labei de Iepure, initial prin ienuparis, dam de o poienita insorita, continuam pe versantul din ce in ce mai abrupt, accidentat. Ne apropiem, la dreapta, de prima stancarie custuroasa, cu alura de perete de citadela inexpugnabila.
Coboram cu deosebita atentie iar dupa ce-l depasim spre nord-vest, suim pe crestetul altei stancarii inalta de circa 35-40 m, ingusta de niciun metru in varf dar cu o teribila panorama spre vest-sud-vest-vest.

Coboram prin stanga si descoperim varianta unui alt valcel facil dar nu, vrem altceva.
O luam direct spre vest.
Valcelul e inclinat la peste 65%, pe alocuri ierbos, alteori pietros sau radacinos. In dreapta lui descoperim o alta formatiune argintie, custuros-alungita, polistratificata, cu un fel de sfinx tepos pe crestet.
Dupa delectare ne continuam coborarea, ajungem intr-o sa scurta din care ni se arata doua mese ingemanate din lave orizontale, cu iarba si ienuperi in locul fetei de masa. Totul trimite subit la brancusiana Masa tacerii.

Panta se accentueaza si la un moment dat ma intreb daca nu ne-am hazardat nepermis, riscand o derapare si prabusire de cativa zeci de metri.
Sporim atentia si coboram pe langa stanci. Uneori ne prindem, sprijinindu-ne de ele.
Inspirat, blochez valcelul cu doua ramuri groase de fag.
Ca norocul fiindca derapand, Aurica St. a ia sec la vale, oprindu-se repede in ele, fara nicio consecinta regretabila.

Iesim la baza contrafortilor unde remarc o poteca vaga, pastorala sau de salbaticiuni, orientata spre nord.
Continuam spre nord. Suim si coboram poteca.
Ne desprindem greu din vraja turnurilor si cascadelor andezitice si prindem un picior cu faget rar ce ne coboara in pajiste.
Poposim o vreme aici.
Admiram in urma Secatura, invaluita extraordinar in soarele dupa-amiezii, apoi coboram la drumul pe care ne intoarcem in Pasul Gutai si la Hanul Pintea Viteazul.

Extraordinara zi.
Fantastica tura pentru unii ca noi care realmente visam coclaurile Gutaiului dar mereu suntem in masura sa descoperim variante inedite de circuite, indiferent de anotimp.
Codrii rasuna de strigatele rromilor ciupercari.
Intalnim un solitar turist satmarean, apoi doi juni mopedisti.

La regrupare trag un ultim cadru Crestei Cocosului si Secaturii, dupa care o-ntindem spre Poiana Boului.
Se retrag acum si salvamontistii suiti cu masina prin EM Suior, ce stau peste zi la refugiu.
Ne deplasam lejer, plimbandu-ne.
Admiram din alta perspectiva poteca larga – aleea naturalului parc – magic straluminata de vestitorii amurgului.

La ora 16,30 ajungem in Pasul Gutai (DN 18) si la ora 17 in Baia Mare, luandu-ne ramas bun.
Incredibil ni se pare faptul ca intr-o astfel de zi, splendorile Gutaiului au fost ocolite de baimareni care au preferat Sarbatoarea Castanelor in locul mirificelor peisaje.

Foto: Varful Secatura, ramas bun si pe curind…