Totul despre dezastrul de la Certej, cea mai mare catastrofă ecologică din istoria României

Un dezastru precum cel de la exploatarea minieră Certej, de acum 48 de ani, s-ar putea repeta. Guvernanţii vor să modifice legea minelor astfel încât exproprierile să se facă automat în localităţile miniere. În acest context, a avut loc un protest neobişnuit al ONG-urilor la Ministerul Economiei.

Roxana Pencea, Mining Watch România: Se prevede în acest nou proiect că toate companiile primesc posibilitatea din partea Guvernului de a deveni proiecte cu resurse de interes public naţional. Prin urmare, procedura de avizare se simplifică, iar unele dintre acestea ar putea să beneficieze de legea exproprierilor pentru cauză de utilitate publică, dacă localnicii care au proprietate deasupra acelor zăcăminte nu vor să plece, nu vor să vândă. Atacă grav dreptul garantat prin Constituţie la proprietate şi îi pune pe oameni în situaţia de a fi extrem de vulnerabili în faţa companiilor miniere.

Mai mult, odată cu noul proiect, orice monument istoric ar putea fi dărâmat dacă se dovedeşte că sub el există metale preţioase.

Claudia Apostol, Asociaţia ARA: Roşia Montana este localitatea rurală din România cu cel mai mare număr de monumente istorice, peste 50 la număr. Este localitatea rurală din România minieră cu cea mai veche atestare.

Reprezentanţii ONG-urilor care militează pentru un minerit responsabil au încercat să stea de vorbă cu autorităţile, dar nu au reuşit. În semn de protest, au mers în faţa Ministerului Economiei cu un carton sub formă de lingou de aur şi cu trei machete care îi înfăţişează pe trei dintre oficialii Executivului: premierul Viorica Dăncilă, Darius Vâlcov şi Niculae Bădălău.

În dimineaţa zilei de 30 octombrie 1971, barajul iazului de steril de la marginea localităţii miniere s-a rupt iar avalanşa de mâl toxic a ucis 89 de oameni şi a rănit alţi aproape 100, majoritatea dintre victime fiind copii.

Niciun ziar local al vremii nu a publicat măcar un rând despre catastrofa minieră petrecută în dimineaţa de 30 octombrie 1971, iar autorităţile regimului comunist au încercat să ţină sub tăcere ecourile acesteia.

În ziua fatidică, iazul de decantare supraîncărcat cu steril (trebuia de mai mulţi ani scos din exploatare), la poalele căruia au fost construite mai multe blocuri pentru oamenii care lucrau în minele de aur şi cupru din zonă s-a revărsat peste cartierul muncitoresc. Cele peste 300.000 de metri cubi de steril au ras totul în calea lor, în numai un sfert de oră. Valul de zgură toxică a acoperit şi a distrus şase blocuri, un cămin de nefamilişti şi peste 50 de gospodării.

Din cele 89 de victime ucise în urma catastrofei, aproape jumătate erau elevi şi preşcolari, iar aproape un sfert erau femei, casnice.

Mărturii cutremurătoare s-au păstrat la Arhivele judeţului Hunedoara, în fondul rezervat dosarelor Procuraturii Devei, şi în Arhivele fostei Securităţi.

„În dimineaţa de 30 octombrie 1971, în jurul orei 5.00 s-a rupt barajul de la sterilul de minereu al Exploatării miniere şi, împreună cu apa, a pornit în avalanşe inundând o parte din comună, pe o porţiune de 4 – 5 kilometri. Ruperea iazului a fost sesizată de cetăţeni ca o pocnitură, după care la scurt timp s-a făcut întuneric din cauză că au fost rupte firele electrice. Avalanşa de mâl şi apă a distrus şase blocuri care erau situate în aval de iaz la o distanţă de circa 500 de metri, iar alte două blocuri au fost numai avariate, fiind protejate de un baraj format în faţa lor din copacii şi blocurile antrenate de avalanşa care a durat circa 20 de minute”, consemna procurorul şef adjunct Alexandru Oprean, de la Procuratura Judeţeană Hunedoara, în dosarul de anchetă păstrat la Arhivele Naţionale – Hunedoara.

„Declanşarea catastrofei a surprins mai mulţi cetăţeni în case ori în blocuri, unii dormind. S-au stabilit măsuri urgente de salvare a celor accidentaţi şi de scoatere a celor morţi cu ajutorul militarilor aduşi la faţa locului în acest scop, din Deva, Orăştie şi Brad. În prima zi a catastrofei au fost scoase 21 de victime de sub nămol şi din locuinţe, care au fost transportate la sediul căminului cultural unde au fost spălate de nămol şi s-a trecut la identificarea lor pentru a fi predate familiilor. Unele cadavre au fost identificate cu mare greutate, din cauza deformaţiilor provocate prin lovirea ori târârea victimelor de avalanşa sterilului”, consemna procurorul de caz.

„La un moment dat am auzit un vuiet puternic şi copaci rupându-se. M-am uitat în direcţia de unde se auzea, însă din cauza întunericului nu am auzit nimic. După zgomotul produs s-a întrerupt lumina şi a început să vină nămol dinspre decantor. Mi-am dat seama că nămolul provine de la decantor, deoarece cu cinci – şase ani în urmă, când decantorul s-a rupt, se întâmplase la fel. Am fugit acasă şi am constatat că blocul care se afla la 150 de metri de locul decantorului era distrus şi din familia mea a decedat soţia, fiul meu şi cumnatul meu”, declara muncitorul Aurel Chirla, audiat ca martor, în dosarul păstrat la Arhive.

„Organele miliţiei au luat măsuri pentru paza bunurilor şi de menţinere a ordinii în zona calamitată. Din materialele informative obţinute rezultă că în rândul populaţiei se discută nefavorabil la adresa conducerii exploatării miniere, pe motiv că a amplasat decantorul în loc necorespunzător, deasupra blocurilor de locuit. Cu toate măsurile întreprinse până în prezent nu s-a putut debarasa mâlul din întreaga zonă. Operaţiunea de stabilire a identităţii persoanelor decedate se desfăşoară greu, deoarece în multe cazuri au murit toţi membrii unor familii, fiind necesar să se stabilească rudele acestora din alte localităţi”, se arăta în nota secretă a Secretariatului M.A.I., aflată la Arhivele CNSAS şi publicată de Nicoleta Ionescu Gură, în Caietele CNSAS, sub titlul „30 Octombrie 1971. Catastrofa de la Exploatarea Minieră Certej-Săcărâmb, judeţul Hunedoara în documentele din arhiva PCR şi ale Securităţii”.

„Inspectoratul Miliţiei judeţului Hunedoara raportează că în cursul zilelor de 6 şi 7 noiembrie a.c., în urma lucrărilor de înlăturare a mâlului, au mai fost găsite două cadavre care după identificare au fost predate rudelor pentru înhumare. Numărul total al persoanelor decedate găsite până la 7 noiembrie a.c. este de 84. După datele probabile ale Consiliului popular local, rămân în continuare dispărute 3 persoane. Acţiunile pentru înlăturarea mâlului continuă”, se arăta în documentul aflat în arhivele CNSAS, publicat de Nicoleta Ionescu Gură, în volumul Caietele CNSAS.

Potrivit anchetatorilor, cei mai mulţi dintre morţi au fost depozitaţi în căminul cultural, unde au fost spălaţi, îmbrăcaţi în salopete şi apoi predaţi familiilor pentru a fi înhumaţi. Câteva imagini păstrate în dosarul de anchetă arată zeci de trupuri de copii, femei şi bărbaţi aşezate laolaltă pe mese.