Totul pentru stomac, nimic pentru spirit!

Am primit recent o înregistrare a manifestărilor care au loc într-o școală gimnazială din Oxford, dedicate apropiatei sărbători a Nașterii Mântuitorului, desfășurate într-o biserică anglicană.

De la primele secvențe am avut impresia că asist la ceremonia de înscăunare a unui rege. Totul s-a desfășurat după manual într-o solemnitate impusă de o tradiție ce a adunat câteva secole. Elevii celor trei școli din vecinătate au „defilat” prin fața asistenței în uniforme personalizate, s-au așezat în „dispozitiv”, după care fiecare și-a prezentat programul pregătit pentru eveniment.

Tot, absolut tot conținutul a fost dedicat doar Nașterii lui Iisus Hristos, fără nici măcar o referire la Moș Crăciun sau la colindele „moderne” ce au invadat mapamondul în ultimele decenii. Colinde străvechi interpretate de corurile școlilor, scurte pasaje din Evanghelii, legende dedicate marii sărbători, scenete tematice, rugăciuni. Protagoniști? Elevi, preparatori, profesori, oameni din administrația școlilor, personal nedidactic.

Să-i vezi pe directorii școlilor de prestigiu citind din Biblie, colindând, cântând muzică religioasă la diferite instrumente alături de copiii pe care îi educă, mi s-a părut a fi ireal de-a binelea. Nu am mai văzut o conlucrarea atât de strânsă între profesori, preoți, elevi și părinți pentru pregătirea tinerilor pentru viață, toți rezonând parcă la spusele înțeleptului Solomon: „Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă și chiar atunci când va îmbătrâni nu se va abate de la ea”.

Nimic mai adevărat. Sigur că nu toți elevii de azi vor merge doar pe „calea cea dreaptă”, unii dintre ei se vor bate din drum. Așa se întâmplă de când e lume, important e ca ponderea „rătăciților” să fie cât mai mică, să se piardă practic în majoritatea care a înțeles învățătura.

Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului, un eveniment crucial în istoria umanității, se degradează accentuat de câteva decenii și nu sunt semne că procesul s-ar încetini sau opri. Uităm din ce în ce mai des să colindăm, să-i vizităm pe cei apropiați, să-i ajutăm pe cei mai triști ca noi, să mergem la biserică măcar în sărbătorile importante, așa că nu-i de mirare că tot mai mulți nu știu ce lucru deosebit se petrece în aceste zile.

Nouă din zece români chestionați nu au știut să spună ce s-a întâmplat de fapt în această zi, ce se sărbătorește, cine este personajul principal al praznicului. Firesc, pentru mulți dintre noi Crăciunul reprezintă o dată importantă din calendar în care trebuie să cheltuim sume importante de bani pentru achiziționare de mâncare și băutură, pentru cadouri și decoruri zornăitoare, să ne pierdem vremea în trafic, la cozi lungi și dese, să acumulăm stres, nervi și agitație pe măsură.

De ce ne înghesuim pe trotuare, în magazine, în stații de autobuze, în piețe, ne îmbrâncim la cozi de parcă vine foametea sau sfârșitul lumii și vrem să ne prindă cu mațul ghiftuit, ne înjurăm și ne facem semne obscene în trafic? Pentru că vrem să câștigăm competiția „cine are cele mai multe bunătăți pe masa de Crăciun” și nu ne pasă că la sfârșitul bairamului jumătate dintre ele ajung la tomberon pentru că am pregătit bucate care ar putea sătura o cazarmă de soldați veniți din misiune. Dar toți ne propunem ca pe viitor să fim mai buni, mai înțelegători, mai răbdători, mai aplecați spre nevoile celor care nu au și ne cer să le întindem o mână de ajutor.

Toată nația e conectată la pregătirea bairamului. Mass-media, în special audio-vizualul, pune umărul din greu la pregătirea petrecerii. Suntem bombardați cu rețete culinare pentru piftie, caltaboși, sarmale, tobă, cozonaci, ciorbe de parcă ar fi o premieră pe piața de consum, când ele au câteva secole de vechime. Vine apoi partea „spirituală” a manifestării, materializată prin difuzarea colindelor pe stil nou, care nu au absolut nimic cu Nașterea Mântuitorului, unele fiind adevărate blasfemii, interpretate de tot felul de pițipoance și guriști cretini care n-ar avea loc nici măcar într-un cor de cămin cultural sătesc.

Nașterea Domnului e demonetizată la tot pasul într-un ritm infernal. Oamenii maturi au intrat în horă iar cei tinerii nu mai pot afla rostul, importanța și motivul acestei sărbători, toată atenția îndreptându-se spre distracție, daruri, bucate și băutură. Prea puțini se gândesc la semnificația acestei zile, cei mai mulți îl așteaptă pe moșul acela cu plete cărunte și barbă stufoasă, care cică vine de la Polul Nord cu sania încărcată cu daruri.

Nu-i rău că există oamenii atât de generoși care aduc daruri și bucurii, dimpotrivă. Necazul e că Iisus Hristos a fost înlocuit cu acest impostor, personaj artificial, nu mai e în centrul preocupărilor noastre măcar în aceste zile când îi serbăm nașterea.

Acum l-am trecut în plan secund, apoi, cine știe, poate că îl vom uita de tot. După care nu va mai fi nimic…