Specifică întregii țări, această tradiție are, la origini, o serie de legende. Cea mai răspândită spune că femeile mironosițe au dus un coș de ouă la picioarele Crucii și ele s-au înroșit de sângele lui Hristos răstignit. Altele spun că ouăle s-au înroșit „pentru că pietrele cu care jidovii l-au lovit pe Hristos s-au transformat în ouă colorate”, „pentru că oamenii au dat ouă copiilor de judecători pentru a-i îmbuna la judecata Mântuitorului”, „pentru că Maria Magdalena a împărțit ouă colorate celor pe care îi vestise că Hristos a înviat”, „pentru că Simion, care mergea la câmp cu ouă și pâine, a cărat crucea pentru Hristos și ouăle s-au înroșit”, „pentru că o precupeață neîncrezătoare în Înviere a zis: cum sunt aceste ouă roșii, așa n-a înviat Hristos”, „pentru că șase surori nu reușesc să o ucidă pe cea de-a șaptea cu pietre, pentru că acestea se transformă – în ziua Răstignirii – în ouă multicolore” sau „pentru că atâta timp cât se vor scrie ouăle, dracul nu va ieși” (Ioana Popescu, „Unspreceze încercări de etnologie alternativă”, în Foloasele privirii, Ed. Paideia, București, 2002, p. 111).
Se spune că nu e bine să păstrezi cojile de ouă roșii în casă, pentru că în ele se ascunde Necuratul. Cu toate acestea, în Moldova există tradiția spălării feței cu apă în care se pun bani, busuioc și ouă roșii, în dimineața de după Înviere, ca să fie roșii în obraji, sănătoși și bogați. Din bătrâni se spune că din primul ou ciocnit la masa de Paști trebuie să mănânce toți membrii familiei pentru a fi mereu împreună, că primii care ciocnesc sunt soții, părinții cu copiii și părinții cu restul neamurilor, dar și că oamenii care ciocnesc ouă roșii unii cu alții se vor vedea pe lumea cealaltă. Ouă roșii sunt puse la icoane, dar și în staulul vitelor și sunt date de pomană de sufletul celor adormiți până la Înălțare (Rusalii), perioadă în care se spune că porțile Raiului rămân deschise. Pe vremuri, ouăle se încondeiau, cum ne spune și Mihai Lupescu, învățătorul contemporan cu Creangă care ne-a lăsat o fabuloasă carte de antropologie alimentară, Din bucătăria țăranului român: „Multe gospodine scriu sau închistresc ouăle foarte frumos și se apucă de treaba asta cu mult înainte de Paști, căci la scrisul lor trebuie răbdare și ghibăceală (…). Înainte de a se înroși, ouăle se scriu, apoi se închestresc în zăr cu piatră acră ori în gălbinele, făcute din scoarță de pădureț sau din luște. Când sunt împietrite, se pun apoi în roșele ori flori, făcute din sovârf și scoarță de pădureț, ori din bacan cumpărat din târg și fiert în oale zmălțuite (Mihai Lupescu, Din bucătăria țăranului român, Editura Paideia, București, 2000, p. 135).
– Servicii de creare site web
