Vezi VIDEO
Traditiile si autenticitatea locurilor din Maramures trebuie conservate pentru ca identitatea judetului sa nu se piarda definitiv. Semnalul de alarma a fost tras de maestrul Tudor Gheorghe, care a marturisit ca a avut sansa sa ia la pas Maramuresul in anii ’70 si sa descopere frumusetea peisajelor si a oamenilor din judet. Acum, artistul are un regret: acela ca modernismul a acaparat si aici o buna parte din naturaletea si din atmosfera incarcata de traditional a Maramuresului.
Maramuresul nu mai e de ani buni ceea ce era candva: acel spatiu arhaic in care traditiile erau pastrate cu atata ardoare de localnicii care simteau ca toate acestea fac parte din fiinta lor. In timp, oamenii s-au lasat influentati de arhitectura occidentala si de elementele de modernism pe care le-au descoperit in strainatate. Acum Maramuresul a ajuns „sa dea bine” doar cand vin marile sarbatori, considera maestrul Tudor Gheorghe, care s-a declarat dezamagit ca nici macar in acest colt de tara nu s-a putut evita modernizarea.
„Maramuresul a ramas asa o zona ce da bine de sarbatori. Ma deranjeaza ca se renunta la portile maramuresene, la casele maramuresene, intr-un fel e firesc. Oamenii acestia au plecat de nevoie din satul lor, au mers sa munceasca in strainatate si i-a impresionat. Nu erau niste oameni de cultura, rafinati cultural. Erau niste oameni cu bun simt care au fost foarte usor influentati de arhitectura occidentala si au aparut case care nu-si au rostul aici. Ma doare sufletul sa trec pe langa un gard de inox cand eu stiu ce insemna poarta maramureseana”, a mai spus Tudor Gheorghe.
Nici macar muzica maramureseana nu mai e ce a fost candva, spune artistul. Totul a ajuns sa fie ceva foarte liniar si uniform, un fel de forma fara fond. Acelasi lucru l-a remarcat si in privinta dansurilor traditionale, pe care artistul le-a comparat cu o parada a armatei din China.
„Am inceput sa inventam muzica Maramuresului. Nu mai e nici pe departe ce erau Petreusii, s-a dus. Am avut parte odata de o intalnire fabuloasa la Desesti. O intalnire de vis. Cu Nichita Stanescu, Vulpescu, Ioan Alexandru, Sorescu, o multime. Si eram in caminul cultural care mirosea frumos a tocana de oaie, a tuica, si cantau ceterasi si veneau oameni simpli nefortati in costume populare si jucau. Noi asistam ca niste intrusi, intrasem intr-o zona mai speciala. Si i-am vazut si i-am urmarit. Vedeam cum isi invarte fata fiecare pe ritmurile acestea frumoase. Niciodata deodata, ci fiecare cand dorea, cand simtea sa se invarta. Frumusetea aceea era pentru mine. Dadea un amestec, o aiureala stranie de miscari. Acum sunt toti exact ca la armata, ce drepti stau astia, ca soldatii chinezi”, a relatat Tudor Gheorghe.
Maestrul Tudor Gheorghe traieste acum cu regret faptul ca Maramuresul n-a stiut sa pastreze ceea ce avea valoros. El spune ca a avut sansa sa colinde judetul in lung si in lat, la pas, prin anii ’70. Atunci a descoperit minunatia acestor locuri care i-au ramas pe veci in suflet.
„Eu cunosc Maramuresul din anii ’70 si nu teoretic, nu din manifestari. In anii ’70 un secretar cu propaganda la Baia Mare, tovarasul Retegan mi se pare ca se chema, zice: «tovarasul Tudor, vreau sa va arat Maramuresul» si mi-a pus la dispozitie o masina si a vorbit cu directorii de Casa de Cultura sau de la Caminele Culturale din zona frumoasa a Maramuresului, din est in vest, din nord in sud, sa ma primeasca si sa-mi explice. Asa am mers pe firul Izei la deal pana la Bogdan Voda, din sat in sat, de la Stramtura, tot stiu”, a mai punctat Tudor Gheorghe.
De salvat se mai poate salva o mica parte din Maramuresul de altadata. Fara intarziere ar trebui ca macar traditiile, asa alterate cum sunt, sa fie conservate, a concluzionat trubadurul.
Sursa: Camelia Tocaci
– Servicii de creare site web
