Ruta 15 din 14 martie 2009 cu Aurica Stefanoiu si M. Ghetie
Intr-o dimineata de weekend ploios, in urma cu o saptamana, dupa ora 6 dimineata la Radio Romania Actualitati, un reporter regional, voit teribilist, facuse un nefericit pseudopromo turistic, adica ghiveci ori varza, o frumoasa legenda aferenta satului Cehei, atribuind-o apropiatului sat Uileacu Simleului (botezat de reporter Uileacu Salajului).
Curios, am inceput sa fac niscaiva sapaturi apeland la amici salajeni, baimareni si apoi pe Internet. Doar vremea ostila ne determinase sa ne amanam realizarea proiectului cu o decada.
Manastirea benedictina din Uileacu Simleului, pastratoarea istoriei – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
Vineri seara pe la ora 20 o lapovita cu fulgi molateci imensi se abatuse asupra Baii Mari facandu-ma sa ma intreb daca prognoza accuweather.com aferenta Uileacu Simleului pentru urmatoarele 5 zile nu e cumva aberanta (noaptea -1, + 1 C, respectiv + 7, +8 C peste zi, cer variabil, mai mult insorit si vant 17 km/h).
Sambata dimineata la ora 7, fidela Dacia berlina o zbugheste… temperat pe asfaltul umed si frecvent inghetat, alunecos,spre Arinis– Cehu Silvaniei – Zalau – Simleul Silvaniei – Uileacu Simleului.
Frig aspru, nori albi-decor, soare cu dinti, apele Somesului umflate, dealuri brumate ori subtire ninse.
La iazurile piscicole din Arinis cautam sa descoperim lebedele ce iernasera acolo-n iernile precedente insa probabil ca depopularea acestora facuse ca avifauna sa prefere baltile numeroase ivite post topirea zapezii din labartata lunca a vaii Salajului si mult mai masiv la helesteele din Cehu Silvaniei unde oprim putin. Remarcam doua lebede albe, cufundaci, lisite, rate, starci cenusii si mult mai multi albi.
Consideram ca nu putem rata oferta foto si o luam pe digul dintre doua helestee, prompt inghetati de rafalele nord-estice de vant dar si impresionati de albastrul cerneala al oglinzilor valurite ale apei, clipocitul acestora (la care se adauga nefericita bolboroseala a peturilor si jegurile consistent depozitate de pescari in apa, de-alungul digurilor).
Nu scapam din ochi pasaretul, excesiv de circumspect, aflat la primele ore ale diminetii sub protectia unei liziere dense de stufaris si papuris.
Doua rate ce pescuiesc in canalul colector dinspre sosea, protejate de lastarisul perie al tufelor de loza, sanger si lemn cainesc, dau alarma macaind strident si obraznic in timp ce decoleaza ca din pusca. Imediat, aflate la circa 50-75 m in plina sedinta de make up, celelalte pasari superbe (starcii albi, mai putinii cenusii, cufundacii, lisitele) incep sa decoleze precaute rand pe rand, cu o desavarsita gratie si eleganta, oferindu-ne un spectacol neasteptat.
Spre nord-est se profileaza dealurile Basestiului si supla silueta a bisericii greco-catolice noi iar spre sud-sud-vest satele salajene recent albite de zapada mieilor.
Ne continuam drumul spre Cristur Criseni.
Imediat dupa aceea traversam padurea gros imbracata-n straie alb-sure de nea si chiciura. Soarele-si intra treptat in drepturi dar dincolo de Hereclean, spre Pericei, peisajul tipic colinar zdravan acoperit cu nea proaspata da impresia unei zile de ianuarie si nicidecum a uneia de martisor.
La stanga se iveste lacul de acumulare Varsolt-Crasna iar spre soseaua ce coboara in stranse serpentine, lunca cu inguste holde este binisor sub apele rezultate din topiri.
In fata si spre dreapta apar in curand impresionanta Magura Simleului cu vreo trei varfuri (cota maxima de altitusin 596 m) separate de ample inseuari.
Remarcam faptul ca Magura Simleului (versantii sud-estici-sud-sud-vestici) incepand dinspre Periceii Mici, sunt aproape integral (pana-n culmi) acaparati de mici parcele traditionale, terasate cultivate cu vii, piersici, caisi si pruni in timp ce versantii nord-estici-nord-nord-vestici sunt impaduriti cu foioase prin care apar insule restranse de pini.
Taiem Simleu Silvaniei spre Cehei.
Remarcam sporirea subita a debitului modestei, dar nabadaioasei, vaii Crasna. Ne oprim doar la o fosta cariera de conglomerate grosiere (azi rampa de depozitare a deseurilor din excavatii si constructii) unde admiram stratificarile aluvionare deosebit de fotogenice.
O restransa zona industriala vetust-muribunda simleuana ramase-nspre Cehei in timp ce suim vartos spre o apropiata culme de unde aveam o prima imagine spre aria naturala protejata Balta Cehei, aproape integral acoperita de stufaris si tufe de loza debordand de catifelatii matisori. E impozanta Magura Simlelui ramasa undeva-n urma si la dreapta, dincolo de calea ferata ce duce spre Sarmasag si nevazuta de-aici valea Crasna.
Imediat la stanga culmii se desprinde o curea de asfalt spre Cristelec in timp ce in fata si la 1 km, se iveste stralucind in soarele reflectat de albul zapezii Uileacu Simleului. Reperam facil si biserica reformata, monument istoric, spre care ne conduce un asfalt ingust excelent realizat si intetinut.
Din cladirea apartinand la 1260 fostei manastiri benedictine, ulterior devenit sediu al primariei, ne intampina o amabila enoriasa care ne spune ca-l va chema pe preotul reformat Balazs Francisk (b.ferencbandi@freemail.hu; b.ferencbandi@gmail.com), in varsta de 50 de ani, pentru a ne prezenta impresionantul edificiu bisericesc vechi de 749 de ani (cel mai vechi edificiu bisericesc salajan, comparabil din aceasta perspectiva cu biserica romanica evanghelica din Cetatea Cisnadioara sau cu biserica monument istoric din Acas, judetul Satu Mare de exemplu).
Dupa o suita de edificii ecumenice cu valoare de patrimoniu imposibil de vizitat de catre noi anterior datorita stupidului motiv ca erau pur si simplu inchise si inaccesibile curiosilor, avem acum nesperata sansa de-a admira fosta biserica a manastirii benedictine din Uileacu Simleului, datata 1260-1300, nu doar pe superba aleea betonata de acces strajuita de-o parte si alta de frumos ingrijitele tufe paralele de buxusi sau de jur imprejur, pe promontoriul sedimentar pe care fusese strategic inaltata ci puteam chiar pasi inauntru pe sub arcadele pe sub care intrasera-n biserica trufasii cavaleri cruciati medievali. Acestora, intorsi dintr-o cruciada, li se datoreaza zamislirea armonioasei biserici construita in stil romanic si a manastirii benedictine.
Interior modest, alb-auster, specific bisericilor romanice si celor evanghelice. O mica organina iar diametral opus o strana cu balconul decorat cu lemn frumos pictat. Succesive firide boltite si inguste de la etaj ascund vederii culoarul accesibil doar calugarilor, enoriasii avand acces in sfantul lacas doar pe la parter pentru a nu se amesteca celor considerati mai demni si puri.
Altar simplu, la vedere, preotul venind in nemijlocit contact cu enoriasii.
O flamura si un inscris heraldic alaturi de ungurescul tricolor decoreaza peretele vestic al bisericii. In rest banci inguste de lemn, unele cu un fel de perne menite sa-i protejeze pe tot mai varstnicii credinciosi, mai ales de frigul patrunzator. De fapt iarna, ne spune parintele Balazs Francisk, slujba se tine-n cladirea fostei manastiri unde se poate face focul.
Iesim in curte, la soare, pentru a scapa de frigul patrunzator, profitam de eruditia si amabilitatea deosebita a preotului reformat pentru a afla o sumedenie de lucruri, de la faptul ca voievodul transilvan Bathory Stefan, ulterior rege al Lituaniei si Poloniei, nu ar fi fost la origine ungur ci… tatar, numele venindu-i de la hoardele mongolo-tatare cu sorgintea-n Ulan Bator. Famila regala Bathory, care-si avusese resedinta in orasul Simleu Silvaniei, provine din tinuturile nemtesti, aceasta stabilindu-se in evul mediu intr-un orasel unguresc din zona „Nyirseg„, numit Nyirbator, asezat langa granita. Din numele orasului cu trimiteri mongolo-tatare si-a preluat acest cavaler numele de familie-Bator-i.
Preotul ne spune apoi ca numele satului Cehei deriva din maghiarul cseh hely, adica satul in care s-au stabilit imigrantii cehi prigoniti de stapanirea austro-ungara iar satul Lesmir se numeste astfel deoarece acolo s-au stabilit odinioara etnici polonezi.
Parintele Balazs Francisk ne mai spune ca multa vreme, pana-n urma cu trei, patru, decenii, locuitorii unor sate din zona purtau o inconfundabila amprenta etnica, fizionomiile acestora tradandu-le sorgintea ceha, slovaca, polona, turco-tatara-mongola, fapt mult diminuat consecutiv amesteculului locuitorilor bulversati in special de cautarea locurilor de munca si a unor zone ceva mai prielnice pentru vietuirea lor si a familiilor.
Din pacate azi in Uileacu Simleului mai vietuiesc doar 350 de locuitori de cult reformat din cei peste 700 de odinioara, vestitele vii din strugurii carora rezultase un deosebit de apreciat vin la curtea regala a Angliei, ca si bogatele livezi de pomi fructiferi scapatand treptat.
O legenda spunea ca sub biserica romanica din Uileacu Simleului existase un tunel care facea-n evul mediu legatura cu Cetatea Simleului si o suita de tuneluri labirintice ascunse-n poalele Magurii Simleului, acolo fiind ascunse de frica turco-tatarilor 23 de carute incarcate cu nestemate si alte bogatii, un consul turc solictand la un moment dat statului roman dreptul de-a cauta comoara care s-ar fi cuvenit Turciei.
Ne luam ramas bun de la agreabilul nostru interlocutor.
Nu continuam spre centrul comunal Maeriste si-apoi spre Sarmasag ci ne intoarcem spre Cehei imortalizand dintr-o alta perspectiva aria naturala Balta Cehei si-un colt din satul cu acelasi nume avand drept fundal culmile si Magura Simleului (versantii nord-nord-vestici), de multi ani amenintate de apropiata groapa de gunoi a orasului Simleu Silvaniei (care confrm preotului Balazs Francisk, prin incendierea deseurilor inflamabile poluase cu efecte nocive vizibile satele din jur, efectele resimtindu-se in special asupra horticulturii, pomiculturii, viticulturii din zona).
Coborand dupa cumpana apelor spre Cehei deviem imediat la stanga, avand ca urmator obiectiv biserica din lemn, monument istoric, cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, cea in care existase cica o icoana facatoare de minuni dedicata Maicii Domnului cu Pruncul Iisus si numita Dulcele sarut.
Biserica se afla in versantul drept al unei modeste vai ce-si are izvoarele sub Magura Simleului, fiind amplasata pe un picior punctat de siluetele picturalilor pini rosii, cu un vechi cimitir indarat, biserica ortodoxa noua situandu-se mai jos si la circa 200 m in fata stravechiului lacas de cult datat aproximativ 1500-1550, mutat din satul Campia Salajului de langa Sarmasag pe amplasamentul actual in 1763 conform unui inscris daltuit in coltul de stanga sus al usii de acces laterale, minunat decorata prin sculptare-n basorelief.
Niciunde la vreo biserica din lemn romaneasca nu am vazut piroane de lemn de stejar cu capetele inflorat decorate precum aici. Minunata e si prispa sudica sustinuta pe un sir de stalpi de stejar sumar, dar nespus de frumos, ornamentati.
In aceasta zi sansa este de partea noastra deoarece tanarul si deosebit de amabilul preot crestin ortodox, insotit de fiul de vreo 4 anisori (care, inechivoc, crescand mare avea sa se faca popa, conform propriilor spuse), vine in curand sa ne dea cuvenitele explicatii, ulterior invitandu-ne sa vizitam sfantul lacas care, din fericire, beneficiase in 2000 de finantarea restaurarii fundatiei, zidurilor din lemn, sarpantei, nu si a superbelor fresce pictate pe lemn si in buna parte alterate de infiltratiile ploilor peste secole, exceptie o extraordinara pictura aflata-n pronaos, cu scene din Judecata de Apoi-Iadul sau o alta fresca bine conservata de pe bolta din scanduri a naosului si aducand unui dumnezeiesc curcubeu.
Altfel, biserica din care obiectele de cult fusesera mutate-n mai noul edificiu ortodox-crestin, pare destul de despuiata, cu altarul golit, aici slujindu-se doar extrem de rar, la marile sarbatori religioase.
Amintindu-mi de reportajul radiofonic derutant, ii reproduc sintetic preotului legenda frumoasa conform careia aici in Cehei, demult, cu ocazia unei nunti oficiate la o mai veche biserica de lemn, la un moment dat pamantul se deschisese ca o imensa palnie care-nghitise lacasul sfant cu nuntasi cu tot, apele, nevazute pana atunci, acoperind totul iar in locul acestea aparand un lac (Balta Cehei poate, care conform preotului Balazs Francisk avusese un considerabil luciu de apa pana-n urma cu doar doua, trei, decenii, eutrofizarea si acapararea de catre stufaris si lastarisul de loza si alte specii invazive producandu-se numai consecutiv lucrarilor agricole de drenare a apelor freatice superficiale).
Legenda spune ca multa vreme sub oglinda apei se auzira bataile clopotului din turla, incapabile sa acopere vacarmul vaietelor nuntasilor pedepsiti pentru vreo necredinta a lor. Cei veniti degraba din satele din jur pentru ca sa-i salveze, sau caute, pe nefericitii invaluiti de ape negasind nimic insa, dupa vreo 2-3 luni, un papuc al miresei fusese vazut plutind deasupra apei.
Tanarul preot ortodox care absolvise la Oradea, nu cunoste aceasta legenda.
Privind de la biserica Sfintii Arhangheli spre est-sud-est remarcam piciorul impadurit initial cu pini, in continuare cu foioase, pe care o poteca larga conduce, traversand doua inseuari, spre varful Magura Simleului, acum drapat festiv in cavalereasca armura argintie de chiciura.
Un drum suie-n susul vaii modeste vai trecand pe langa o cabana silvica si-apoi conducand spre satele Ilisua (nord) si satul natal al lui Iuliu Maniu, Badacini (nord-est).
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
