Ruta 15 din 14 03 2009 cu A. Stefanoiu si M.Ghetie
Iesim din Cehei pe un drum pietruit si sapat in Magura Simleului (impresionantele poale sistos-cristaline intercalate cu roci conglomerat gresoase), exploatate-ntr-o veche cariera, impresionati fiind nu numai de coloritul friabilelor stancarii, de la portocaliu la ruginiu sau albastru-violaceu ci maidegraba datorita rasturnarii tectonice a straturilor ce aduc astfel unui ciudat foietaj.
In dreapta drumului si indaratul fostei fabrici de caramizi in care fusesera afluiti din Ardeal si Transnistria prizonierii evrei, dar nu numai, inainte de trimitrea lor pentru exterminare-n nazistele lagare din Austria si Germania, remarcam un extins stufaris care ne face sa credem ca poate acolo, si nu la actuala Balta Cehei, se produsese-n trecut tragedia inghitirii de catre ape a bisericii din Cehei cu nuntasi si enoriasii pedepsisi de divinitate cu tot.
Cetatea lui Stefan Bathory, bastion, Simleu Silvaniei – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
Revenim la soseaua pietruita ce duce-n Simleu Silvaniei.
Oprim aproape de centru si vizitam ruinele cetatii lui Stefan Bathory (prin exterior deoarece situl fiind inchis cu gard deoarece acolo au loc sapaturi arheologice concomitent cu binevenita restaurare a bastioanelor din piatra care acum si-au recapatat sarpantele medievale dranitite).
Intrucat vizitasem sinagoga in urma cu vreo trei ani, nu mai o facem si de-aceasta data (exceptie colegul nostru A. Stefanoiu), preferand sa alocam mai mult timp vizitarii Bisericii romano-catolice edificata-n Simleu Silvaniei la 1532 de catre voievodul Istvan (Stefan) Bathory (nascut la Simleu Silvaniei la 27 septembrie 1533, mort la 12 decembrie 1586 la Grodno, azi Hrodna–Bielorusia, principe al Transilvaniei intre 1571-1575 si rege al Poloniei si Lituaniei intre 1575-1586).
Un frumos Drum al Crucii marcat de o suita de basoreliefuri turnate-n bronz acompaniaza scarile ce duc la monumentala biserica spoita-n ocru-galben portocaliu si verde, parand astfel ca lumineaza intregul oras transilvan cu inconfundabila alura de burg.
In dreapta scarilor, pe mica terasa a unui un palier inferior, atrage atentia un bust al principelui Stefan Bathory. Basoreliefurile prezentand etapele care precedeaza sau succed crucificarea lui Iisus Christos au o certa valoare artistica, pe langa aceea ritualic-religioasa.
Din nou aveam sansa. Doua enoriase fac curat in biserica, acestea nestiind insa daca ne pot permite s-o vizitam fara incuviintarea preotului paroh, acceptul nesperat venind grabnic din partea unui tanar amabil cu posibila functie administrativ-ecleziastica.
Doua placi in limba maghiara-romana, respectiv polona, amplasate pe zidul exterior sudic prezinta perioada in care Stefan Bathory a fost principe transilvan si-apoi rege al Poloniei si Lituaniei.
Mult mai multe despre istoricul bisericii aflam insa pasind in naosul splendidei biserici construita in stil gotic, peste ani suferind succesive transformari cu influente baroce. Astfel ostile turce aflate-n drum spre Oradea, asediind Simleu Silvaniei, au incendiat la 1660 biserica iar restaurarea s-a facut dupa 6 ani cu sprijinul vaduvei lui Rakoczi Gyorgy al II-lea, Batori Zsofia.
In 1780 a fost construit turnul si biserica a fost marita in 1863.
In anul 1892 turnul bisericii a fost inaltat cu 6 metri iar in anul 1894 s-au efectuat restaurari in interiorul bisericii. Sub sanctuar, pe o lungime de aproximativ 13 m, exista o cripta devastata.
Daca initial biserica fusese construita-n stil gotic, din varianta originala pastrandu-se azi doar absida octogonala, poarta ogivala cioplita-n piatra, bolta sanctuarului cu nervuri reticulate iar la exterior puternicele contraforturi, cu ocazia restaurarilor bolta navei a suferit modificari de stil. Au fost refacute in stil renascentist usa sacristiei, usa pastorului din zidul stang al sanctuarului.
Pictorul Millje Kalman este autorul (1874) icoanelor de pe altare infatisand Sfanta Treime, Sfantul Stefan, Adormirea Maicii Domnului, Sfantul Ioan Nepomuk si Sfantul Iosif.
Altarul principal este o donatie a familiei Varju, fapt ce rezulta din medalionul baroc al altarului principal si deasupra icoanei. Trei clopote sunt in turn, unul dedicat Sfintei Maria si turnat la Viena in 1665, returnat in 1871, al doilea e dedicat Sfintei Tari Ungare iar al treilea, in greutate de 412 kg,e dedicat lui Iisus din Nazaret si pare a fi turnat in anul 1525.
Edificiul impresioneaza prin forma, dimensiuni, picturile si statuile interioare, sculpturile miniaturale, obiectele de cult, inscrisurile de pe arcade dar in primul rand prin atmosfera la care concura vitraliile simplu ornamentate si putin colorate, orga, rigoarea bancilor si stranelor pentru enoriasi.
Pe latura sudica a bisericii suie spre Magura Simleului, strada Arges, accesibila auto aproximativ 1 km, de la capatul ei suind poteci spre varf.
Din curtea bisericii se pot admira spre nord-est-est viile mici terasate si un stravechi cimitir in timp ce spre sud-sud-est se panoreameaza orasul strajuit spre sud-vest-vest de dealul Bradet, cu palcuri de pini si relee de comunicatii.
Din curtea bisericii romano-catolice nu se vede Biserica reformata datata 1730 in schimb se poate vedea un colt al sinagogii (sud-est) iar spre sud-vest tuguiata turla brun-visinie a monumentalei biserici greco-catolice (1870) confiscata de ortodocsi dupa 1945.
In apropiere de oras, la circa 3 km sud-vest, se afla Sfanta Manastirea Bic (1996).
Coboram in oras luand-o spre Judecatorie si parcul fostei biserici greco-catolice, socati de-a dreptul la vederea Casei memoriale Iuliu Maniu, vremelnic transformata-n magazin, azi un loc prafuit si neingrijit de aducere aminte a prestigiosului militant si prim-ministru interbelic national-taranist.
In parcul din stanga un obelisc alb cu soclu negru, fara nicio inscriptie lamuritoare, cu doi sfinti ocrotitori ai urbei in varf, deasupra unui mic capiteliu, ne atrage atentia.
Noroc cu un drojdier simleuan care, fericit ca are cui sa i se adreseze punandu-si astfel in valoare cunostintele de istorie locala, ne spune ca obesliscul in cauza fusese ridicat in semn de vesnica recunostinta de catre Kolomka Bella-ne dupa holera din Primul Razboi Mondial care facuse ravagii in zona, neafectand insa defel locuitorii din Simleu Silvaniei, pare-se acestia ocrotiti fiind de catre zei.
Dupa ce cu greu putem fotografia (fara stresantele si pretutindeni-oribil-intinsele cabluri de tot felul) fosta biserica greco-catolica, decidem s-o luam spre Zalau, in drum scrutam Magura Simleului (culmile) in vederea efectuarii unui traseu de creasta, oprind mai apoi in Pericei pentru a imortaliza Monumentul Cepei, unic in lume, realizat in bronz de catre sculptorul oradean Cornel-Teodor Durgheru in anul 2007, impreuna cu un grup de sculptori oradeni, amplasat in curtea scolii, din pacate jegul si dezordinea curtii din spatele sau impietand asupra ambiantei de ansamblu.
Soarele trecut binisor de amiaza nu este capabil sa topeasca neaua destul de consistent depusa-n zilele precedente, cu toate acestea evaporarea destul de mare ne impiedica sa vedem Mesesul, ceva mai bine vazandu-se Muntii Vladeasa.
Din Zalau mergem catre Jibou si-n continuare spre Surduc, admirand la stanga Dealul lui Rakoczy (Piscuiul Ronei), biserica de lemn, monument istoric, din Turbuta (vizitate-n anul trecut alaturi de A. Stefanoiu & Brena), in dreapta fosta mina de carbuni din Surduc si cripta nobiliara devastata, apoi chiar inainte de podul de peste Somes din Ciocmani, sus si departe pe deal, bisericuta monument istoric de lemn Poienita a preotului paroh Cardos, pictor si sculptor (vizitata-n trei randuri cu amicii Ghetie M., D.Istvan, A. Stefanoiu, I. Pop, T. Minghiras…).
Din Cuciulat, din dreptul carierei de calcare modern exploatate-n uriase cuburi sau paralelipipeduri, tragem o ocheada nostalgica spre gresiile Stanu Clitului, impozantul Pietrosul Salajului trapezoidal, albit de nea, biserica monument istoric din lemn Clit, gresiile fotogenice din gura vaii Loznei si-apoi cele mult mai mari din valea Lesului (gura).
Ajunsi in Letca ne spunem sa variem turismul istoric-cultural vizitand (eu pentru a doua oara, prima data o facusem cu D. Istvan in urma cu 3-4 ani, pe 24 decembrie in ajun de Craciun) cele vreo sase, sapte tauri formate in doline pe o terasa aluvionara cu calcare eocene dedesubt, acoperite de argila impermeabila.
Iesim in urcus accentuat din Letca spre Cozla, dupa circa 300 m, la stanga se iveste pasunea comunala pe care acum paste o mare turma de oi turcane sibiene aflate-n transhumanta traditionala.
O luam la pas suind lejer pe terasa cu pajistea punctata de albele diademe ale zecilor de paralute (Belis perenis) si dupa doar vreo 100-150 m dam de prima dolina cu tau in curs de eutrofizare, la dreapta sa, spre nord, remarc locatia unei foste stane promiscue.
Continuand spre vest dam doar dupa circa 50 m de un alt tau mai mare si cu o forma aproximativa de cizma.
Alte tauri solitare sau ingemanate dar cu nivelul oglinzii apei decalat cu circa 30-40 cm, apar si mai spre vest, din pacate intr-unele din ele plutind mizerii menajer-casnice.
Doua rate salbatice se inaltara precipitat apropiindu-ne de malurile cu papuris ale unui alt tau. Spre apropiata obarsie a vaii seci dam de alte cateva doline, secate insa, in fundul acestora fiind vizibila calea de drenare a apelor spre freatic si Somes in cele din urma.
Ne intoarcem pe platoul terasei revazand dintr-o alta perspectiva taurile (initial contre jour, cu niste impresionante nebuloase generand dramatism scenei), dam peste alte cateva ochiuri neregulate si putin afunde de apa invadate de pipirig, de-aceasta data avand poate o natura antropica (ape pluviale sau din topiri retinute in solul din care se prelevase argila necesara pentru chirpici sau caramida arsa de catre localnicii din Letca).
De pe aceasta terasa somesana se deschide o splendida perspectiva nord-estica spre o cariera de calcare eocene iar la sud-sud-est spre vatra localitatii Letca si cele trei biserici, respectiv spre Somes, valea Lesului, Cormenis…
Coborati la masina nu rezistam ispitei de-a mai admira o data biserica de lemn, foarte recent restaurata, monument istoric din Letca datata 1747 si avand hramul Sfanta Maria, abia dupa aceea, pe la orele 16,30 pornim spre Rastoci – dealul Mesteacan – Baia Mare.
Ajungem acasa pe la ora 17.30, fericiti de cele vazute dar si de faptul ca prognoza meteo fusese realmente una deplin fidela.
Citeste si:
TRASEE TURISTICE IN SALAJ – De la manastirea benedictina din Uileacu Simleului, la biserica monument istoric Sfintii Arhangheli din Cehei
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
