Ruta 35 din 9 iulie 2009 cu M. Ghetie, Brena si eu (Flaviu, taxi driver)
Plecamla ora 9 dimineata din Baia Mare spre Jibou. Dimineata e racoroasa,cerul partial noros, adica fotogenic. Nicio negura nu planeazade-aceasta data de-a lungul Somesului in zona PeriiVadului-Rastoci-Letca-Cuciulat-Ciocmani iar modestele dealuri salajeneimpadurite isi expun pitorestile varfuri si culmi drapate-n verdetonic. Putem astfel admira-n voie ritmurile neregulatelor terasari dinflancul drept al Somesului, mai apoi si pe cele mai scunde din flanculstang al acestuia unde holdele inguste de porumb dand in spicalterneaza cu cele cultivate cu grau, cele mai multe insa (lasate-nparagina, necultivate in ultimii ani) parand niste superbe covoareflorale albe.
Ajungem in Var (adica la circa 3 km sud deJibou). Suntem atenti la aparitia celui de-al doilea pasaj de caleferata marcat cu Crucea Sfantului Andrei.
De aici trebuie saabandonam asfaltul si sa urmama drumul pietruit din dreapta cetraverseaza terasamentul pentru a ajunge la bacul si puntea suspendatape cabluri catre Turbuta. Aflam ulterior de la un bastinas ca, desi, emai apropiata de Jibou, aceasta localitate tine administrativ de comunaSurduc.
La ora 10,30 debarcam din batrana Dacie, ne luamramas bun de la taxi driver-ul nostru care va vizita intre timp vestitagradina botanica din Jibou, ne punem rucsacii usori si traversamSomesul, cu ape umflate si cafenii, peste puntea sustinuta de cablurigroase de otel si piloni de beton.
O cocheta cabanuta devacanta domina dealul Rakoczi sau Piscuiul Ronei (piciorul sud-vestic).Pe-acolo facusem (cu geologul A. Stefanoiu) un circuit in urma cu vreodoua veri, la parguitul perelor, insa dupa atingerea varfului piramideide doar 419 m care domina spre est orasul Jibou, atragand atentia sicelor ce fac cu trenul ruta Cluj–Baia Mare, coborand spre sud-estinseuata culme lunga taiata de valcele seci, in final poposind intintirimul bisericutei de lemn (monument istoric de sec. XVII)stramutata de multa vreme din Galgau Almasului.
Acum, ajunsipe malul geografic drept al Somesului, ne indreptam pe ulita satuluiflancata de ordonate gospodarii spre zona sa estica. Admiram gradinilede zarzavat ingrijite, spalierii de vita ce umbresc invariabil curtile,in dreapta, jos, lunca Somesului cu holde de porumb intercalate cudovlecii ce-au dat in floare.
Din stanga vine valea Varaticului,modesta, cu un frumos, desi scurt, perete de calcare eocene in malulfinal stang (paraul Fogas il numise profesorul Aurel Medve din Tranis,un extraordinar profesor de geografie si pasionat turist, bunacunostinta de-a noastra, autor de monografii turistice salajene).
Incurand, in dreapta, apare biserica recent construita (pe locul fostuluiCamin cultural Turbuta), netencuita, ulita bifurcandu-se, noi luand-ola stanga-n sus pentru a ajunge la biserica monument istoric.
Cemareata pare aceasta fiind vazuta dinspre Surduc–Var (si datoritasarpantei si turlei din dranita acoperita de cativa ani cu tablaaluminizata ce straluceste in soare) si cat de modesta pare dinapropiere!
Prispa ingusta din partea sa sud-vestica esustinuta de un sir de stalpi de stejar modest, dar estetic,ornamentati. Avem bafta acum multumita unui jandarm tanar care nedeschide lacasul. Putem astfel admira mai intai micul pronaos cuintrare laterala, prin usa din scanduri de brad patinate de vremi.
Pentrua accede in naos trebuie sa ne aplecam pe sub joasele grinzi boltite.Bolta bisericutei e realizata din scanduri de brad acoperite cu ofresca datata 1816, din nefericire in cea mai mare parte distrusa deinfiltratiile apei si mucegaiul negricios, exceptie cateva micicrampeie de picturi cu scene biblice aflate pe peretele nordic si celsudic. Catapeteasma e relativ noua, scenele biblice fiind bogatornamentate cu stergare populare tesute-n casa de catre enoriasi. Omultime de stergare decoreaza si o parte din peretii naosului sipronaosul.
De-abia e ora 11 dar soarele arde deja naprasnic.Ocolim prin stanga bisericuta si urmam poteca spre cimitir. Valea Maresi pasunea satului raman in urma.
Dam repede de un drumeag ce ducela o gospodarie izolata. Il urmam pana aproape de gospodarie dupa caresuim la dreapta poteca printre pruni, iesind la cimitir.
De aici privind spre sud-sud-vest vedem o bucla a Somesului dar si o parte din Surduc si Pietricica Varului.
Undrum de carute suie direct spre Dumbravita, padurea de stejar rosu cuun palc de pini rosii la liziera. Ici, colo apar micile vii cu soiurihibride, frumos ingrijite si atat de dragi salajenilor.
Pajisteanecosita debordeaza de flori din care ne atrag atentia superbeleexemplare de salvie cu flori intens albastre dar si garoafe, margarete,leguminoase cu ciorchini florali roz…
Drumul de carute suie spre nord-est-nord tangent lizierei iar asta ne creaza avantajul deplasarii sub protecta umbrei.
Evaporarea e mare, atmosfera ca de jungla si nici nu e de mirare abundenta buretilor la poalele arborilor si arbustilor.
Dupao vreme iesim intr-o pasune acaparata de arbusti teposi si taiata de undrum de carute ce leaga Turbuta de Rona traversand Dunga Ronei silasand spre dreapta o questa (un fel de faleza) din calcare eocenefrumos stratificate dar fara fosile, nu mai inalta de 2-3 m, orientataest-vest.
De aici putem admira o mult mai larga panorama, de laSomesul traversand zona Surduc–Turbuta–Var, spre dealul Rakoczi, infundal, departe, se vad Apusenii (Muntii Vladeasa si mai aproapeMesesul cu numeroase relee radio-TV-GSM).
Urmam drumul de carutesuind costis spre nord-est, intre acesta si dealul Rakocziinterpunandu-se o larga si afunda inseuare in care localnicii cosescsau intorc fanul pentru uscare.
Fostele terasari, odinioaracultivate cu cereale sau cartofi, au fost lasate sa se transformetreptat in inmiresmatele pajisti actuale in care troneaza salviile,buchetele mari de sovarv (Oreganum sp.) cu parfum de cimbrisor, tufelede cimbrisor, inaltele tulpini ramificate de nalba cu floriroz-albastrii, galben-portocaliile, numeroase, sanziene difuzandvaluri, valuri de miresme dulcege ca de tei si miere.
Noroc cunorii ce se aduna treptat si briza care adie racorindu-ne in timp cefacem o coborare-n potcoava ampla, spre vest, mereu cu varful dealuluiRakoczi in fata.
La un moment dat pajistea e ceva mai aridasi prin vegetatia ierboasa descoperim sute de Numulites perforatus,niste banuti de piatra cu grosimea de 1-2 mm si diametrul de 10-20 mm.
Tot aici remarcam si trei mari fragmente fosile de valve de Gryphaea, nu si fosile intregi din pacate.
Drumulde carute ce suie in culme pentru a ajunge-n final in Turbuta e lastanga noastra. Suindu-l, in zona abruptului maxim denudat de torentesi averse dam de mii si mii de exemplare de Numulites perforatus ce para fi gologanii de aur, argint si cupru desertati accidental din saciidoldora de bogatii ai vreunor pirati ori haiduci din apuse vremi.Stratul de fosile e atat de gros si consistent incat sleaul si potecapar a fi realmente pavate cu numuliti. Nu remarcam altfel de fosile.
Imediat iesim in culmea ce ne desparte de Rona, avand la stanga dealul Rakoczi.
Deaici aveam o alta minunata panorama spre un colt al Jiboului apoi spreSomes Odorhei, Inau, Benesat de pe malul stang al Somesului, respectivRona, Somes Guruslau, Tranis, Napradea, Cheud pe malul drept alacestuia.
Trebuie sa schimbam directia de deplasare catre vest,ajungand intr-un palc cu goruni si numerosi bureti comestibili iar deacolo intr-o sa din care suim direct la crucea metalica alba instalatape varful dealului Rakoczi de catre prof. I. Ivanescu din Jibou alaturide elevii sai.
Panorama devine circulara, cu deschidere nudoar spre Muntii Meses si Vladeasa la vest ci si spre Muntii Ticauluila nord, respectiv Stanu Cozlei, Prisnelu Valisoarei si Varaiului laest, Pietrosul Salajului, Stanu Clitului spre sud-est.
Sute defluturi zboara pe varful dealului Rakoczi (sau Piscuiul Ronei) curtandexuberantele flori (de multe feluri) in cautarea polenului. Unii suntbrun-roscati, altii brun-intunecati, cativa albastri-sidefii, mici sipistruiati cu ocru dar cei mai numerosi si mai frumosi sunt cei numitiCoada randunicii, galbui-portocalii si cu gravuri negre in superbearabescuri pe aripi. Nici vorba sa se aseze si sa stea locului vreoclipa pentru a-i imortaliza fotografic, valseaza nebuni, mereu sideplin imprevizibil.
Versantii de est si nord ai dealuluiRakoczi sunt partial cositi, pe alocuri brazdele ramase-n urma coaseiaducand unei hiperbolizate camasi medievale confectionata maiestru dinzale de otel.
O turma de mioare se ascunde de arsita la umbra unuipalc de aluni sporind impresia de acalmie pana la incremenirea deplinain atemporalitatea patriarhala rurala.
Norii se aduna bezmetici,precum niste hispanice caravele manate de aprige furtuni. Ni se parechiar ca o furtuna se va abate in zona in urmatoarele doua trei ore.
Privindspre nord-vest vedem puntea suspendata peste Somes din Rona. Laechidistanta dar in amonte, spre sud, vedem si puntea pe careajunseseram dimineata in Turbuta.
A trecut de amiaza si pana aici ne-au trebuit deplasandu-ne lejer 2 ore si jumatate (mai mult de incantare si fotografii).
Coboramin prima sa de la est de dealul Rakoczi si de acolo direct pe versant,la stanga, ajungand in drumul de caruta Turbuta–Rona pe care il vomurma fidel lasand la stanga doua succesive rape sterpe ce conduc sprerezervatia Calcarele de apa dulce din Rapa Ronei.
Ajunsi inRona admiram din nou gospodariile ingrijite cu mari bolte de vita devie, gradinile de zarzavat, florile de petunii si muscate atarnand inglastrele de deasupra prispelor sau carciumaresele multicolore dinstraturile de flori ale gradinilor. Unii localnici sunt la facutulfanului, altii la prasit ori stau pititi la umbra spalierilor siboltelor de vita de vie, odihnindu-se.
Traversam o valeseaca, suim la ulita principala dupa care coboram pe langa bisericaimpozanta si cu o arhitectura armonioasa trimitand la cea traditionalbizantina, strategic si ingenios amplasata pe un fel de promontoriucalcaros din malul drept al Somesului.
Drumul se bifurca, ladreapta intrand in partea de nord a Ronei, la stanga coborand sprepodul plutitor, puntea suspendata si pilonii podului metalic ce vainlocui in curand puntea, asigurand si traficul auto de mic tonaj.
Calcareleeocene alternand cu marne sure din dreapta drumului sunt pe alocuriacaparate de exuberante specii de ciulini ce depasesc 1,5 m inaltime(amintindu-mi de cei vazuti prin infinitele stepe din Kazahstan,Uzbekistan ).
La ora 14 traversam Somesul tragand ultimelecadre cu dealul Rakoczi – abruptul sau vest-nord-vestic – in fundaldupa care ne imbarcam pornind spre Jibou (circa 1,5 km) si-n continuarespre Ulmeni–Baia Mare (unde ajungem pe la 15,40 h).
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
