Ruta 36 din 16 iulie 09 cu M. Ghetie, F. Chincea, Brena si eu
Abias-au dus ploile dupa-amiezelor primei decade de iulie iar soareledogoreste-ntr-un alarmant crescendo ridicand nivelul termometrelor dela 32 la 34 si pana spre 360C iar A.N.M. ne asigura ca acesta-i de-abiadebutul lunii lui Cuptor. Noptile temperatura nu scade sub 180Capropiindu-se de cele 200C tropicale.
Din fericire traseul alespentru azi e partial subteran iar circuitul suprateran de dupa aceea vafi la adapostul foioaselor ce umbresc canionul accidentat al Vaii Secice vine dinspre Ciula pentru a-si deversa efemerele, etern putine, apein Somes, la Cuciulat.
Traversam satul Rastoci si ne maibucuram o data ochii inimilor admirand sulita recent dranitata abisericii de lemn, monument istoric, mai apoi, stimulati de articolulSfanta Vineri aparut in ultimul numar al revistei Formula As (click aici…)oprim la casuta de basm din dreapta soselei ce duce spre Jibou pentru amai admira si fotografia o data gospodaria lelei Ana, sarmana tarancatrudita o viata si trecuta de 82 primaveri. Probabil pitoreasca, desievident saracacioasa, casa spoita-n albastru pal ne atrasese pentruintaia data atentia in urma cu vreo 5-6 ani in timp ce rulam prin zonain vederea abordarii vreunui inedit traseu (speo) turistic salajeanimpreuna cu amicii de la Clubul de Speologie Montana din Baia Mare.Ulterior am mai oprit acolo, odata surprinzand gazda jovial-bonomatrebaluind pe ingusta prispa lipita cu lut. De fiecare data ne uimisefiravul izvor captat sub casa, in pivnita orientata spre sosea, drenatpe sub poarta acesteia spre santul colector.
De-aceasta data unscaunas scund de lemn, precum cele cu picioare cracanate pentru mulsulvacilor, este scos dinaintea usii larg deschise dar poate dogoareasoarelui o face pe batranica sa se piteasca inteleapta la umbrabucatarioarei sale.
Un ciopor de gaini invioreaza curteainierbata, altfel totul pare incremenit acolo in uitate vremi, de lacuptorul pentru paine la sura si grajdul gol, te trezesti intrebandu-teretoric unde-i oare limita dintre viata si moarte sau dintre a trai sia supravietui in salajeanul Cuciulat, parte integranta a UE in debut deimprevizibil si crizos secol XXI.
Continuam spre Letca insa,de-acesta data, in dreptul imensei balastiere tradata de uriaselepiramide de agregate sortate si acompaniate de portativele oblicelorbenzi transportoare abandonam soseaua pentru a vedea noul pod suspendatpe cabluri de otel si circulabil doar pe un singur fir, facand legaturaspre istorica Lozna.
Somesul a mai scazut nitel lasand vederii in amonte de pod o frumoasa insula scunda ce aduce unui uriesesc sambure de dovleac.
Revenim la sosea continuand spre Cuciulat.
Incentrul localitatii deviem la dreapta. Parcam langa bufet si magazinulsatesc. De aici purcedem pe jos in amontele malului geografic drept alvaii modeste si aproape seci.
Traversam in curand un podet dupacare abandonam drumeagul de caruta din flancul malului stang. Trecemprin incinta unei gospodarii marginase (cu acordul gazdelor aflate lafacutul fanului), apoi printr-o livada de pruni cu fanata debordand deflori.
Avem valea in stanga, imediat zagazuita partial de un micdig din beton in aval de care se formase o balta destul de mare, cupeste, pare-se.
Un fost scoc ingust din beton amintind de cele amenajate pentru morile purtate de apa, este vizibil pe malul stang al vaii.
Cevamai sus, in malul drept al vaii apare un prim izbuc, sec acum, activ laploile precedentelor zile. Un alt izbuc cu captare de beton pentru apapotabila a satului e pe acelasi mal dar putin mai inspre amonte. Indreapta potecii, partial ascuns de huciul dens de foioase, o lungalimba de calcare eocene stratificate se intinde pe directia nord-sudascunzand doua mici pesteri explorate si cartate.
Un parau(mai tot timpul sec) afluieste mai apoi in malul drept al vaii (peacolo ne vom incheia circuitul coborand pe langa albia sa foarteingusta, abrupta si deosebit de accidentata) iar dupa el remarcamultimul izbuc, si acesta sec dar cu siguranta activ la ploile dinultimele zile, fapt tradat de bolovanii din albie.
In nici 15minute ajungem de la masina pe platoul bolovanos din fataimpresionantului portal, inegal ingemanat, al Pesterii Lii.
Aici,scrutand peretii de calcare, luam aminte la traseele scoala pitonate sinumerotate de speo-alpinisti, unele directe, altele cautand provocareazonelor surplombate, uneori profitand de un diedru sau de o ingustabrana ce inlesneste traverseurile ascendent-laterale.
Le gasim si in fata portalului apoi chiar pe cupola intrarii pesterii.
Remarcam sub tavan pitonarea pentru un nocturn bivuac realizat in hamac.
Ladreapta portalului dublu, separat de un impresionant pilastrucalcaros-rugos, o balta invadata de broaste tradeaza partea inferioaraa jgheabului-horn sec al periodicei cascade. Are vreo 7-8 m inaltime,poate chiar ceva mai mult, la finalul turei ajugand la un moment datdeasupra lui si a portalului pesterii.
Ne pregatim frontalele silanternele si pasim in galeria pesterii cu foarte putine depuneri siscurgeri parietale de calcit. Nu putem vizita mai mult de vreo 30 m degalerie ingusta dar inalta, cu tavanul ascutit, alteori larg boltit.Ajungem la sifon, trecerea de obstacolul acestuia putandu-se face doarde-a busilea si cu echipament scafandrier de respirat sau dupaevacuarea apei cu galeata sau motopompa (ne-au spus odinioara speologiicare au explorat si cartat mai bine de 300 m pestera, depasind spreamonte alte sifoane).
Se vede ca in perioada ploilor recentenivelul apei crescuse, aceasta cursese prin galerie umpland planseulaccidentat de umezeala si mazga. Umiditatea de-aceasta data in zonasifonului e excesiva, un abur permanent ridicandu-se pentru a secondensa pe peretii pesterii, dintr-o data aparent drapati cu argint siminuscule diamante de roua.
Iesim, regretand racoarea ambientala imediat ce dam in atmosfera umed-calda, ca de ecuatoriala jungla, din fata portalului.
De acolo ne orientam la dreapta, spre Valea Seaca, urmarind-o prin albia bolovanoasa in amonte.
O marmita cu apa putin afunda pare a ne atine calea spre pragul unei efemere cascade-canion inalta de vreo 2.5 – 3.5 m.
Roca umeda si slefuita milenar de torente e teribil de alunecoasa iar prizele ferme, rugoase-s extrem de putine.
Depasimpe rand pasajul apeland pentru asta la un fel de ramonaj. Suntem pe locrecompensati de impozantul tablou al unei stanci santinela aplecataspre est, lasand aparent doar luminii filtrate o fanta elipsoidala. Defapt tocmai am trecut si noi prin acel virtual arc de triumf pentru ane continua deplasarea prin arid-spectaculosul canion calcaros presaratcu numerosi bolovani sistos cristalini milenar rulati si rotunjiti deape.
Urmeaza o zona cu trei praguiri largi succesive, alunecoase.
Zdrenteleaduse de torentii recenti dinspre Ciula atarna la 2-3 m inaltimedeasupra fundului albiei. Nici nu e bine sa te gandesti la tragediatraita aici pe vreme de strasnice averse (ori primavaratice topiribruste de nea) urmate de torente violente, practic suvoiul obligat sase adapteze accidentatului canion te-ar matura intr-o clipa,nimicindu-te, izbindu-te si strivindu-te de pereti (atentie asadar laalegerea perioadelor secetoase pentru parcurgerea lui fara probleme).
Urmeazao scurta zona cu marmite, majoritatea mici si seci, una ceva mai maresi cu apa salcie, putin afunda. Dupa asta ajungem la pragul unei altecascade, inalta de 3-4 m si cu un foarte ingust horn suind oblic indreapta. Escaladarea directa a acesteia e posibila cu putina experientasi atentie dar exista si o varianta ocolitoare pe o poteca supendata pemalul drept sau stang al vaiugai insa dincolo de acest prag natural,minunat excavat prin cavitatie, cursul superior al Vaii Seci nu mai edefel spectaculos, motiv pentru care iesim spre versantul geograficdrept al ei urmarind oblic-ascendent (spre sud-vest) o potecuta.Aceasta ne scoate dupa circa 100 m in poteca larga, cu praguricalcaroase, ce urmareste de la sud spre nord o culme, pe alocuricusturoasa, ce separa Valea Seaca de o alta vale, la fel de seaca darmai scurta, situata putin mai spre vest. Probabil aceasta poteca cesuie prin padurea de foioase dominata de stejari tineri se aflapozitionata chiar deasupra galeriei Pesterii Lii.
Fara sa nefi propus asa ceva, abundenta oitelor, buretilor usturoi, galbiorilor,plopsorilor si chiar a hribelor ne invita sa facem o nesperata recoltaciupercistica, numai buna pentru un papricas dres ardeleneste din greucu smantana.
Ajungem ciupercarind la culoarul liniei de inaltatensiune iar de aici coboram pe poteca ce delimiteaza lastarisul densal culoarului de padurea de stejar. Imediat in stanga apare un peretescund si discontinuu de calcare eocene iar mai jos si in fata noastraculoarul sec-calcaros-accidentat al vaii ce se termina prin cascada dindreapta portalului Pesterii Lii.
Coboram atenti prin albia cusuccesive marmite seci si separate de praguri ce aduc unor covetioblice, intens slefuite si alunecoase acum deoarece-s umede.
Unultim jgheab-covata ne separa de belvederea impresionanta, ca dintr-unbalcon, suspendata putin la stanga portalului Pesterii Lii.
Ajungemla capatul superior al cascadei si putem vedea sub noi marmita cu apalaptoasa, la stanga ei finalul Vaii Seci iar in dreapta peretiicalcarosi cu traseele speo-alpine scoala.
Trebuie sa suim nitelprin padure spre sud-vest, trecem culmea dupa care vom cobori sprealbia altui parau scurt, foarte ingust si accidentat pe care o sa-lacompaniem cu deosebita atentie inspre aval pe malul sau stang (celdrept e stancos, aproape vertical), descinzand la circa 50 m sud deintrarea in Pestera Lii, langa ultimul izbuc sec.
Toatatarasenia ne ia vreo trei ore pline de incantare) la care se adaugacate un ceas pentru drumul dinspre Baia Mare peste dealul Mesteacan.
Camasileori tricourile ne sunt ude de sudoare. Chiar foarte bine protejati deumbra codrului tanar resimtim cuptorul incins de soarele trecut binisorde amiaza.
Dupa un scurt popas o luam spre masina sub privirilecurios-amabile ale unor batranice aciuate la umbra prispei caselor saua spalierilor cu vita-de-vie hibrida debordand de bogatii ciorchini destruguri verzi.
Oprim doar pentru a admira campanule si insulelede salvie in livada cu fanata, ochiul tulbure de apa de sub dig iardincolo de Somcuta Mare, prin dreptul padurii Stejarul si a FinteusuluiMare, pentru a ne bucura de imensul buchet galben-portocaliu al unuiintins lan de floarea soarelui. In fundal, sub bucalatii nori albi,apar impaduritele culmi de la Seini spre Nistru–Tautii Magheraus–BaiaMare.
In mintile noastre (la figurat dar si la propriu)infierbantate ne misuna deja proiectul urmatoarei escapade turistice inmirifica natura apropiata, probabil prin Defileul Cavnicului, de LaZugau la Impreunarea Raurilor sau cine stie pe unde alt-unde?!
Panauna, alta, purced la recitirea si corectarea acestui nou raport detura, stimulat fiind de inconfundabilul sound si impresionantelesolouri de chitara ale lui Erik Clapton.
CITESTE SI:
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
