Ruta 34 din 05 iulie 2009 cu Zoia, Anca, Brena si eu
Atuncicand o locatie turistica ne fascineaza, ea va exercita mereu asupra-neo irefuzabila chemare, indiferent de anotimp, paradoxal fiind doarfaptul ca de fiecare data vom constata surprinsi ca reajunsi acolo ammai descoperit un ceva nou si nebanuit, capabil sa ne motiveze pentru areveni si in viitor.
Aceasta-mi este senzatia revizitand deunazi, probabil pentru a sasea oara, Gradina Zmeilor din Galgau Almasului, judetul Salaj.
Debutde iulie fierbinte dar si furtunos, capricios, instabil, iar vineriseara (3 iulie) de-a dreptul devastator, meteorologic vorbind, pentruTara Chioarului (Valenii Somcutei, Somcuta Mare, Buciumi, ValeaChioarului), pentru scurta vreme tranzitul auto pe E 58 fiind intreruptsi deviat pe variante ocolitoare.
Prognoza meteo pentru sambataanunta aproape similare fenomene insa duminica se anunta frumoasa inaproape toata tara si fiindca-mi doresc ceva frumos, facil accesibil sinon picnicaresc, sugerez revizitarea Gradinei Zmeilor duminca, cat maidevreme pentru a evita arsita nemiloasa de peste zi.
La 7dimineata pornim spre Somcuta Mare – dealul Mesteacan. Cer acoperit.Neguri plutinde la sol. Fotogenice parcele inguste cultivate cu grausau porumb alterneaza cu mult mai numeroasele holde alb imaculate…necultivate de ceva vreme si acoperite cu buruieni in plina floare.
Pelanga soseaua E 58 numeroase palcuri roz pal de nalba mare alternand cuexemplare svelte de lumanarici cu flori galben citrin.
O mare de neguri laptoase inghite defileul Somesului in zona Perii Vadului-Rastoci–Lemniu–Letca–Ciocmani.
In curand rulam prin ceturile dense, finele picaturi de apa imbrobodind repede parbrizul, ferestrele, luneta.
Lasamin urma rand pe rand Cariera Rastoci cu impresionantele-i stratificaride calcare eocene, mai apoi splendida biserica de lemn, monumentistoric recent restaurat din Rastoci.
Uneori printre coroanele monumentalelor salcii Somesul apare la stanga, tumultuos si cafeniu, tradandu-si enorma forta.
Lasamin urma Letca si amintirea atractiilor sale speologice ca Moara luiPocol, Biserica Dracului, Gaura Vantului apoi suita de lacuridezvoltate pe o fosta terasa din dreapta Somesului in dolineleimpermeabilizate de argile, biserica de lemn monument istoric de sec.XVII, si ea foarte recent restaurata.
Urmeaza Cuciulatul cu alteamintiri ale unor deosebite atractii speo-turistice printre carePestera Lii dar mai ales enigmatica pestera din Cariera Cuciulat, cuaccesul deliberat, pare-se, surpat pentru a conserva astfelcontroversata pictura rupestra reprezentand Calutul rosu, la iesireavestica din localitate moderna cariera de calcare in care blocurile depiatra sunt ingenios decupate cu ajutorul modernelor fierastraie.
Lastanga, dincolo de Somes, incepe sa se deruleze alte locuri dragi mie,adesea batute cu talpa alaturi de colegii de turism, de la ValeaLesului la Valea Loznei, Pietrosul Salajului, Lozna, Clit, cuimpresionantul perete gresos-arie naturala protejata, Stanul Clitului,in timp ce in dreapta si sus apare argintia sulita a bisericutei delemn, monument istoric, din Poienita.
Pe nesimtite aproape ajungem la podul din Ciocmani, de peste Somes.
Oprindpentru a-i admira, inspre amonte, malul geografic stang gresos aducandzidurilor prelungi si crenelate ale unei medievale citadele, cursulmolcom, ciocolatiu, lunca vasta punctata de impresionantele silueteverzi-argintii ale celor catorva plopi tremuratori monumentali, sperandca la intoarcere sa facem plaja acolo admirand intre timp ciurdele devite baltate sau focosii bidivii lasati la pascut de conationaliinostri nomazi. N-avea sa fie insa fiindca taberele rromilor formate dinatelaje cu coviltir si cu cate un autoturism in preajma fusesera dejastrategic amplasate acolo ca si corturile si colibele promiscueimprovizate din folii de plastic, animatia din prejma acestora siagresivul cersit (de la adulti la frumuseii si tupeistii lor puradei)descurajandu-ne repede.
Sub pod mocneste un foc, pescaresccredem initial, nici vorba insa, e al al unor rromi care preferaserapeste noapte drept acoperis podul de beton periodic zguduit la trecereaautovehiculelor.
Admiram pe langa pod intarziatii maci imbujoratisi niste delicate flori galben citrin in corolele carora dorm, precumintr-un shakespearian vis al unei nopti de vara, cosasi verzi,nevinovati, ca niste brotacei.
Continuam spre Surduc si Tihau,traversand pe rand valea Garbou si apoi valea Almasului, lasand indreapta fostul castel al grofului alungat la nationalizare si-n stangasus, pe un imens banc de gresii cu gorunet, cripta familiei sale(devastata), mai apoi, pe acceasi parte, platoul cu vestigiile milenarebine ascunse ale fostului castru roman din Tihau.
5 km ladreapta ne-ar mai fi trebuit pentru a depasi localitatea Var, intrandin Jiboul spectaculos dominat din malul geografic drept al Somesului depiramida cheala a Dealului Rakoczi (sau Piscuiul Ronei), deviem insa lastanga, spre Hida (20 km)-Zimbor–Cluj Napoca, suind usor.
Lasam in urma Tihaul dezvelit treptat din neguri si stralucitor baleiat de soarele invingator, intram in Galgaul Almasului.
Imediatversantii din dreapta-si expun platosele gresoase grosiereintunecate, aproape verticale in timp ce la stanga, peste valeaAlmasului, pentru putin timp se ivesc peretii discontinui siocru-bej-ruginii din zona Pe Pietre, in fine, tot la stanga apare vatralabartata a satului si turla argintie si bulbucata a bisericii.
Unpanou mare ne indica in dreapta fostul drum de tara catre ex sediulCAP. Il urmam, ajungand imediat la o mica balta-captare de apa pentruirigarea solariilor cu rosii din apropiere si pentru ingenioasa irigareprin picurare a unor frumoase parcele cultivate cu ardei grasi.
Voltafacuta pe drumul ingust de tara ne intoarce spre nord-vest. Avemde-acum in fata noastra Gradina Zmeilor precedata de o pensiune(posibil pustie precum ultima oara cand fusesem pe-acolo in urma cuvreo doi ani) si apoi de o zona rectangulara cu copertina aducand ascena pentru festivaluri si serbari campenesti, acum un excelent umbrarsau adapost in caz de furtuna.
S-a facut de-abia ora 8,30 si dupa circa 75-80 km parcursi pana aici din Baia Mare.
Abandonammasina, ne luam betele de trekking si atacam prima poteca in sus si lastanga printre tufele uriase de alun care peste ani acaparasera GradinaZmeilor protejand-o, ascunzand-o vederii intrusilor (care-siabandonasera nonsalant aici o mare diversitate de ambalaje, de laPET-uri, la pungi de snack-uri , dulciuri etc.), ferind-o insa si deefectele puternic erozive ale vanturilor, furtunilor, ploilor ceconcura oricum la dezagregarea gresiilor grosiere metamorfozand foarterapid ciudatele formatiuni capabile sa te trimita cu mintea la basmelecopilariei.
Penultima oara suiseram pe platoul gresos, impaduritcu gorunet tanar, ceva mai prin dreapta, avand de parcurs o mai vastazona cu belvedere insa pentru asta trebuind sa surmontam un desisagresiv de macesi, paducei, porumbele intercalate alunisului.
Acumpoteca (intuita corect) ne conduce repede spre jgheabul inclinat, cumari trepte gresoase, escaladarea acestuia scotandu-ne repede la primabelvedere de deasupra Gradinii Zmeilor, de la est spresud-sud-vest-vest.
Impresionantele citadele, donjoane cu creneluridin gresii scaldate-n soarele diminetii par a pluti deasupra mariiverzi-smarald a huciului de foioase. De departe se aud indemnurileinfundate ale ciurdarilor manandu-si la pasune vitele BaltateRomanesti.Un soim zvacneste ca o sageata din nevazutu-i cuib pitit incotloanele acestei terestre (acum, nu si in urma cu cateva milenii)faleze, imediat dupa aceea plutind abil, la punct fix, pe nevazuteletermice.
O poteca ingenios conturata deasupra falezei (cuestei)si la poalele umbroase ale gorunetului ne conduce pe la toate punctelede belvedere. Codrul este din zori cutreierat de ciupercari, cu toateacestea dam peste o sumedenie de bureti (usturoi sau oite), plopsori(pana la doua duzini pe nici 2 mp), hribe (bej-untoase, ca niste abiascoase din cuptor painisoare) dar si nestiuti de noi buretimaroniu-intunecati, Amanita rubescens, Amanita muscaris...
Pentrua te lasa patruns si captivat de lumea fantastica a Gradinii Zmeilor nutrebuie sa faci vreun mare efort fizic, nici unul mental, e suficientsa te detasezi de cotidian si sa dai frau liber imaginatiei, varietateaformelor, maretia lor ca si ciudata lor alaturare in distincte grupuriusurand nespus asta.
In zona vestica un valcel sec anuntaaparitia efemerei cascade ce sapa (prin eroziune regresiva) banculgresos, separand astfel treptat noi formatiuni ce se vor alatura pestesecole, ori milenii, personajelor fabuloase din Gradina Zmeilor.
Urmeazaun parau (aproape sec acum) peste care poteca se insinueaza serpuind.Aici depasirea pasajului necesita ceva mai multa atentie, existandriscul derapajului (daca nu ai bete de trekking si o incaltaminteaderenta corespunzatoare).
Ajungem la ultima belvedere care esituata aproximativ deasupra fostei galerii miniere practicata ingresii pentru cautarea zacamintelor de carbuni (cele de lignit sicarbune brun fiind destul de frecvente pe teritoriului Salajului).
Imediatdupa asta intalnim un valcel mai lung, afund si aproape sec, coborandin inegale trepte bancul gresos afund spalat si dizolvat de ape.
Peaici vom cobori, iesind la confluenta valcelului cu un parau mocirlosvestic (Gradina Zmeilor – zona de schimbari active) si la poteca cunumeroase variante ce se strecoara printre tufele de alun de la vestspre est.
Urmam una din variante si ajungem repede la guragaleriei miniere (folosita de turisti si pastori ca adapost pe vremerea, dovada poluarea tunelului nisipos, aproape uscat, exceptand micizone de infiltratii, cu diferite ambalaje menajere dar si cu graffiti.
Aproximativin fata si spre stanga gurii minei se afla Turnul de sah, un megalitgresos aducand teribil piesei de sah mult hiperbolizata. In dreapta luitroneaza alti megaliti gresosi verticali dar alunisul aproape ca aobturat totul (comparativ cu anii 1990-1994 cand descoperisem aceastabijuterie turistica multumita revistei Muntii Carpati). Urmeaza opoienita neregulata acaparata de sanziene parfumate dulceag, cimbrisorsi sovarv cu neaose izuri de oregano, covoare portocalii-albastre desor cu frate… Fluturi de toate formele si culorile se zbenguiefrivoli in acest paradis matinal, altii sunt inca adormiti si cuaripile catifelate aglutinate de roua noptii.
De aici avem o vedere mai larga asupra abruptului gresos sud-vestic minunat colorat in bej-ruginiu si valorat de soare.
Intr-uncolt troneaza parca clevetind mut trei hiperbolizate harpii.Descarnatul deget zmeiesc (sugerand parca un trivial-golanesc fuck youamericanesc) nu mai era vizibil de aici ci doar de sus, de la lizieragorunetului. Printre tufele dense de alun apar insa bancuri gresoasemai mici si in care eroziunile dezvoltasera forme cu alura de bucegenebabe. Buretii de tot felul si plopsorii nu lipsesc nici aici, in schimbnu sunt prezenti ciupercarii.
Dupa circa o ora de desfatarepeisagistica ne incheiem si acest pelerinaj in Gradina Zmeilor. Sper caortacele mele sa fie interesate sa le arat in continuare alte catevaminunatii nebanuite din Galgau Almasului precum faleza gresoasa numitaPe Pietre sau doua apropiate vai modeste cu formatiuni gresoasediferite, unele ceva mai grosiere si aducand a babe cu inaltimi variindde la 40 la 150 cm, altele din gresii mai fine si semanand unor imenseghiulele de tun, cea mai interesanta sugerandu-mi prin forma si avant ofantastica testoasa zburatoare. Dar nu, nu mai au rabdare nici chef,preferand leneveala la soare si plaja.
Intoarcem spreTihau–Surduc–Ciocmani, de la podul peste Somes avansand pe drumuljudetean ce leaga localitatile Clit–Lozna–Rus, adica in amontelemalului geografic stang al Somesului insa nu mergem prea departe.Alegem pentru popas una din numeroasele guri de vai aproape seci cetaie bancurile masive de gresii din zona de la sud spre nord. Avem deacolo o splendida vedere spre Poienita iar la stanga sa si mult mai joslocalitatea Ciocmani.
Codrul duduie de ciupercari cu prazi bogatein timp ce lunca Somesului fusese acaparata de vilegiaturisti rromiasta confirmandu-ne irefutabil ca sezonul estival romanesc este-n toi.
Plecatpe la ora 13 spre Baia Mare, in primul rand din pricina arsiteicrescande si-abia dupa aceea fiindca remarcaseram aglomerarea treptataa norilor cumulo-nimbus amenintatori deasupra podisului somesan dinspredealul Mesteacan.
Mai oprim doar o singura data, fascinati depicturalitatea neasemuita a unui lan de grau parguit, lasand in urmaatatea si atatea alte minunatii peisagistice salajene precum CasaPintii si Casa Talharilor de langa Briglez, taurile Iezerul Mare si Micale Testioarei, abriurile Testioarei culminand cu Pestera lui Mihai (defapt cel mai mare abri din zona) iar undeva, la stanga, deasupraPoienitei ciudatele gresii grosiere Mosul si Baba….
Cusiguranta, dupa cativa ani in care incepusem sa-l descoperim, Salajulne mai ascunde multe din minunatiile sale nebanuite dar la fel de sigurvom reveni sa le cautam si admiram altadata.
CITESTE SI:
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
