Ruta 51 din 25 octombrie 2009 cu M. Ghetie, O. Hobincu, Brena si eu
Dupa ce in urma cu aproximativ doua saptamani buldozeream din greu din Pasul Gutai spre Poiana Boului, prin nameti de 80-100 centimetri asternuti la mijloc de octombrie in Muntii Gutai, toamna tarzie si capricioasa se pare ca si-a cerut drepturile de a mai ramane…o vreme. Intre timp, au venit ploile reci cu nopti racoroase si umede, succedate de zile insorite, ce te duceau cu gandul la o veritabila vara, cu temperaturi de pana la 22 – 24 grade Celsius.
Vezi GALERIE FOTO
Pentru incursiunea noastra, am studiat zilnic prognoza pentru Peteritea, Targu Lapus si Dealul Corbului, pentru sambata anuntandu-se o prima excelenta fereastra de cald si partial senin dar…n-am reusit sa formam trupa, motiv pentru care, la sugestia lui Misu, am amanat totul pentru duminica dimineata la ora 7 (in acea noapte se trecuse la ora de iarna). Am mizat pe un rasarit de soare la fel de frumos si impresionant precum cel de sambata dimineata.
Splendoarea rasaritului lapusean
Putin dupa ora 7, am pornit spre Targu Lapus si spectacolul matinal debuta repede, chiar la iesirea din Baia Mare spre dealul Grosiului. Soarele pitit indaratul varfului Mogosa nastea mirabile laviuri portocalii – rosietice, insa negurile diafane de la orizont sau alb – laptoase si dense, ce acopereau vaile aveau sa creeze deplina magie a diminetii, totul fiind indisolubil legat de scenografia autumnala realizata in splendide pasteluri calde.
Primele opriri ne-au fost impuse imediat. Am coborat dinspre dealul Grosiului spre lunca dintre Dumbravita si Carbunari, asistand fascinati la minunatele tablouri desfasurate in dreapta, spre gospodariile pitite-n livezi. In fundal, Manastirea Habra iar la stanga, peste codrul dominat de carpinis, soarele se pregatea sa rasara punand in valoare Satra lui Pintea.
Deoarece relieful, vegetatia arboricola si-apoi coborarea in luncile neguroase ascundeau soarele, facandu-l sa reapara aleatoriu, uneori stralucind estompat ca la eclipsa, parea ca ne e dat sa asistam intr-o singura dimineata la multiple rasarituri. Grandiosul spectacol al diminetii, regizat de catre Maria Sa Soarele, avea sa ne surprinda si sa ne lase gura casca suind dinspre Cernesti spre dealul Pietris. In acel moment in dreapta, negurile voalate treptat ridicate ne-au dezvaluit Magureniul, Valea Babei, Culmea Preluca, paraul Morii si dealul Florii, stancariile dolomitice bej sure ale Pietrei lui Avram si cele razletite deasupra carierei de marmura Magureni, punctand versantii drapati in galben – auriuri – roscate.
Locuri „mistuite” de neguri
Trecand cumpana apelor de langa dealul Pietris, s-a conturat imediat, in dreapta, valea Cufoii, „curtata” de neguri transland lenese. Imediat dupa aceea am zarit vatra satului, marcata de sulita argintie, aparanda si imediat disparanda, a bisericii. Infinita mare alba de ceturi, prelinsa spre lunca Dobricelului, Razoare, debutul Defileului Lapusului, mistuind deplin Targu Lapus, Borcutul, Dumbrava, Stoiceniul si pana hat departe, spre poalele Hudinului si Tiblesului, Damacuseniul, Rogozul, Suciurile si Grosiul Tiblesului, precum si vaile Rohiei si ale Boiereniului, avea sa ne lase inmarmuriti inca o data.
Avansam cel mult cateva zeci de metri pentru a schimba unghiurile, cadrele, subiectele fotografice generos aparute la tot pasul si, la un moment dat, peste nevazutul Borcut, spre terasarile dealului Ursoi si crestetul chelios al Pietrisului, s-a ivit scaldata-n soare trapezoidala piramida a Satrei lui Pintea. Targu Lapus era deplin inecat de negurile dense, motiv pentru care strabatandu-l ni s-a parut umed si tern cenusiu, cvasipustiu.
De fapt, negurile aveau sa ne acompanieze pana la rastignirile dealului Hotarului, dincolo de Peteritea, spre Vima Mica. Asta ne-a pus pe ganduri, fiindca urma sa parcurgem un traseu turistic nemarcat si cu foarte putine repere, in plus obturate de neguri impenetrabile. Am oprit, totusi, o data pentru a admira un grup de bivoli iesiti la pascut, izolati de marea cireada de vite ce pastea mai sus, pe versantul insorit.
Am parcat, ne-am luat rucsacii si betele de tura, dupa care am panoramat circular peste valurile nesfarsite de neguri, de la Rapa si culmea dealului Vimei spre biserica argintie a Vimei Mari, apoi cea a Vimei Mici. Sulita bisericii de lemn- monument istoric din Peteritea s-a ivit pentru o clipa pentru a disparea imediat ca si o parte din vatra satului. Spre N, se vedea in dreapta obarsia vaii Hijului, cu minunati fagi si carpeni galben – aurii… invaluiti de neguri. La capatul ei, respectiv la confluenta cu nevazutul de-aici rau Lapus, se zareau aceleasi serpuind infinite si dens – laptoase neguri ce ne derutau in traseul abia inceput al defileului Lapus.
Varful Hijului (513 m) din flancul stang al raului Lapus era deocamdata nereperabil, ceea ce ne incurca. Spre N (adica pe versantii cu expunere sudica ai Culmii Preluca) de la Groape spre Preluca Veche, Preluca Noua, Aspra, dealul Corbului, am putut identifica locuri si repere deja cunoscute: de la varful dealului Paltinu, cu radioreleu, la bisericile din Preluca Noua si dealul Pitigai. Spre E de-abia se conturau ascutita piramida intunecata a Hudinului si, la dreapta, trunchiul de piramida cu trei mameloane modeste ale Tiblesului.
„Actori”derutati, in spectacolul cromatic al toamnei
La 1 mai 2008, am abordat din acelasi loc, avandu-l pe I. Pop drept experimentat ghid, si coechipieri pe bucurestenii Radu, Max Moroianu si Vali Ganescu, traseul spre Custura Vimei (decorata la acea vreme de superbele stelute albe ale sutelor de narcise) in avalul salbaticei vai a Drastilor, spre Piatra Corbului, lunca vaii Jugastrului, gura Vaii Vimei si, in final, Custura Cetatelei. Acum doream sa ajungem la o frumoasa belvedere, straniu botezat de localnici Dambu Pulii, dominand practic impresionanta prima bucla in forma de U a Lapusului in locul botezat Ochiul Groapelor.
Lipsa unei harti turistice (aveam o harta topo 1: 25.000 folosita si-n 2008), ca si aceea a marcajului, la acestea adaugandu-se negurile care acaparau mai ales vaile spre care ne indreptam, au facut ca, in loc sa atacam de la rastignirile dealului Hotarului (444 m) direct spre N, pe un drum forestier, sa o luam prin pajistea cu sleauri de tractor si atelaje, pe langa liziera, la stanga (V-NV), spre obarsia vaii Jugastrului.
Era din ce in ce mai cald si o liniste deplina, iar soarele punea in valoare huciul tanar de fag din dreapta, frecvent taiat de drumuri de TAF, insulele restranse cu graminee inalte de mai bine de un metru isi leganau alene bogatele spice bej – aurii in briza diminetii. Nu departe, in poienile grafic conturate de limbile ruginii de huciuri, s-au ivit cele dintai flacari verzi argintii ale ienuperilor specifici defileului Lapusului, acum debordand de fructele marunte, albastru- negricioase si eterate.
Retinusem din mai 2008 ca trebuie sa o luam repejor la dreapta pentru a accede la obiectivul propus dar…in lipsa reperelor, am continuat o vreme spre V-NV. Inainte si la dreapta s-a ivit un deal cu poiana orientata spre S-E. Am deviat intr-acolo iesind intr-o culme, am coborat repede spre un lung si larg valcel sec, cu pajiste, continuand (eronat) spre V-NV in loc sa atacam direct spre N pe un drum de TAF ce suie-n culmea cu faget, intercalat cu o tanara plantatie de molid. Imi era foarte limpede ca ne deplasam aiurea raportat la obiectivul turistic preconizat, dar soarele, ziua splendida si peisajul incantator din jur ne motivau indiscutabil.
Am coborat mult, dand astfel intr-un drum de TAF ce suia de-a coasta (din directia S-V spre N-E) avandu-si probabil obarsia pe la gura vaii Jugastrului. L-am urmat o vreme ascendent apoi, la un moment dat, in stanga am dat de o vale afunda, ingusta si intunecoasa, cu putina apa si malurile stancoase drapate cu muschi.
A fost primul reper, amintindu-ne ca am coborat asa ceva cu un an in urma, ajungand ulterior la poalele Pietrei Corbului. Era cu siguranta vorba de valea Drastior, iar asta insemna ca ne aflam mult la S-V de Custura Vimei, darmite de Dambu P…. In consecinta, am continuat pe drumul de TAF apoi, auzind la stanga murmurul inconfundabil al Lapusului, am taiat-o in jos tot spre stanga pe un picior marcat de megaliti formati din conglomerate gresoase acoperite cu muschi.
In masa uriasilor bolovani, puteam admira ba stratificari aluvionare late de cateva degete, cel mult un lat de palma, intens rulate, ba alveole ca niste uriasi faguri, formate consecutiv alterarilor exogene. La un moment dat, am zarit o stanca dolomitica inalta de circa 15 m, verticala si situata pe malul stang al Lapusului, din pacate total in umbra.
La dreapta sa, curgea Lapusul cu apele verzui umbrite de codrul ruginiu, in timp ce in flancul drept al raului, sus si pe la vreo 200-300 m, un huci dens de mestecanis ne deruta in lipsa altor repere. Stanca poliedrica solitara, ca si salbatica vale Drastior conturata in dreapta, ne-a convins ca era vorba de Piatra Corbului si, prin urmare, aveam inca tare mult de mers in amonte.
La o placinta creata pe Mesteacan
Am luat, prin urmare, piciorul de deal abrupt si accidentat in piept, reajungand la drumul de TAF, urmandu-l spre E-NE. Bogata recolta de ghinda crepita, mai apoi solul cu prundis aluvionar, produs prin macinarea multimilenara a conglomeratelor gresoase, avea sa ne scrasneasca sub talpi. Am dat de o bifurcatie a drumului de TAF, o varianta suind in dreapta, spre Peteritea, o alta coborand spre obarsia vaii Drastior. Am traversat-o la stanga, suind apoi in mici serpentine spre culmea prelunga si neregulata aferenta malului geografic stang al Lapusului.
Au urmat cateva volte, apoi drumul s-a largit taind-o de-a coasta, in rambleul din dreapta putand admira bancuri de conglomerate gresoase alveolate sau cu stratificari aluvionare, afinisul scuturat de frunzis, dar si mari suprafete acoperite cu pedicuta. Drumul larg se orienta treptat spre E, la V-NV, printre coroanele fagilor ivindu-se, dupa vreo 11/2-13/4 ore de la inceputul traseului, alb-surele sau bej-ocru stancarii verticale aferente Culmii Pietrei, respectiv malului geografic drept al Lapusului, imediat in aval de cascada Pisatoarea si Piatra Cerbului.
Intr-o curba a drumului, am recunoscut intrandul spre Custura Vimei. Patrunzand in padure, piciorul nordic s-a conturat treptat, ingustandu-se, devenind stancos si-n final custuros. Peretii stancosi de peste nevazuta de aici bucla-n U a Lapusului s-au apropiat, in timp ce in dreapta am putut vedea intrarea raului in ampla bucla, imediat dupa ce a invaluit insula aproape rotunda din amonte, verde din cauza arboretului format din salcii, loza si arini in comparatie cu flancurile roscat – aurii.
Pe aceeasi directie, in linie dreapta, la aproximativ 300 m, am vazut intrandu-l ca o peninsula al Dambului P… spre bucla in U a Ochiului Groapelor, iar in spatele acestuia varful Hijului, impadurit. Din cauza verii secetoase, Cascada Pisatoarea era mai degraba un firicel zglobiu, stropii argintii ai vanei subtiri de apa proveniti din modesta valea Curetiului imprastiindu-se-n soare.
O culme impadurita, de pe la jumatate abrupta si arida, coborand in malul geografic drept al Lapusului, contura spre dreapta sa accidentata vale a Vidrei, cu obarsia sub Piciorul Maschii.
Poposind pentru panoramare, ne-am dres cu apa minerala, cafea, banane si smochine apoi, nemaisaturandu-ne de privelistea vastului pastel al toamnei desfasurat peste inseuarea afunda a Custurii Vimei spre dealul Paltinu si Culmea Maschii, am reparcurs poteca pana la drum, in continuare urmandu-l la stanga, adica in amontele raului.
Intr-un loc, in dreapta, pe firul unui pariu cu talveg conglomerat gresos a aparut un perete inalte de circa 5-6 m, cu debut de abri, iar mai apoi, printr-o bresa a fagetului, s-a ivit pitoreasca enclava a amfiteatrului Groapelor, cu bisericuta aglutinand in juru-i gospodariile itite din livezile dominate de pruni.
Brena amusina vioaie urmele de caprioare si mistreti mistuite pe paraiele accidentate, seci si abrupte, alteori se imbaia in baltile uriase din urmele tractoarelor forestiere. Tocmai a trecut unul impovarat cu bustenii unui imens fag, doar ramurile din varf, dozele de bere si PET-urile ramanand drept inutile dovezi ale activitatilor silvice deplin ilegale, fiind vorba de o arie naturala protejata – Defileul Lapusului.
Putin inainte de ora pranzului, intr-o alta curba mare a drumului care taie piciorul nordic al dambului P… pentru a cobora spre gura vaii Hijului, am iesit la stanga, poposind dupa vreo 50 m, pe promontoriul dolomitic de deasupra Ochiului Groapelor. Lapusul lasa vederii de aici doar bratul sud – vestic abia iesit din bucla in forma de U si malul drept flancat de un perete dolomitic inalt si intens slefuit peste milenii de viituri.
Dupa incantatoarea panoramare spre Groape, dar mai ales catre versantii ruginii si poienile punctate de verzile flacari scunde ale ienuperilor, am revenit la drumul forestier, dupa care am urmat spre S-SV un drum de TAF care o tinea o vreme pe culmea impadurita a Dambului P…
La prima bifurcatie, am deviat la dreapta, versantul din stanga si culmea fiind acoperite o vreme cu o plantatie de molid, nu mai batrana de vreo doua decenii, ajungand in culmea principala orientata aproximativ spre SE-NV si parcursa de un alt drum de TAF, dar noi am urmat o poteca ce cobora spre S-E, descinzand dupa cateva sute de metri intr-o poienita din care am putut repera culmea dealului Vimei si obarsia vaii Vimei.
De acolo un drum de TAF mai abrupt cobora in largul valcel sec traversat dimineata de noi. Dupa ce l-am traversat spre sud am ajuns la liziera lastarisului de faget flancat de ogasele de tractoare si carute, avand la dreapta obarsia vaii Jugastrului, dincolo de ea Vima Mica iar in fata Rapa Vimei, respectiv la stanga Peteritea. Soarele ardea realmente.
Circuitul nostru in care ne-am pricopsit, din fericire, cu doua obiective atinse si admirate in loc de doar unul, durase 41/2 ore. Insolatia de peste zi a generat o pacla ce estompa treptat vastele panorame.
Imediat dupa imbarcare, am decis s-o luam spre dealul Mesteacan, admirand pana acolo nu doar salba satelor si catunelor pitoresti aflate pe versantii sudici ai Culmii Preluca, Podurile Vimei, Piatra Ciutei, dealul Corbului, Aspra si Sahelbe, ci si Salnita, debutul vaii Gadelui si defileul sau spre Scaruta Asprei, mai apoi Rapa Vimei, Romanestiul, Jugastrenii, Francenii Boiului, Boiul Mare si o parte superba din Podisul Somesan spre meleagurile salajene.
Am oprit doar pe dealul Mesteacan pentru o delicioasa placinta creata, poale-n brau, cu varza sau branza de oi, apoi am descins spre Tara Chioarului, preferand intoarcerea in Baia Mare prin Remetea Chioarului si Sacalaseni, datorita admirabilelor perspective, admitand ca intr-o splendida zi de toamna am mai bifat o mirifica zona din impresionantul si extrem de modest valorificatul turistic defileu al Lapusului.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
