Ruta 26 din 1 mai 2009 cu A. Stefanoiu, D. Pascu, M. Ghetie, Brena si eu
Pentru Maramures in minivacanta de 1-3 mai prognoza meteo este excelenta.
Vineri seara paru sa apara o iminenta furtuna, cu rafale violente de vant, fara precipitatii. Consult accuweather.com pentru zona Baiut si aflu ca temperatura in zori va fi de circa 6 C, respectiv 19 C peste zi.
In zori, de 1 mai, alertat de prognozma meteo de la Radio Romania Actualitati care prevestea posibile averse, furtuni cu grindina si descarcari electrice la munte, mai arunc o privire pe accuweather.com aferent zonei Baiut. Se prognozeaza 80C in zori si 21 peste zi dar… si 31 % sanse furtuna, precipitatii 0%.
Taul Varatec vazut dinspre N – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
Ne intalnim la ora 7 dimineata si pornim imediat, prinsi si animati intr-o discutie legata de spurcata politichie mioritica, spre Cavnic (DJ 184), in continuare de-acolo la dreapta -18 km-pana-n Baiut– traversand Pasul Rotunda (1080 m), remarcam succesive gulere de nea pe la liziera plantatiei de molid.
O superba priveliste se deschide privind catre vest-nord-vest, incepand de la Piatra Malnasului spre Trei Apostoli, varful Gutai, Gutaiul Doamnei, Secatura si varful Mogosa.
Splendid drumul dar din pacate asfaltul e foarte putin intretinut. In stanga ramane un drum auto-forestier care trece pe la cabana silvica de la Piatra de Fier apropiindu-se de obarsia vaii Delut si bijuteria lacustra dezvoltata-ntr-o mare turbarie – Taul Negru. Coborand serpentinele, printr-o rariste din dreapta putem scruta spre satucul Izvoarele si culoarul vaii Bloaja, mai apoi spre varful Zdarcea Mare (1064 m) dar mai ales spre Minghet, Hudin, Tibles, aflate acum in pacla diminetii.
In curand (dupa confluenta vaii Strambului cu valea Paltinului, ambele acompaniate inspre amonte de drumuri auto-forestiere) valea se deschide iar lunca bolovanoasa lasa loc unor zone frumos inierbate deosebit de apreciate de picnicari.
Pe la ora 8,15 dimineata observam un prim grup de autoturisti montandu-si cortul (stil camping litoral) in timp ce altii aduna lemne in lunca vaii Strambului, in amonte de cabana forestiera si locatia traditionala de afluire a bustenilor pentru transformarea lor in pretios mangal de bocsa. Doua bocserii imense fumega molcom inmiresmand zona imbietor si inconfundabil in timp ce alaturi se pregateste de acoperire cu cenusa si aprindere o noua bocserie (mniler in argou morosenesc).
De apreciat grija Primariei Baiut si probabil aceea a Ocolului Silvic Strambu Baiut pentru amenajarea luncii vaii Strambului cu mici pavilioane (ciuperci) sindriluite, excelente refugii in vreme rea, dar mai ales cu trainice mese si lavite confectionate din barne solide, in locurile agreate de picnicari, pe de alta parte e regretabil comportamentul imbecil al unor pseudoturisti, beneficiarii, care distrug aceste amenajari devastandu-le sau, cel putin, inscriptionandu-le. Cu siguranta valea Strambului este una din cele mai pitoresti din Romania, comparabila prin pitoresc cu Valea Prahovei, Valea Timisului etc. dar, din fericire, nu la fel de aglomerata.
Din Strambu Baiut, aflat acum in plina inflorire a ciresilor, prunilor, gutuilor japonezi ornamentali, liliacului, perilor si cu merii clasici dabalazati etalandu-si miile de boboci rozalii, pitoresc datorita cochet-micutelor case cu gospodarii traditionale ex minieresti, o luam la stanga-n sus, tot pe asfalt, taind Baiutul in doua.
De pe la zona horror aferenta Remin Maramures si in speta defunctei E.M. Baiut, cu cladiri abandonate, altele in curs de daramare, sinistrii stalpi ai fostului funicular dezafectat relativ recent si care transportase multi ani pretiosul minereu neferos in Cavnic si Baia Sprie, avem de parcurs circa 9 km de drum auto-forestier bolovanos pana la platforma Minei Varatec, o alta locatie pentru scenarii horror.
Dupa haldele bej-ruginii situate de pe la gura vaii Conciului aproape pana la confluenta vailor Izvorul Negru cu Izvorul Alb, ne atrage atentia nu doar valea care si-a sapat spectaculoasa albie in marne silicifiate, la un moment dat fuiorul cristalin de apa generand o fotogenica mini cascada inspumata, ci mai ales versantii teribil de abrupti, acoperiti cu un amestec de fagi, paltini, molizi si brazi argintii, unele exemplare impresionand prin maretia lor monumentala, deasupra acestora, in fundal si spre nord-est, ivindu-se Piatra Varatecului (peretii andezitici verticali) si alb-rosiile ritmuri ale mai vechilor si noilor relee de radio-comunicatii si GSM de pe varful Varatec (1357 m).
De la mina Varatec drumul se bifurca-n curand, ramura principala continuand la dreapta (est), pe la obarsia lungii vaii Tocila, traversand ulterior larga sa dintre varful Secu (1311 m) si Varatec pentru a cobora in final in Botiza pe valea Izvorul Bailor (o varianta forestiera, la inceput drum de TAF, apoi auto-forestier, luand-o la nord de varful Secu tot spre Botiza dar pe valea Vinului, unindu-se la cabana de vanatoare Varatec cu prima) in timp ce o alta varianta se desprinde la circa 300 m est de Mina Varatec facand doua mari volte stanga-dreapta, suind apoi spre extremitatea estica a Varatecului, din aceasta varianta desprinzandu-se cateva drumuri de TAF ori foste ale IPEG Maramures care efectuase prospectiuni geologice in acest perimetru dupa 1990.
Abandonam masina pe platforma Minei Varatec si urmam drumul spre Botiza.
Admiram marnele impresionante din rambleu, anemonele abia inflorite, minunatele palcuri de flori de nu ma uita si calcea calului iar la prima bifurcatie (borna silvica II/15-ora 9,15 dimineata) lasam in dreapta valea Tocila, portiunea superioara, urmand drumul auto-forestier ce coteste 120 grade stanga, suind accentuat.
Tot la stanga avem o vreme valea Izvorul Varatecului si dependintele tehnologice ex minieresti.
Ajungem astfel foarte repede la halda si gura minei IPEG de la orizontul + 50 Varatec dupa care, continuam pe drum, trecem imediat pe sub firele funicularului pe care se face aprovizionarea celor ce deservesc Statia Radio-relee Varatec.
Decidem sa nu suim pe sub ea pe varful Varatec (cum o mai facusem de doua ori anterior, o data cu rucsaci grei si cort, alaturi de Iancsi, a doua oara mai lejer, cu rucsaci usori de tura, cu Misu), rezervandu-ne placerea parcurgerii accidentatului ei traseu la intoarcere, continuam deocamdata pe drumul recent parcurs de o camioneta pick-up a Romsilva.
Din urma ne ajunge si depaseste un tractor cu o remorca monoax in care se afla cativa tineri plantatori de molizi pe care ii vom revedea la nord-vest de varful Varatec, aproape de colibele infoliate unde inopteaza peste saptamana.
Drumul auto-forestier continua paralel si pe deasupra drumului Botizei, spre est, adica spre vasta zona defrisata la ras imediat dupa 1990, azi acaparata de un dens lastaris de fag inalt de 2-3 m, la sud-est situandu-se varful Secu -chelios iar catre sud-vest varful Prislopasu, patial impadurit cu foioase (pe care fusesem alteori si cu doua echipe diferite, suind dinspre Poiana Botizei sau tot dispre Mina Varatec).
In fagetul lastrait in stanga drumului sute de mii de albe stelute de Floarea Pastelui constituie un aparent infinit covor.
Pe carosabil remarcam urme traversande de mistreti si cervide.
Nu peste multa vreme din acest drum suie spre stanga (nord), putin, doua variante de drum de TAF. Unul pe care-l urmam si pe care vom da de trei autoturisme de teren apartinand padurarilor si muncitorilor SRL-ului care face plantari pe varful Varatec, deosebit de abrupt, iesind in poiana sud-estica a Varatecului iar celalalt mult mai blajin, suind pe curbe de nivel de asemeni catre extremitatea estica a Varatecului, adica inspre prima cale de acces spre varf pe unde fusesera transportate componentele radio-releelor.
Soarele este din ce in ce mai fierbinte dar caldura este violent taiata cateodata de rafale de vant inghetate.
Apropiindu-ne de liziera superioara dam de plantatia tanara de molid, in final, dupa o ora de mers de la Mina Varatec, poposim in neregulata poiana sud-estica a Varatecului cu o liziera de faget doar vag inmugurit, verde intunecat conferit de molidul si bradul dominant, sus si la stanga varfului Varatec apare Piatra Varatecului cu stancariile sure andezitice.
Ajunsi aici constatam recenta instalare in zona estica a varfului Varatec a cel putin patru noi radio-relee imense, alb-rosii, alaturi de unul mai modest apartinand BOR-Radio Trinitas, eco-vopsit in verde.
Aici intalnim si cel dintai marcaj turistic banda rosie amplasat pe trunchiul unui molid. Pajistea alpina bej-ocru terna este inviorata de-acum incolo de mii si mii de calugari, trecute branduse, anemone, degetaruti dar si mari insule de luscute leganandu-si clopoteii in soarele bantuit de brutalele adieri inghetate de vant. Impresioneaza aici si cativa solitari, uriasi-picturali, fagi cu coroane imense. Drumul de TAF ce suie la relee e spalat de averse si torente.
La ora 10,45 dimineata, spre stanga departe si in jos apare localitatea Baiut punctata de cele cateva blocuri de locuinte ex minieresti, in urma varfurile Prislopas si Secu, la stanga lor varful Hudin cu nordice gulere de nea si-apoi piramida Tiblesului cu vaile vest-nord-vestice-nordice albite de nea.
Intalnim un specialist in radio-relee insotit probabil de fiul sau, nu mai mare de vreo 8-10 ani, dupa care suim pe varful estic al Varatecului, cel cu relee noi, brutal chelit in vederea instalarii acestora si absolut defel amenajat pentru o minima si decenta estetica la incheierea lucrarilor, aspectul zonei fiind unul specific romanesc, de jeg si dizordine, in flagranta antiteza cu minunata panorama deschisa de-aici spre Muntii Rodnei, comuna Botiza si zona superioara a vestitei Vai a Izei.
Din nou constatam cu regret ca pacla matinala este potrivnica panoramarii si fotografierii. Coborand in sa si urmam drumul de TAF ce ocoleste prin nord-nord-vest, catre vest, varful Varatec, privirile fiindu-ne incantate de milioanele de flori asternute-n dens covor la liziera putini ramasilor in picioare molizi, neatacati de ipide si nedoborati cu drujba, la a caror poale persista destule plapume groase de nea.
La nord-vest se iveste varful Sermetes (1306 m), ca o caciula de plaies, cu sure stancarii andezitice separate de verdele intunecat al molizilor.
Spre vest apare si platoul vulcanic al Muntilor Gutai iar mult mai aproape, deasupra unei vaste defrisari, varful Selha sau Rosia (1212) pe care-l vom ocoli in curand prin stanga.
Cel putin 30 de ha de molidis atacat de ipide a cazut pe varful Varatec de nord-nord-vest prada drujbelor, din pacate taietorii au procedat neprofesionist si haotic, doborand si abandonand arboretul de-a valma, neextragand treptat bustenii si ramurile pretabile utilizarii ca si combustibil iar tentativa Regia Nationala a Pdurilor-Directia Silvica Baia Mare, respectiv Ocolul Silvic Dragomiresti, de-a planta in acest an 10 ha (diferenta de 20 ha ramanand pentru primvara lui 2010) in acest infern de nedescris puieti de molid (printr-un SRL care a castigat licitatia) ni se pare o intreprindere absurda si sisifica, in plus, ulterioara extragere pentru valorificare a materialului lemnos, dupa plantare, putand impieta grav asupra abia constituitei plantatii.
Constatam ca ne aflam din nou in fata unui tembelist management romanesc, evident derulat pe banii statului.
Cutreierasem nu o data prin zona varfului Varatec dar imens defrisata zona soldata cu belirea la ras a versantilor imi creaza acum nisciava probleme de reperare si orientare. Stiu ca s-ar putea cobori direct spre turbaria si Taul Varatec orientandu-ne dinspre varf spre nord-vest in coborare dar imi spun ca ar fi de preferat sa accesam aceasta tinta turistica in mod clasic, urmand banda rosie turistica, de creasta principala, orientata aproximativ est-vest dar odata cu defrisarea cazuse la pamant si marcajul descoperit pe un molid, mai apoi pe un altul, ramas efemer in picioare.
Deplasarea devine crunta printre cioate, ramurile si trunchiurile doborate unele peste altele. La sud, spre varful Varatec, au ramas colibele plantatorilor si micul depozit pentru puieti, un TAF, indrumat de un padurar, incerca sa degajeze culoare plantabile ulterior, adunand multimea de busteni si vreascuri in gramezi imense. Alti doi padurari incercau sa instaleze capcane pentru pagubitoarele si rapacele ipide, vinovate (initial) de acest dezastru silvic.
Cu dificultate ne orientam prin acel haos spre sud-vest-vestic, lasand in dreapta o imensa turbarie circulara, cu molidis scund si malad din pricina aciditatii solului si excesului de umiditate dar si cu un guler ingust de ape intunecate spre sud-vest-vest-nord-vest si obarsia unui parau care coboara spre Taul Varatec.
Prindem creasta principala si marcajul, in curand ajungand intr-o mica poienita la stanga careia (si la circa 100-150 m) se afla Piatra Varatecului, cu o mica grota-n baza dar mai ales oferind o larga panorama spre Baiut–Tara Lapusului.
Si aici molidisul e crunt atacat de ipide, arborii fiind marcati in vederea taierii pana in saua Selha–Rosia.
Incepem un lung coboras pe un fost drum de carute. Lasam in dreapta cativa megaliti andezitici fotogenici, dam peste urme de cervide, iar in scurta vreme poposim in peajma cabanei de vanatoare Trei Hotare, adica la sud de varful Selha–Rosia.
Continuam vreo 300 m pe poteca larga, spre sud-vest, ajungem la o bifurcatie si o poienita cu cruce neagra de fier din care spre stanga si-n jos se poate cobori pe la Apa Rece si-n avalul vaii Izvorul Alb la E.M. Baiut, orientandu-ne spre nord, suind spre o culme secundara marcata cu H silvic se poate accede spre varful Sermetes si-n continuare cobora spre Botiza–Valea Izei iar luand-o spre nord-vest se poate descinde pe valea Rosia la manastirea cu acelasi nume si-apoi in aval, pana-n comuna Budesti.
Din poienita cu crucea de fier amplasata de trei familii de baiuteni suim la dreapta, pe marcajul H silvic, remarcand borna silvica 139, pana-n apropiata culme secundara.
Inexplicabil dam si aici de marcajul turistic banda rosie, aparent ceva mai vechi decat cel refacut prin 2005 pe culmea principala a Muntilor Lapusului.
Din culme si de la borna silvica 227 o luam tot la dreapta (sud-est) printr-un faget secular rarit, cu o mare defrisare spre stanga, catre Sermetes. Traversam o mica poienita-loc de popas si pranz pentru muncitorii forestieri, dupa care drumul de TAF coteste usos spre stanga, in coborare prin fagetul amestecat cu molidis partial exploatat forestier, ajungem imediat la Piatra Corbului-o impresionanta stancarie piramidala aurita de licheni spre sud-vest-vest si decorata cu muschi si rari molizi aproape pana-n crestet.
Mai apoi, la dreapta, se aude murmurul vioi al unui parau cu debit serios si obarsia in taul eutrofizat al unei foste turbarii acaparata si ornata de sute de inflorescente portocalii de calcea calului, urmeaza borna silvica 230 iar la dreapta sa si la circa 50 m sud-est, dincolo de molidis, se iveste superba bijuterie lacustra – tinta noastra turistica-Taul Varatec.
Soarele face loc nebuloaselor, vantul se inteteste si totul pare sa justifice cele 31% sanse de furtuna, dar asta nu mai mult de o jumatate de ceas, din fericire pentru noi.
Dupa un ocol dat taului neregulat, aducand oarecum unei ciuperci atomice, cu ape limpezi, circumscris de un bogat si gros guler de muschi de turbarie – Sphagnum sp.-fiindca s-a facut ora 12,30, decidem sa facem un scurt popas, beneficiind de minunata priveliste (deschisa post defrisare) spre Sermetes si Piemontul Varaticului, catre Budesti.
Ca niciodata, de la Piatra Corbului, realmente curtata de corbi croncanitori (precum si Piatra Varatecului) peste Taul Varatec, multumita defrisarii se pot vedea acum varful Varatec si releele sale, motiv pentru noi de-a decide sa nu ne intoarcem pe unde am venit (luandu-ne la coborare o ora si jumatate) ci sa suim direct spre releele vechi ale Varatecului.
Initial urcam pe variante serpuite de TAF, imediat dupa aceea hazardati prin lastaris de fag scund, gramezi de ramuri, trunchiuri si cetina invalmasita de molizi doborati cu drujba, avaem in dreapta drept excelent reper paraul vioi si abrupt-tumultuos care dreneaza apele turbariei nordice a varfului Varatec, iesim in 30 minute in pajistea alpina decorata cu mii si mil de calugari, branduse, anemone dar si multime de tufe de steregoaie.
Covorul floral se indeasa apropiindu-ne de varful Varatec, stimulat si de seva abia topitelor zapezi tardive.
Plantatorii sunt in repaosul de pranz. De la tabara lor pana pe varful Varatec ne insoteste amabilul padurar Vlad din Salistea de Sus, angajatul Ocolului Silvic Dragomiresti si avand o vechime de peste 20 de ani in silvicultura, coordonatorul activitatilor de extractie a masei lemnoase, degajarea zonei de resturile vegetale si plantare zonei cu puieti de molizi.
O ora ne trebuie de la Taul Varatec pana pe varful Varatec.
Este ora 14,15 cand incepem brutala coborare directa spre Mina Varatec pe sub linia funicularului (neintretinut, cu rolele cazute, cablul nesustinut taind suportii improvizati din barne de brad).
Depasim succesiv trei praguri inalte, pe alocuri blocate cu trunchiuri doborate cu drujba si abandonate, in final iesind la gura galeriei IPEG orizont + 50. De aici abandonam culoarul funicularului deplasandu-ne pana la Mina Varatec pe drumul auto-forestier, delectandu-ne din nou cu minunatele buchete de flori de nu ma uita, albe buchete de floricele ca de mireasa si portocalii calcea calului.
La ora 15,30, pe un soare intens si dupa un parcurs turistic-pietonal care ne-a luat 6 ore si jumatate, ne incheiem frumoasa excursie pornind spre Baiut, Strambu Baiut si-apoi in amontele vaii Strambului spre Pasul Rotunda si Cavnic.
In lunca superba a vaii Strambului s-au adunat peste zi vreo doua sute de autoturisti-picnicari, pe langa corturi aparand rulote nu doar din Maramures ci din toate zarile, dovada ca vestea frumusetii zonei se dusese hat departe iar pe la ora 17 poposim in Baia Mare.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
