Ruta 41 din 13 august 2009 cu M. Ghetie, Brena si eu
De faci turism prin Tara Chioarului si Tara Lapusului dincolo de Culmea Preluca, incepand din Groape, continuand spre Preluca Veche, Dealul Corbului, Preluca Noua, Aspra, Sahelbe, Codru Butesei ori Buteasa, privind spre sud vei avea mereu in fata impresionanta faleza (de fapt o cuesta geologic formata din gresii si conglomerate aluvionare) botezata de localnici sugestiv Malu Vimei.
Aceeasi pitoreasca formatiune de relief iti atrage atentia mult mai de aproape daca parcurgi ceva mai bine de jumatate din drumul judetean ce leaga Valenii Lapusului de Peteritea-Vima Mica-Romanesti-Francenii Boiului-Boiu Mare-Mesteacan ori deviind din acesta spre Vima Mare sau Jugastreni.
Malu Vimei nord, cu abri si grota – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
De multa vreme ne dorim sa evaluam la fata locului aceasta splendida cuesta, initial iarna, apoi in alte anotimpuri, completandu-ne astfel bagajul informal-turistic, vizitand dupa aceea bisericile de lemn, monumente istorice, din Jugastreni, Francenii Boiului… dar iata ca n-a fost sa fie pana acum.
Plecam din Baia Mare abia la ora 10,30 dimineata. Avem ca destinatie Malu Vimei din Vima Mare. Suntem destul de circumspecti fiindca prognoza meteo de pe Kappa si Accuweather anunta aversa (31% sansa) pentru ora 13 la Vima Mare, respectiv ora 14 la Vima Mica.
Deocamdata albele nebuloase sporesc pitorescul de ansamblu, concentrandu-se cand deasupra depresiunii Tg. Lapus, cand deasupra culmilor impadurite ale Dealului Malului si a Dealului Vimei.
La Primaria Vima Mica intrebam niste amabili functionari despre Taul Pacalescu figurat pe harta topo la iesirea din Vima Mica spre sud-vest.
Aflam ca nu e nici un tau acolo, nici macar un ochi modest de apa ci asa au botezat localnicii o fanata decliva.
Discutam apoi de Custura Vimei, Custura Cetatelei, grota de 38 de m aflata in aceasta din urma si cartata recent de speologii Clubului Montana din Baia Mare.
Luati cu vorba discutam despre noul pod ce leaga Salnita de Dealul Corbului apoi de o alta pestera, mult mai mare, cu spatii subterane impresionante, zice-se, dezvoltata in malul geografic drept al raului Lapus spre Cetatea din Dealul Corbului. Desi fusesem in doua randuri pe acea splendida si impresionanta stancarie sistos cristalina, botezata Cetatea din Dealul Corbului, abordand-o dinspre Aspra, traversand ulterior cu dificultate spurcata Vale Rea, revenind la final in Aspra via valea Stanjerilor – Dealul Corbului si din nou peste Valea Rea, nu aflasem de aceasta impresionanta formatiune spelogica.
Functionarii primariei ne sugereaza atacarea directa a Malului Vimei din drumul asfaltat ce leaga Vima Mica de Vima Mare, din culme, de-acolo unde-n dreapta se vede linia de 20 KW care alimenteaza Vima Mare sau, eventual, chiar de la intrarea in Vima Mare si la stanga-n sus, pe langa modesta valea Satului (cu obarsia la sud-vest de varful Dealul Vimei, ulterior numita valea Ileandei si curgand spre afluirea in malul drept al Somesului in comuna Ileanda–Salaj).
Cu gandul la prognozata aversa de la ora 13 optam pentru varianta directa, de la rastignirea din culme spre abruptul stancos vestic al Malului Vimei decorat cu putini pini si arbusti, cu crestetul acoperit de o frumoasa padure de foioase.
Fanate vaste, terasate, putine cosite, majoritatea parand abandonate dar raspandind in aer imbatatoare miresme dulceag-parfumate, ca de miere, rari pruni, si mai rari meri, apoi spre Vima Mare parcele verzi-otavite, cu fanul aranjat pe clencerii aliniati ostaseste.
Inspre sud-vest apare vatra satului salajan Sasa cu biserica cu turle argintii iar la stanga lui aceea a satului Dolheni.
Spre vest vedeam insirandu-se satele Jugastreni, pitit dupa o culme, Romanesti, Francenii Boiului, Boiu Mare, Prislop apoi dincolo de Defileul Lapusului, de la nord-vest spre nord, Buteasa, Codru Butesei, Sahelbe, Aspra, ca un far argintiu biserica din Dealul Pitigaii, Preluca Noua, Dealul Corbului, Preluca Veche si Groape.
In curand, ne apropiem de cuesta si dam cu ochii de o cumatra vulpe care se furiseaza intr-o temerar-incredibila escalada spre niste alveole afunde, apoi remarcam modul de constituire a falezei care variaza ca inaltime de la circa 30 m (in capatul sau extrem sud-vestic) pana la maxim 100 m (in zona sa nordica dinspre Vima Mica).
Straturi de gresii fine cu grosimea de 2-3 m alterneaza cu altele mai groase formate din conglomerate aluvionare intens rulate (de la gresii la cuartite ba chiar si sisturi cristaline si micasisturi).
In cuesta apar alveole de diferite marimi si adancimi, unele aducand unor incipiente abriuri, acestea alterneaza cu formatiuni gresoase mari, aproximativ rotunjite, cu diametre de pana la 60-80 cm. Astfel de ghiulele ciclopice se pot vedea pe piciorul sud-vestic al cuestei, spre Vima Mare, la poalele unor pruni.
De departe cea mai impresionanta formatiune e reprezentata de o suita de placi gresoase groase de circa 18-25 cm, cu suprafete de 1-1,5-2 mp, situate sub un fel de amvon emisferic in centrul caruia apare o sfera gresoasa sprijinita de groase bride prinse intre tavan si pardosea, ansamblul trimitand la un loc de practicare a unor magice ritualuri pagane.
De acum ne deplasam pe la poalele cuestei spre vest-nord-vest-nord, inconjurand-o practic. Descoperim astfel alte minunatii si bizarerii fotogenice pe care nu ni le imaginaseram, printre ele un ritmat grup de pilieri formati din gresii fine, nu mai inalti de 2 m, aplatizat-fusiformi, apoi un fel de turla de pagoda cu un gogoloi imens de piatra in varf si nu in cele din urma un bolovan sferoidal stand in precar echilibru, ca drobul de sare din poveste, gata, gata sa cada dupa primele intemperii.
Fanata cu arbusti prin care ne deplasam este plina de conglomerate de diferite marimi, cele mai spectaculoase parand fragmente de ruine ale unor ziduri de cetati medievale.
Ocolim spre nord si dam mai apoi de o cuesta mai mult conglomerata decat gresoasa, inalta de 45-60 m, splendid ornata spre crestet cu sprintari mesteceni.
Urmeaza cea mai inalta si accidentata zona a Malului Vimei, de 80-100 m, conglomeratele fiind dominante.
Aici putem admira pe langa cursurile scurte si verticale a doua temporare cascade, un fel de grota asemanatoare unui urias buzunar (dezvoltata pe directia est-vest intr-o diaclaza, posibila tractiune nordica) inalta de circa 5-6 m, larga de pana la 70-80 cm, lunga de 4-5 m si cu tavanul instabil. Planseul este intens descendent spre nord-est.
Privind dinspre nord portalul grotei putem avea impresia ca din blocul conglomerat-gresos se desprinde un urias pilier similar celor din celebra Gradina a Zmeilor din Galgau Almasului-Salaj.
De fapt din punct de vedere geomorfologic cred ca rocile din Malul Vimei se aseamana celor din Gradina Zmeilor si Pe Pietre-Galgau Almasului.
La circa 25-30 m est de grota, peretele surplombat format din conglomerate in zona superioara si pe circa 75% din inaltime, prezinta in baza un fel de abri dezvoltat in gresii deosebit de fine si lung de aproximativ 15-20 m.
De aici incolo ocolind Dealul Vimei prin nord spre est cuesta e mai scunda, discontinua, cu valcele verticale cu saritori pe parcursul carora formatiunile gresoase mari, sferoidale, amintesc de monumentalele sculpturi ale lui Henry Moore sau de vestitii trovanti de la Costesti–Valcea.
Norii si soarele se joaca cu noi, motiv pentru care ocolim Dealul Vimei pana la filiformul paraias, obarsie a vaii Vimei, avand in fata si la stanga o alta, mult mai restransa dar spectaculoasa, cuesta formata din conglomerate si dezvoltata in abruptul nordic al Dealului Malului, vizavi de Vima Mica.
Refacem traseul pe la poalele Malulul Vimei dar pe un nivel inferior, traversam o suita de sforace (izvoare), unele captate pentru a asigura apa potabila Vimei Mici. De remarcat framantarea teribila a fanatelor de sub Malul Vimei, alunecarile de teren si prezenta unor baltiri marcate de stufaris si vegetatie specifica zonelor umede.
Apropiindu-ne de culmea unde am lasat masina dam peste agreabila familie a Mariei si lui Ion Sulcan din Vima Mare (el avandu-si sorgintea paterna moldava, nascut fiind insa si traind mereu in Vima Mare) care ne relateaza legenda legata de Malu Vimei.
Conform acesteia, fiica unui evreu din Vima Mare comisese in jurul anului 1940 un impardonabil pacat ramanand insarcinata fara a fi fost casatorita. Parintii sai revoltati si rusinati in fata satului incepura s-o admonesteze iar localnicii s-o ocarasca, ceea ce o determina pe biata fata sa-si puna capat nevrednicelor sale zile aruncandu-se din varful Malului Vimei in rapa dedesubt, murind pe loc, strivita de stanci. Pe locul unde trupul sau ramase fara de viata avea sa creasca o tufa de barbanoc (o planta taratoare cu flori mici si albastre legata traditional de ritualul mortilor). In fiecare vara satenii din Vima Mare care ies la cosit si facutul fanului sub Malu Vimei, vazand tufa de barbanoc inflorita pe stanci isi amintesc de tragica intamplare petrecuta acolo cu mai bine de sase decenii in urma.
Ne luam ramas bun de la familia Sulcan care continua sa-si incarce fanul de deal, intens parfumat, in remorca, si pornim spre Jugastreni (deviere 3 km spre sud din drumul Vima Mica–Romanesti), satul avand azi doar inca vreo 20 de gospodarii locuite.
Aici dam usor peste biserica de lemn avand hramul Sfintii Arhangheli, edificata la 1867. Admirand-o descoperim cateva particularitati incepand cu obloanele de lemn de le ferestre, frumos ferecate-n fier forjat, fiecare cu cate o inimioara traforata in centru, patinate de vremi la exterior iar pe o parte vopsite-n albastru celest, continuand cu stablonul imbracat in scandura de brad si apoi cu niste splendide ornamentatii ale rosturilor (imbinarilor) arcadelor stalpilor si grinzilor de la intrare, in plus cu ferestre mici si frumoase zabrelite cu drugi din fier forjat.
Din pacate sarpanta si trurla bisericii au fost acoperite cu tabla zincata, inlocuind mult mai perisabila dranita traditionala. Urmele albastrii vagi ale unor fresce se pot vedea pe usa si deoparte si cealalta a ei. Necunoscand unde locuieste fatul nu avem acces in sfantul locas, rezumandu-ne la exterioare si in final luand aminte la cateva cruci frumos sculptate-n piatra dar total diferite de cele vazute recent in tintirimul bisericii din Peteritea.
O luam inapoi din Jugastreni. Remarcam pe un fel de promontoriu o noua constructie impresionanta din lemn pe locul unde, zice-se, urmeaza a fi inaltata o troita.
Oprim pentru a admira o sura cu poarta frumos ornata iar de-o parte si alta a ei cate un jug traditional pentru vite.
Ne continuam urcusul pentru a iesi din Jugastreni.
Mai oprim la o gospodarie laturalnica la care incadratura ferestrelor, ghirlandele de vita-de-vie acompaniind prispa dar mai ales o colectie de stupi prinsi din roiuri in cosniste traditionale lipite cu lut si una nemaivazuta de mine, un fel de stiubei confectionat din trunchi cu scorbura de fag, imi atrag de departe atentia. Amabile gazdele, dragut nepotelul venit la bunici din Baia Mare pentru a-si petrece aici, ca niciunde, vacanta mare.
In Romanesti gazdoaiele, pregatind o nunta din seara Adormirii Maicii Domnului, alearga aprige si faloase pe ulita purtand tepşi de fier pline de bunatati in maini, numai bune de bagat in cuptorul din curte pentru a se praji ori coace (sambata se termina postul Sfantei Marii).
Ajunsi in Francenii Boiului oprim la biserica de lemn, monument istoric datat 1780 si avand hramul Sfintul Nicolae.
La stanga sa a fost inaltata noua biserica ortodoxa, zidita, cu turle argintii dar care nu are nici pe departe armonia-zveltetea si miraculoasa magie arhitecturala a celei multiseculare pitita-ntre prunii dand in parg.
Sarpanta ar necesita o grabnica inlocuire. De fapt sarmanul locas sfant pare a fi devenit intre timp un fel de magazie, in dosul sau fiind depozitate cazile pantecoase pentru borhot de prune si mere, asta facandu-te sa gandesti ca intre pagan-chefliul Bachus si Dumnezeu va fi existand ceva corespondenta cereasca.
Si aceasta straveche biserica are o particularitate interesanta constand in modul de prindere a capetelor caprioriolor in grinda-centura, cu piroane groase de lemn. Pe de alta parte forma ferestrelor, marimea acestora (ramase fara geam si protejate de neingrijite perdele de panza) si modul de ferecare ornamentala cu platbanda de fier forjat difera de aceea a altor biserici.
Gata, ne-am facut hatarul.
In final am eliminat din harta noastra de suflet alte cateva puncte necunoscute pana-n prezent, descoperind astfel nebanuite bijuterii peisagistice si antropice ale Maramuresului situate in flancul geografic al Defileului raului Lapus, respectiv la limita nordica a Podisului Somesan.
Acasa ne intoarcem prin Boiu Mare – Dealul Mesteacan si Somcuta Mare, inventariind din nou si in disperare imensele pajisti, fanate, livezi ori terase din zona, majoritatea de ani de zile ramase-n paragina, in primul rand prin imbatranirea populatiei rurale, apoi datorita lipsei cronice a resurselor, utilajelor, neacordarea unor pertinente consilieri de catre cei in masura s-o faca etc. Mare pacat! O zona precum un terestru Paradis lasata de izbeliste. Pana cand?
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
