Rt 25 din 26 aprilie 2009 cu I. Moldovan, A. Stefanoiu, M. Ghetie, Brena si eu
Vreme faina, cu nopti reci, zile calde si insorite si o prelungita seceta in plina explozie florala, din gradini pana in fanatele cu livezi dar si a ciresilor salbatici de la lizierele padurilor.
Ratand sambata (datorita proastei comunicari) o tura dorita pe la unele dintre zonele umede, cu tauri, din Muntii Lapusului optam duminica pentru abordarea Satrei lui Pintea in premiera pentru noi, dinspre satucul Izvoarele, preceausist numit Bloaja dupa cursul vaii ce-si sapase peste veacuri albia bolovanoasa in andezitele pliocenice, compacte si negre pe sectiune, apreciate de mesterii pietrari pentru aspectul lor deosebit dupa prelucrare si slefuire.
Taul schitului Satra Pintii – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici..)
La ora 7,15 dimineata batrana Dacie o zbugheste din Baia Mare pe soseaua catre Tg. Lapus spre Cernesti, de acolo contind stanga pentru a continua spre Fanate. Lasam de-o parte satul Trestia pentru a traversa satul Ciocotis dupa care asfaltul lasa locul unui drum pietruit cu macadam necilindrat, destul de desfundat-hartopos.
Imediat la stanga sus si pe prelunga culme formata din lave vulcanice impadurita cu foioase, se iveste Magura Ciocotisului, un minunat loc de belvedere spre valea Bloaja, abruptul sud-vestic al Satrei lui Pintea (1049 m) si Cornului Setrii (957 m) iar imediat dupa aceea, izbucnind precum un solitar donjon medieval din huciul tanar, Bulbucul pe care-l abordasem in urma cu vreo 5 primaveri impreuna cu D. Istvan (dinspre valea Cavnicului, via Taul Rachitelelor si-apoi pe la sud de varful Plesca Mare (952 m), cu retur pe valea Tisei–Cavnic.
Inca din Grosi, apoi Carbunari, remarcam bruma ce argintase fanatele, soarele diminetii transformand treptat gheata fina in cristalin-stralucitoare diamante acvatice. Pe valea Bloaja bruma fusese mult mai consistenta datorita curentilor reci antrenati dinspre nord-nord-est (varful Higea sau Hija-1178 m, la dreapta lui varful Zdarcea-1064 ), altfel spus dinspre frumoasa sosea asfaltata si in serpentine care leaga orasul Cavnic, traversand pasul Rotunda, de minierescul pana odinioara Baiut.
Ingusta lunca a vaii Bloaja impresioneaza datorita salbaticiei locurilor, celor catorva zone mlastinoase, recent amenajatelor helestee dar acum, primavara in principal datorita arinilor abia inverziti si sumedeniei de ciresi salbatici infloriti pe la liziere.
6 km tine calvarul pietruit-desfundat in care bubuiturile pietrelor sau ale sleaurilor si ogaselor in caroserie, mai apoi o pana de cauciuc, ne trezeste brutal din matinala noastra reverie.
Intram in Izvoarele, la dreapta, peste valea Bloaja, vedem silueta intunecat-armonioasa a bisericii de lemn, monument istoric de sec. XVII, stramutata de multa vreme aici din Rohia conform ecumenicelor tradtii, mai apoi sirul ciresilor salbatici plantati de sateni cu scop decorativ pe malul geografic drept al vaii, acum aducand unui nesfarsit buchet alb de mireasa.
Putinii piersici si-au arborat rochitele roz prin gradinitele cu straturi de usturoi, ceapa si zarzavaturi insa sunt coplesiti de numarul mai mare al ciresilor, prunilor, perilor sau al merilor clasici, cu coroanele labartate.
Mai intai admiram zona estica a satucului (cea dominata de mult mai noua bisericuta de lemn) ce pare acum o veritabila acuarela-n alb si verde pal. Codrul dominat de fag e infrunzit deocamdata in proportie de cel mult 15-20%, adica spre poale, insulele verzi-intunecate dinspre culmi tradand enclavele plantate de catre silvici cu conifere.
Admiram pe rand case vechi, spoite-n ultramarin bordat cu alb pe la colturi si pe langa micutele ferestre, grajduri si suri vechi din lemn, unele gata de naruire, toate cu sarpantele dranitate dar si o casa mai noua cu alura de vila si poarta moroseneasca daltuita-n masiv lemn de stejar, nefericit tratata cu ulei mineral ars pentru a o proteja de intemperii, vite scoase la adapat in valea aproape curata (de n-ar fi poluarea menajera!) sau la pascut pe langa drum.
Dupa aceea ne intoarcem spre intrarea in sat, oprind la puntea din profile corniere de otel pentru a ne indrepta spre bisericuta monument inconjurata de pruni debordand de albi boboci si ciresi in floare.
O fosta semeata casa de lemn, acum cu sarpanta de dranita inoita si asteptand restaurarea peretilor atrage atentia la stanga.
Spre nord, catre lunca vaii Bloaja, admiram o gospodarie taraneasca cocheta, pustie, cu de toate cele necesare, de la grajd si sura la gabanas si cotete pentru oratanii, construite traditional din lemn, unele din ele lipite cu lut si spoite cu alb sau ultramarin (mneriu), inconjurata de pruni si clai de fan din anii trecuti, neconsumate in lipsa vitelor.
Un taran ne sugereaza trek-ul de urmat pentru abordarea cat mai directa a Satrei lui Pintea: ori in avalul Bloajei circa 1,5 km, prin lunca (adica pana in dreptul rastignirii dinaintea intrarii inspre sat), si de acolo la stanga sus pe un vechi sleau de carute, ulterior drum de TAF, spre o poiana larga (varianta pe care o vom folosi la coborare), ori atacand de la biserica monument spre culmea din stanga, urmand-o consecvent spre vest pana-n poiana de sub Cornu Setrii; din poiana, luand-o usor la stanga, ar urma sa dam in curand de capatul nord-vestic al drumului auto-forestier pietruit, azi in buna parte inierbat, care ocoleste Satra Pintii prin zona sa de est-sud-est coborand prin stanga Manastirii Satra in Dumbrava, continuand pana in orasul Tg. Lapus.
Optam pentru a doua varianta care se va dovedi ceva mai accidentat-complicata deoarece ne obliga la traversarea rand pe rand o obarsiilor unei suite de paraie afunde dar cu ape putine si valcele cu huci ori impadurite, treptat iesind inspre poienitele cu pasuni si-n final pe o culme de unde putem panorama spre varful Hudin si Tibles. Aceasta culme separa practic zona nord-vestica a Costeniului de Izvoarele, infundandu-se la sud-vest in Cornul Setrii (poale).
Se pare ca totusi fuseseram inspirati alegand aceasta varianta deorece suind treptat si privind in urma avem niste minunate panorame spre vatra satucului scaldat in soare, decorat de multimea de albi pomi in plina floare.
Urme de urs, buturugi cu furnici cotrobaite cu ghearele in cautarea larvelor. Aceeasi procedura in cazul lespezilor de piatra ori a bolovanilor sub care se ascund gandaci, rame ori furnici dar si urme alte recerii mistretilor si cervidelor. Tufe de alun cu scoartele maronii raschetate pana la alb de coarnele cerbilor nervosi.
Dupa un ceas de suis dam de banda rosie silvica de culme iar pe doi fagi mareti vedem inscriptia silvica marcata cu vopsea verde deschis –IV/FP– respectiv- IV/ FV.
Aici, spre nord-vest exista un faget matur cu exemplare admirabile in timp ce spre est-sud-est coboara inlantuitele pasuni, separate de limbi de huciuri care acompaniaza valcelele si paraiele, spre Costeni.
Imediat sub culme observam o gospodarie munteneasca traditionala aflata intr-o excelenta stare de conservare dar deocamdata pustie, formata dintr-o casoaie de varat cu prispa mica si un grajd cu sura, ambele construite din lemn si cu sarpantele dranitate. Mai departe, pe directia sud, intr-un restrans huci de fag, apar alte doua case, una parand de vacanta in timp ce pe versantii de est se vad traditionale stane de-ale costenarilor.
Noi tinem culmea spre vest-sud-vest mergand pe o poteca ascendenta, larga, iesim in poiana vazuta la plecare din Izvoarele, adica la nord-est de Cornu Setrii.
Aici dam de drumuri de carute ce suie dinspre valea Bloaja taind culmea pentru a continua pe la poalele Conului Setrii si pe urma ale Satrei lui Pintea, dand repede in drumul auto-forestier inierbat, sau pentru a cobori repejor spre hotarul nord-vestic al localitatii Costeni.
Aici facem un scurt popas pentru hidratare admirand cei Trei Apostoli-Gutaiul Doamnei si Secatura, in fata si la dreapta lor Culmea Hija (Higea dupa unii) cu patru varfuri impadurite separate de mici inseuari iar mai spre dreapta, de asemeni impadurit dar mai tuguit, varful Zdarcea.
Spre nord-vest-vest se pot vedea succesivele poieni care acompaniaza culmea dinspre varful Plesca Mare spre Magura Ciocotisului.
Rafalele inghetate de vant anihileaza uneori razele tot mai calde ale soarelui.
In pajiste admiraram toporasi dar si rare deocamdata orhidee-untul pamantului (Orchis pauster)- galbene pal sau vag pistruiate.
In frecventele nivatii umede stralucesc sabiutele si petiolurile cu dolofani receptaculi ale luscutelor.
O tinem la stanga pe sub Cornu Setrii si, in curand, dam de drumul auto-forestier amenajat prin 1970-1975 pentru a facilita extragerea si transportul bustenilor spre Dumbrava – Tg. Lapus, in continuare la gara din Galgau pe Somes de unde luau drumul Dejului, la Fabrica de Celuloza si hartie sau catre marile combinate de prelucrare a lemnului din tara.
Un urias musuroi de furnici, de peste un metru inaltime, se afla aici la poalele fagilor si unui tanar molid, curios ni s-a pare ca este intact, neatacat de pasari sau urs.
In stanga lui, intr-o zona decliva, ne atrag privirile megalitii vulcanici conglomerati, prabusiti cine stie cand aici dupa desprinderea lor de pe Cornul Setrii (versanti nord-estici).
Drumul este excelent, putand fi parcurs aproape cu orice autovehicol fara problema. Intalnim doar doua baltiri generate de izvoare inainte de-a ajunge (dupa o ora si jumatate de la plecare) la borna silvica II/294.
Un drum de TAF se desprinde pe aici pentru a sui la dreapta si ocolind un imens bloc de andezite pliocenice. Nestiind unde duce urmam drumul auto-forestier. In dreapta apare in curand un haos de blocuri andezitice uriase sub care observam o vizuina de jivine (posibil de urs).
Drumul suie mai vartos vreo 200 m iar la un moment dat spre stanga padurea tanara de foioase lasa locul descendent-inlantuitelor poieni ale Costeniului.
Aici, privind spre dreapta, vedem suind accentuat un drum bolovanos de TAF pe care-l urmam pana la o apropiata bifurcatie de la care vom continua tot inspre dreapta. Dupa vreo 50 de m dam de o alta bifurcatie.
In continuare urmam varianta ascendenta, catre stanga, fiindca cea descendenta duce in drumul auto forestier pe care am venit, ocolind un impresionant bloc andezitic cu crestetul neted acaparat de un dens afinis verde crud.
Urcusul de-acum incolo se desfasoara constant pe un vechi culoar bolovanos-andezitic de TAF, in curand spalat de apele vioaie ale unui paraias ce-si are obarsia in poiana Schitului Satra, din Izvorul lui Pintea Viteazu.
Fagetul tanar, aflat la prima rarire, e intercalat pe alocuri cu molidis. La dreapta se desprind succesiv doua drumuri de TAF catre Cornu Setrii, primul inainte de-a ajunge la impresionantul grohotis andezitic, al doilea debutand in apropierea troitei din poiana Schitului Satra.
Dupa 2 ore si jumatate de la plecare, depasim un izvor marcat de infricosatoarele blesteme adresate de invizibilii vreodata sihastri (desi am fost la Schitul Satra in toate anotimpurile) femeilor care s-ar fi incumetat sa se apropie de cvasipustiul lacas si bisericuta din fata acestuia, ajungem la micul helesteu cu apa putin afunda dar fara urme de peste, in schimb plin de oua de broaste eclozionate. Pe malul helesetului, imprastiate, atrag privirile penele unui nefericit uliu cazut prada vreunei vulpi iar in pajistea uscata misuna gusteri.
Palcuri de anemone ne incanta de pe la lizierele insorite in timp ce crestetul Satrei lui Pintea, mai ales spre est-sud-est-sud e plantat cu molid in urma cu vreo doua decenii si jumatate.
S-a facut ora 11,30 si fiindca ne-am atins obiectivul decidem sa poposim aici un ceas, beneficiind de ziua splendida si mai ales de mangaierea soarelui, panoramand departe, spre platoul vulcanic al Muntilor Gutai.
La ora 12,30 decidem s-o luam inapoi spre Izvoarele, de-aceasta data urmand paraiasul si-apoi coborand pe varianta bolovanoasa a drumului de TAF care ocoleste prin stanga imensul bloc andezitic cu afinis, iesind in drumul auto forestier pentru a-l urma pana la capatul sau nord-vestic, constatand ca de la trecerea noastra pe-acolo un porumbel gulerat cazuse victima unui rapitor cu pene.
Nedorind sa coboram pe unde am urcat, adica pe deasupra gospodariei de varat din apropierea inscriptiilor silvice IV/FP, IV/FV, continuam putin pe un drum de carute la stanga dupa care prindem poteca de pe culmea orientata spre est, traversam splendidul faget si lasam in dreapta un afund valcel sec cu poienite-n versantul sau drept.
Poteca incepe sa coboare accentuat, cotind-o spre stanga in timp ce la capatul valcelului se vedea un drum de TAF suind din lunca vaii Bloaja.
De aici se deschide o splendida panorama spre vatra satului Izvoarele -zona bisericii monument istoric- mai apoi catre Bulbuc.
Dupa o ora si jumatate de la plecarea din poiana Schitului Satrei atingem malul stang al vaii Bloaja, imediat dupa o splendida toplita cu ape spumos-alb-argintii. Traversam prin vadul putin afund si iesim la rastignire.
Colegul Misu are de mers de aici vreo 1 km si jumatate pana-n sat pentru a recupera masina.
Intreg circuitul ne-a luat doar 5 ore, din care 4 de mers dupa care, imbarcati, pornim spre Ciocotis.
Luam aminte la numerosii autoturisti iesiti cu mic si mare la picnicareala si friptureala in superba si salbatica lunca a vaii Bloaja iar la ora 15,30 ajungem in Baia Mare, cu mintea la o varianta ceva mai lunga Izvoarele – Satra Pintii – Costeni – Stoiceni, Dumbrava sau Inau, asta presupunand insa niste organizari mai aparte pentru intrarea/iesirea din traseu.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
