TRASEE TURISTICE MARAMURES – Din Negreia, pe Piatra Bulzului

Ruta 9 din 7 februarie 2009 cu D. Istvan, I. Pop, M. Ghetie, Brena si eu

Prognoza de vreme numai buna de tura pentru sambata in zona Sisesti cu inorari si posibile averse minore abia seara si noaptea.
Traseul e stabilit de Ionica si Mitica si are ca obiectiv Piatra Bulzului de sub Poiana Arsita si varful Mogosa.
Practic menirea turei e aceea de a lamuri sensurile cabalisticului marcaj turistic triunghi albastru (*** in stil roza vanturilor, conform I. Pop) care debuteaza-n Danesti, traverseaza-n amonte Cheile Danesti continuand pe valea Izvorul Bulzului unde survin doua variante diferite de acces spre varful Mogosa (ambele marcate doar pentru sensul de urcare cu triunghi albastru, cel mai dezordonat si oribil vazut de mine in toata vasta-mi experienta de montaniard, completat cu sageti la fel mazgalite, uneori cu vopsea alba, alteori albastra. 

Esoterica de Negreia – Autor: Lucian Petru Goja

Vezi galeria foto (click aici…)

Daca pentru cei ce vor sa faca aceste variante de acces catre varful Mogosa in urcare, dinspre Danesti – valea Izvorul Bulzului, marcajele sunt utile, pentru cei care vor sa le parcurga in sens invers sau, eventual, prinzand marcajele pur aleator in traseu dar nu chiar de la inceput, acestea devin aproape de prisos, parand un straniu si dement exerctiu de logica inversa sau, o bizara retro orientare turistico-mioritica deoarece habar nu ai unde vei merge ci numai intorcand privirile vei avea surpriza sa constati marcajul… pe unde abia ai trecut):

a) din valea Izvorul Bulzului la stanga, apoi pe deasupra dealului Blidiristea, traversand valea Stanisoara, dand intr-un drum auto-forestier ce suie din Negreia pe valea Morii, continuand la stanga in sus prin inlantuitele poieni cu stane traditionale aflate intre Portita la nord-vest si Ulmoasa Mica la sud-est pana pe Arsita si-n final varful Mogosa (zona sa de sud-vest)

b) urmand din Danesti, prin Chei, valea Izvorul Bulzului pana la nord-vest de Dealul Crucii, acolo unde aceasta pare a iesi dintr-un veritabil canion stancos, accidentat (traseu prospectat de Mitica I., I. Pop., Brena si eu chiar inainte de Revelionul 2009, cu finalizarea peste dealul Muta Mare si la stanga de dealul Muta Mica pentru a descinde-n dealul Cornului–Surdesti– vezi ruta 67 din 31 decembrie 2008 L. P. Goja), in continuare la stanga in sus pe poteca sinuoasa, iesind intr-o poienita din care se continua tot la stanga in sus pentru a da in alt drumul auto-forestier ce vine de asemeni din Negreia pe valea Morii, ajungand astfel la circa 1 km sud-vest de Piatra Bulzului si aproximativ 1,5 km de inseuarea Poienii Arsita prin care se abordeaza ulterior varful Mogosa.

Ne intalnim la ora 8 dimineata si plecam spre Baia Sprie, continuand prin vechiul Fisculas (o zona cu circa 14 sate situata in zona de nord-vest a Tarii Chioarului, incluzand comunitatile aferente zonelor miniere vecine cu Baia Sprie si Cavnic si care avusesera un regim socio-administrativ-fiscal aparte in lunga perioada austro-ungara).

E un soare realmente orbitor dintr-o dimineata splendida cu iz de primavara extratimpurie. Din Sisesti o cotim la stanga pe ulita ingusta si asfaltata pana in dreptul unei cochete vile cu alura anglo-saxon-coloniala. Continuam spre Negreia pe carosabilul rural pietruit si bunicel. Depasim o culme dupa care vom cobora usor spre o inseuare cu valcel la dreapta dupa care drumul se ramifica.
O varianta conduce spre sud-est, intrand in Negreia, o alta mai degraba auto-forestiera si neintretinuta, suie pe directia est mereu cu varful Mogosa marcat de radio-relee in fata.

Circa 18 km sunt din Baia Mare pana aici.
Imediat dupa inseuare si pe taluzul din stanga apar o suita de ingenioase si cu totul inedite sculpturi monumentale realizate-n aglomerate vulcanice marmorate. Au inspiratie si o tematica arhaic-religioasa de sorginte romano-catolica, trimitand la similare opere de arta sud americane realizate post imigratie invaziv-exterminatoare hispano-portugheza.
Este absolut admirabila inspiratia autorului, nu doar in ceea ce priveste realizarea ciclului statuar ci si aceea de insirata amplasare a lucrarilor in acele haruite locatii, acompaniind ca pe o Via Dolorosa intrarea in piemontana asezare de la poalele varfului Mogosa.

Dupa aproximativ 1 km de drum pietros-hartopos avem in dreapta valea Negreia, de-acum incolo numindu-se catre amonte valea Morii, si casa padurarului.
Un scoc traditional, confectionat din scanduri, prinde suvoiul cristalin al vaii pentru a-l conduce la apropiata valtoare functionala.
Arini scortosi flancheaza valea Morii, tipica vailor piemontane ne spune colegul nostru geolog Dumitru-Mitica-Istvan.
Substratul e unul sedimentar dar valea si-a taiat albia putin adanca printre vulcanicii bolovani duri, motiv pentru care, indiferent de debit si violenta viiturilor, aceasta nu se afunda, talvegul ramanand constant unul superficial.

La ora 8,45 ne luam rucsacii de tura si pornim in sus pe acelasi drum.
Nu peste mult in stanga apare o frumoasa plantatie de molid. Imediat avem de aici o splendida retro-panorama insorita catre impadurita cu foioase Culme Custura si la stanga ei a unui colt al orasului Baia Mare marcat de cosul de fum inalt de 350 m al S.C. Cuprom-(Phoenix SA).

La ora 9,15, adica dupa abia jumatate ceas de mers, lasam in dreapta un prim drum forestier ce trece prin valea Morii (vad) pentru a se angaja catre sud-est, dupa care dam de o trifurcatie auto-forestiera marcata de un monument cu cruce din adezite tinere, negre, si cu soclu de beton realizat de slovacul Kusko in onoarea si slavirea familie sale.

Un veritabil covor alb-roze de diademe florale alb-roz pare asternut in cinstea sosirii noastre. Sunt zeci de paralute (Belis perenis) decise sa sfideze amurgul precipitat al iernii. Aici un drum o ia la stanga (nord) catre Culmea Custura (parcursa de la vest la est, din centrul localitatii Sisesti, de un marcaj turistic triunghi rosu pana la lacul Mogosa, sau Bodi Baia Sprie), altul, pe care-l urmam, continua inainte (est) acompaniind valea Morii iar a treia varianta o ia spre sud-est, traversand peste un pod de beton valea Morii pentru a sui constant spre Piatra Bulzului si-n final aproape de poalele ves-nord-vestice ale Poienii Arsita. Pe el (partial) vom reveni in Negreia la finalul traseului nostru in circuit.

La ora 9,30 lasam in dreapta o impresionanta cariera cu lespezi de andezite piroxenice, reprezentand conform geolog Dumitru Istvan niste exemplar-inegale suprafete de racire, facil exfoliabile si utilizate pentru ornamentarea fundatiilor/fatadelor, sau pur si simplu ca arocament pentru infrastructuri rutiere.

Valea Morii e din ce in ce mai jos si la stanga, sporovaind prietenoasa si oferindu-ne vederii alb-inspumatele sale repezisuri iar ceva mai sus chiar si o cascada de circa 3 m inaltime.
In curand in dreapta drumului se iveste o a doua cariera de lespezi din andezite piroxenice, mai mica si indepartata de drum, piatra desprinsa cu ranga si tarnacopul din stratificari fiind condusa ingenios pe o plevasca confectionata din rude lungi de fag ori scanduri de brad.

Drumul face o ascendenta bucla dreapta-stanga in zona Portita iar de-aici incolo vom avea in fata si din ce in ce mai aproape abruptul vestic al Mogosei, cu o firava limba alb-albastrie de nea marcand Drumul de vara iar la nord-nord-vest, peste valea superioara a Morii, culmea impadurita a dealului Hust pe care in curand va apare un observator etajat de vanatoare.

Poiana Spanului, de la capatul estic al Culmii Hust, acum bej-ocru din pricina vegetatiei uscate denudate de nea, se desfasoara la dreapta observatorului, continuand catre varful Mogosa decorat de multitudinea releelor ce stralucesc orbitor in soare.
De aici incolo Mitica ne instruieste geologic, aratandu-ne andezite vacuolare, specifice zonei, sur-brune, cu aspect de faguri de viespi, mai apoi andezite glomero porfirice, roci vulcanice mozaicate datorita glomerulilor porfirici negri pe sectiune si care par niste miniaturale mure.

Dupa 2 ore si 15 minute de la debut, la ora 10 a.m. atingem valea Morii-fundul. Imediat suntem urmati de niste simpatici tarani veniti, cu tractorul si remorca monoax dupa rarituri, tocmai din satul Bontaieni).
De aici se desprind trei variante de continuare pe drum de TAF.
Unul catre nord, spre Poiana Spanului, la observator si fosta, pe la finele secolului XIX cabana de vanatoare, relativ recent reconstruita zice-se; altul suind direct spre est, catre varful Mogosa si un al treilea luand-o la dreapta (sud-est) in amontele paraului Mogosa spre portiunea finala nordica a Poienii Arsita.
Pe aceasta varianta continuam noi dupa ce declinam decent oferta bontaienilor de-a trage cate-o dusca de horinca iute ca focul din proviziile lor.

Pe aici dam de firave limbi de nea inghetate bocna (cu vechi urme de mistreti si cervide) si pe care Brena le valorifica nebuna de fericire, tavalindu-se ori alergand bezmetica, derapand ca un maestru al skiului alpin. Dupa vreo 50-60 m abandonam paraul si drumul sud-estic de TAF pentru a o coti la dreapta pe o alta varianta troienita de TAF.
De-acum practic ne deplasam in sens invers, de la est catre sud-vest pe valea Morii (versant geografic stang) si pe un nivel ce se inalta treptat la circa 100-150-200 m deasupra acesteia.

In curand drumul de TAF se curma pe o mica platforma cu extrordinara belvedere nu doar spre varful Mogosa, Poiana Spanului, observatorul de vanatoare si mestecanisurile si molidisurile culmii Hust ci mai ales catre zona sud-estica a Baii Mari.

De aici continuam pe o veche poteca pastorala ce trece printr-un superb faget matur (intr-un fag remarcam un cuib de acvila tipatoare, poate doar de uliu porumbar) traverseaza trei valcele cu obarsii de paraie in negricioase grohote, lasam la dreapta un vechi zvor pastoral treptat apropiindu-ne de un picior defrisat partial, marcat cu triunghi albastru (reper borna silvica IV/44).

E ora 11, adica deja au trecut 2 ore si 15 minute de la inceputul turei iar gasirea marcajului ne motiveaza, ca si o alta extraordinara panorama peste Satu Nou de Sus spre Baia Mare si minunatei culmi impadurite, de la Iricau-Morgau la dealul Crucii, Outu, Piatra Corbului, Bulat…
Impresioneaza parsiv-mincinoasa albastra laguna, fals pura, a iazului de decantare a sterilului ce precede la sud-est Baia Mare.
Panorama se extinde apoi mai departe, catre Muntii Ticaului, Prisnelu Valisoarei, Cozla si mai departe, spre Muntii Apuseni.

Nu continuam in sus pe culme si marcaj fiindca nu ne intereseaza sa ajungem in Poiana Arsita si varful Mogosa, tinta noastra fiind Piatra Bulzului.
Cu greu o tinem pe marcaj spre sud-vest (acesta fiind vizibil doar privind inapoi).
Imediat dupa un sleau lutos de caruta iesim intr-o prima poiana cu fagi si meri solitari.
Aici marcajul triunghi albastru, ori sageti albe sau albastre, e plasat pe directia sud-est pe bolovanii an de an adunati in vederea degajarii pajistii.

Ne aflam practic intre Portita la nord-vest si Ulmoasa Mica la est.
O vreme vom cobora lejer prin poieni inlantuite punctate de stane cu colibe din tabla, alteori traditionale.
La stanga, in dreptul unei vaste tarlituri fertilizante cu turmele de oi si capre (reper borna silvica IV/58), apare o frumoasa liziera plantata cu molidis ce continua cu fagetul matur spre est.

De acum schimbam usor directia spre sud-sud-vest, urmarind in continuare cu dificultate marcajul triunghi albastru.
La stanga apare o ultima poiana cu coliba, clai de fan si un mic ogor rectangular cultivat vara trecuta.
Coborand serpuind prin faget dam in drumul auto-forestier (ce vine din Negreia pe valea Morii iar de la monumentul-cruce de piatra al cioplitorului Kusko la dreapta).
O tinem pe drum in sus (est-sud-est) remarcand taluzul sau stancos din stanga, uneori alterat-gaunos, alteori format din compact-dure blocuri de lave cu alura de uriesesti armuri.
Uneori in acestea, Mitica ne arata sinuoasele paienjenisuri brun-intunecate de pirita.
Taluzul sudic, insorit, ne surprinde cu cele dintai corole portocalii de podbal, solitare, mai apoi grupate de-o parte si alta firavelor sipote cristaline de ape ce se precipita spre valea Stanisoara.
Marcajul triunghi albastru coboara de aici catre sud-est-sud si-l vom regasi abia dupa-amiaza, la returul spre Negreia.

Noi continuam pe drum si intr-o flexare a acestuia de aproximativ 90 grade, pe un podet de beton de peste valea Stanisoara, dam de borna silvica IV/86.
Ciudat, aici reapare derutant marcajul triunghi albastru care suie pe un parau afluent al Stanisoarei spre nord-est, catre Mogosa, respectiv la dreapta (sud), pe auto-forestier.
O luam la dreapta si acolo unde dupa circa 500 m drumul o coteste la stanga, vedem pentru prima oara crestetul sur-negricios al Pietrei Bulzului (itit peste minunatii fagi izbucniti spre zari din afundul vaii Arsita).
Dincolo de el, spre sud-est, e Poiana Arsita (versantul vest-nord-vestic pistruiat cu nea).

S-a facut ora 12 (3 ore si 15 minute, total) si pana la Piatra Bulzului mai avem de mers circa 1 km fara marcaj deoarece acesta o ia de aici la dreapta-n jos pe versant (pe acolo ne vom intoarce).
Admiram taluzul stang stancos al drumului forestier si depasim prin vest-nord-vest Piatra Bulzului, dintr-o curba cu ramificatii de TAF, una avantata direct spre Mogosa, respectiv una mai blanda spre Arsita.
O luam spre sud-vest pe o culme ingusta cu faget matur, avand de-o parte si alta obarsiile vaii Arsita si valea Izvorul Bulzului.

Parcurgem de-acum poteca spre Piatra Bulzului – semet avantata citadela formata din andezite necaracteristice.
Depasim primele metereze ingemanate ale sale prinzandu-i custura estica drapata cu afinis, urmarind firava potecuta care ne scoate-n zig-zag, catarandu-se peste excelentele prize pana pe varful monumentalului martor de eroziune.
Pentru Misu, Brena alpinista si mine e o premiera, nu si pentru Mitica si Ionica, ei escaladand-o acum pentru a doua oara.
Anterior admirasem de 3-4 ori Piatra Bulzului dinspre Poiana Arsita, de acolo ea aparand precum impozantul cub meteoritic al Pietrei Sfinte din Mecca, facand trasee turistice spre varful Mogosa dinspre Surdesti – valea Vranicioara ori dinspre Piatra Soimului.

S-a facut ora 12,45 si ne-au trebuit 4 ore pana in aceasta etapa.
Admiram realmente incinsi de soare vasta panorama spre Fisculas, Tara Chioarului, Arsita, varful Mogosa.
Urmeaza pranzul.
La ora 13,20 decidem s-o luam la vale, coborand prudent si fara probleme pe unde escaladaseram Piatra Bulzului.
Dam in drumul auto-forestier pe care l-am urmat catre sud-vest circa 1 km (la dreapta pe un taluz stancos apare o sageata alba iar la stanga si-n jos, pe un fag matur, triunghiul albastru). De aici urmarim marcajul pe versantul abrupt si alunecos din pricina frunzisului si solului recent dezghetat circa 150 m, dam de un mic platou unde pe un fag gros fiind scris cu alb Mogosa.

Inspre sud-est coboara o poteca spre valea Arsita dar marcajul albastru era deliberat X-at cu alb, fiind aiurea amplasat.
Coborarea se face printr-o poiana sud-vestica urmarind o sageata alba si apoi triunghiul albastru aplicat pe bolovanii de la sol, o poteca pastorala sinuoasa descinzand de aici prin faget catre valea Izvorul Bulzului.

Dupa ultimele serpentine stranse, la ora 14,20 atingem zona de evadare din canionul Izvorului Bulzului (locul atins de noi si descris in ruta 67 din 31 decembrie 2008).
Traversam prin vad si continuam pe triunghi albastru pana-ntr-o poienita, dupa care traversam din nou valea Izvorul Bulzului si o luam in sus si la dreapta pe un drum de TAF mocirlos.

Iesim intr-o superba inlantuire de poieni cu un deal stancos la dreapta, minunat ornat de ample jerbe verzi-tonice de iedera.
Aici dam peste un delicat buchetel inflorit de ciubotica cucului (Primula veris).
De aici zarim Dealul Crucii si Muta Mare in timp ce ne directionam catre culmea de deasupra dealul Blidiristea pe care trebuie s-o traversam pentru a cobora-n final in Negreia, la masina.

Reintalnim (aparent inexplicabil, in fapt dam de a doua varianta spre Mogosa dinspre valea Izvorul Bulzului–Danesti) marcajul triunghi albastru si oprim in apropierea vaii Arsita.
Ionica si Mitica parcurg tur-retur portiunea pana la valea Izvorul Bulzului cotand-o GPS.

Dupa repliere traversam valea Stanisoara, cu plantatie de molidis in dreapta, dam de bornele silvice IV/81 si IV/82 si continuam pe marcaj in sus.
Misu si Mitica o iau la stanga, pe deasupra Blidiristei si unor rare gospodarii, in timp ce Ionica cu Brena si mine urmam triunghiul albastru si sagetile albastre ori albe in sus pe parau pana dam de un drum de TAF orientat sud-est-nord-vest.
Aici abandonam marcajul luand-o la stanga pe drumul excelent, pietros si cu fotogenice stancarii in versantul din dreapta.

Dupa circa 1 km dam in drumul auto-forestier destul de baltos-mocirlos pe care-l urmam in coborare lejera.
Ajungem la monumentul cruce de piatra al familiei Kusko de pe valea Morii, la ora 16 si dupa un total de 7 ore si 15 minute de mers si aproximativ 22-24 km parcursi, aici, langa podul de beton, putem admira un urias musuroi de furnici, de peste 1 m inaltime, cu diametrul asisderea.

De aici coboram lejer la masina pe carosabilul forestier, avand in stanga frumoasa, desi modesta, vale piemontana a Morii si plantatia de molid in dreapta.
In circa 20 minute ne imbarcam si plecand spre Baia Mare, oprind insa putin in dreptul unei sculpturi in piatra, romano-catolice, scapata dimineata din vedere.
In urma noastra, spre est si la dreapta varfului Mogosa straluceste de-acum alb-laptoasa perfect discoidala luna dar soarele-si arunca deocamdata oblicele portocaliu-sangerii, tonice si calde ale iminentului asfintit.