Ruta 45 din 3 septembrie 2009 cu D. Pascu, M.Ghetie, Brena si eu
Sfaturi pentru parcurgerea traseului:
Traseu marcat turistic cu punct albastru pana la Capela Sfantului Johannes Nepomuk.
Nemarcat in continuare spre Piatra Handalului.
Atentie, in zona nu exista izvoare cu apa potabila.
Circuitul propriu-zis se poate realiza lejer in 4-5 ore, indiferent de sezon.
Probabil in iarna lui 2005 am suit pentru prima oara pe Piatra Handalului (alaturi de D. Istvan, I. Pop, A. Portase), printr-o nea proaspata si abundenta, afunda de vreo 40 cm, pe varf depasind 60-70 cm, descinzand la final in Nistru (360 m alt) prin valea Boncateu. M-a impresionat atunci nu doar vasta panorama circulara facilitata multumita despuierii hibernale a vegetatiei dar si geologia framantata a acestui modest de altfel varf (704 m) si eram sigur ca va veni intr-o zi vremea revederii.
Debut de toamna, cu zile toride precum in luna lui cuptor (300C si chiar peste) dar cu nopti racoroase (10-150C) si dimineti in care melopeicele canturi ale greierilor urbanizati se substituie rusticelor trambitaturi de odinioara ale cocosilor.
Spre Nistru pornim abia dupa ora 9 dimineata. Parcurgem lejer (pe sosea asfaltata) cei aproximativ 18 km pana in fata fostului sediu administrativ al E M Nistru, respectiv actualului Centru de Afaceri Nistru, unde ne impresioneaza cei cativa scorusi salbatici ornamentali ce-si prezinta, din micutul scuar, ciorchinii fructelor rubinii ararilor trecatori.
De aici pornim in sus, pe drumul tehnologic minier betonat, urmarind inspre amonte total secata vale Mintoasa.
In stanga ramane din start o imensa si multiseculara halda de steril, guri de mina, rostogoluri pentru minereu etc., totul cazut prada netrebuintei, vetustului si indiferentei, din fericire treptat acaparat de mestecanisul frivol si spontan rasarit iar ceva mai sus astupat de codrul de gorun ce-ncepuse deja a rugini tomnatec.
In dreapta raman gospodariile modeste dar ordonate ale celor ce fusesera pana nu demult minieri sau preparatori in flotatia Nistru si-n fine o cocheta vila cu solar si gradina de zarzavat profesionist ingrijita dar si cu un superb dulau alb latos voinic, ciobanesc mioritic.
In continuare nici urma de firicel de apa pe valea Mintoasa. La stanga sunt succesive halde vechi de steril pictural ornate de mesteceni, multi depasind 3-4 m si cu banutii frunzelor tremurande verzi si galben-aurii.
Nu peste mult, pe aceeasi parte, se iveste indelung exploatatul in abataje de suprafata filon Nepomuk apoi cladirile administrativ-tehnologice ale unei alte mine, totul in paragina si generand impresia unei locatii cinematografice numai buna pentru un film SF ori horror.
In dreapta, padurea de gorun face treptat loc abruptului andezitic stancos compact, impresionant si cu alura de chei. Abrupte valcele maturate de torente alterneaza aici cu peretii andezitici brun-ruginii, inalti de 5-10 m, iar tancurile acestora sunt acum minunat drapate cu tufe roz-violacee de iarba neagra (Caluna vulgaris) inflorite si intens curtate de bondari, alteori cu extinse jerbe, albastre cerneala, de ciucuri (Gentiana asclepiadea).
Indiscutabil, e toamna, o tradeaza si rugii de mur incarcati de savurosi ciorchini de mure negre. Din pacate seceta amana germinarea sporilor si ivirea ciupercilor specifice acestui sezon, de la manatarci la ghebe.
In curand remarcam o ingusta galerie multiseculara traditional practicata-n stanca dura sinuos-descendent, riguros pe ingustul filon aurifer.
De-acum incolo talvegul vaii Mintoasa e pe mari zone sclivisit cu beton dar din pacate nici urma de apa. Colegul nostru, ing. Dinu P., ne spune ca zona aceasta e traversata dinspre Baita spre Nistru de galeria asecare realizata cu multa vreme in urma de catre E.M. Nistru cu scopul drenarii apelor subterane, evitandu-se astfel inundarea abatajelor din galeriile miniere superioare. Nu e defel exclus ca distrugerea-n timp a scliviselilor albiei Mintoasa ca si prezenta in subteran a galerie asecare sa contribuie la uscaciunea totala a vaii, cel putin acum cand precipitatiile practic nu exista.
Alte vechi galerii cu halde acaparate de vegetatia forestiera apar la dreapta, in timp ce la stanga continua abatajul lung, de suprafata, al filonului, tot acolo ramane si un fost put precar acoperit cu bandaj de lemn minier, baza versantului fiind verticala, stancos-andezitica, pe o inaltime de cca 2,5-3,5 m.
Valea se largeste atunci cand ajugem intr-o poienita, fosta locatie de pe la 1700 a localitatii Nistru.
Aici se afla capela renovata, dedicata ocrotitorului minierilor (alaturi de Sfanta Varvara) Sfantului Johannes Nepomuk si cateva banci si mese noi, turnate din beton.
In fata capelei ingrijite, loc de anual pelerinaj al fostilor minieri si preparatori nistreni dar si agreat pentru picnicuri de multa vreme, se afla o galerie miniera asa zis inchisa si ecologizata. Vizavi, in malul stang al vaii Mintoasa, este o alta mina cu halda ocru-ruginie partial carata la vale de averse si torente.
Reamarcam aici faptul ca pana in urma cu vreo doi ani halda fusese frumos fixata cu garduri impletite din alun si carpen, acum insa aspectul este unul dezolant, ca dupa un atomic cataclism, la asta contribuind si tractarea materialului lemnos pe versantii haldei, hipo ori mecanizat. De fapt minele asa zis inchise si ecologizate in zona (pe foarte multi bani alocati de la Banca Mondiala, rambursabili si cu dobanzi defel modice) abunda in zona. Toate, la rand, au fost redeschise usor de hotii de fier vechi, uneori cu pretul vietii acestora.
Pajistea neregulata din fata capelei e invadata de mari boscheti infloriti acum, de iarba neagra, iar soarele, din ce in ce mai fierbinte, face ca parfumul suav al florilor acestora sa se degaje-n aer dulceag-imbatator.
De aici un drum, initial tehnologic minier, ulterior de TAF, suie de-a coasta spre sud-vest versantul impadurit preponderent cu foioase (fag, carpen, mesteacan, plop tremurator) si ceva mai sus cu pin rosu, al dealului Pietroasa.
O scurta vreme urmam acest drum dar apoi il abandonam suind direct (spre vest) prin padure spre culmea inseuata dintre Piatra Mica a Handalului (nord-661 m altitudine) si Piatra Handalului (sud).
Versantul cu padurea avand varsta de cel mult trei decenii e acoperit cu frunzis uscat apoi, pe masura ce ne apropiem de culme, apar bolovanii andezitici din ce in ce mai numerosi si mai mari. Doamne fereste de un chistoc de tigara, sau un chibrit aprins azvarlite aiurea aici si acum, pe aceasta prelunga si majora seceta! Incendiul ar fi devastator si cu consecinte imprevizibile (probabil ceva in genul recentelor incendii extinse din Australia, Grecia, California; aviz picnicarilor cheflii cazuti prada lui Bachus si iresponsabilitatii!).
Dupa ora 11 atingem culmea orientata aproximativ nord-sud si facem un scurt popas pentru rehidratare dupa care continuam pe o poteca destul de vaga spre sud, dand repede de baza versantului nordic, abrupt, al Pietrei Handalului.
Acelasi codru de foioase, tanar si dens, impunand grabnic rarirea arboretului, acopera aceasta zona.
Versantul devine din ce in ce mai inclinat si bolovanos, acoperit cu insule fotogenice de afinis si ferigi verzi, galben-portocalii, alteori deja ruginii iar mestecenii se iau la intrecere cu gorunii.
Ultima portiune depaseste 65-75% inclinare iar relieful face ca gorunii sa se rareasca lasand vederii zona superioara nord-estica stancoasa a Pietrei Handalului pe care in iarna 2005 nu o vazusem. Acum intrevedem o poteca de salbaticiuni (posibil urs) pe la baza ei si printr-un compact covor de ferigi inalte. O urmam, inconjurand citadela de piatra cu numeroase fumarole, alveole, mici grote si valcele aride. Printre minunatele dantelarii ale coroanelor mestecenilor beneficiem de o prima splendida panorama demicirculara, incepand de la nord, cu Piatra Tisei de Nistru (909 m) la Magura Mare (889 m), spre varful Paltinu, Pietroasa (1202 m, cu frumoasa lentila de pajiste alpina), Tiganu.
Mult mai aproape, impadurit, Dealul Magura (657 m) spre est, apoi in alt plan, de la nord spre sud, varful Frasineasa, Bagneu, Ulmoasa, Tocastru, Plestioare (cu poiana alpina spre vesz-nord-vest), Iricau iar in ultimul plan dar aproximativ pe acelasi aliniament, varful Ignis, platoul vulcanic Gutai si varful Mogosa.
Ocolim spre nord-vest Piatra Handalului dupa care suim direct versantul nordic profitand de sinuoasele potecute ale mistretilor si cervidelor, poposind pe cusma stancoasa a acesteia pe la ceasul pranzului.
De aici vedem privind spre sud-vest defrisarea varfului Sindilitu (aflat deasupra lacului de agrement Nistru, cu digul refacut, fundul dragat si curatat de namol dar si marit putin ca suprafata). Ceea ce impresioneaza insa este marea de verde, virand deja pe alocuri in galben-auriuri, a codrului dominat de fag, de la nord pana la sud, deasupra Baii Mari si Tautilor Magheraus. Defrisari se vad acum doar pe versantul sud-vestic al Magurii Mari si in Saua Tocastru–Plestioare, cele mari si relativ recente de pe Paltinu, Pietroasa, Ulmoasa sunt ascunse sub navalnicul crescut deja lastaris.
Piatra Handalului prezinta spre est cateva tancuri spectaculoase iar la sud doua mari gropi ca niste palnii acoperite cu frunzis uscat, tradand vechile abataje de suprafata vizand exploatarea filoanelor aurifere. Spre sud-vest si vest lavele de odinioara au lasat vederii niste alungite stancarii impresionante iar pe langa unele alte exploatari in abataje de suprafata ale filoanelor bogate-n minereuri. De sub stancariile sudice ale Pietrei Handalului putem panorama spre Nistru si mai departe spre Bozanta si marile iazuri de decantare ce stralucesc acolo orbitor in soare.
Dupa un scurt popas coboram spre sud-vest, mai apoi spre vest, admirand impresionantele foste lave, azi stancarii megalitice, pe alocuri cu fumarole, alteori impresionant alveolate si aducand unor uriasi faguri de albine. Micile grote dintre stancarii ca si efectele unei nu prea indeparate vijelii care a lasat in urma o multime de arbori dezradacinati, franti si doborati la pamant (aproape insignifiant exploatati-extrasisi valorificati silvic ulterior) constituie cu certitudine azi un excelent habitat pentru viezuri, vulpi, ursi.
Inca de pe Piatra Handalului auzim impuscaturile infundate ale vanatorilor aflati probabil pe la obarsiile vailor Boncateu, Matei si Jidovia dar pe la ora 13-14 se parea ca un mic razboi se desfasura pe-acolo, spre linistea si bucuria salbaticiunilor.
O poteca se orienteaza descendent spre vest iar in dreapta culmii se iveste un drum de TAF. Ajungem intr-o mica, suim usor dupa care coboram intins, intersectand drumul de TAF, ce trece pe sub o linie electrica de inalta tensiune ce leaga Nistru de Turt, Tara Oasului, descinzand pe la ora 14 la confluenta vaii Boncateu cu valea Matei, intr-o fosta colonie miniera, azi majoritar locuita de rromi.
Copii frumusei ai acestora, salutandu-ne respectuosi, ne privesc curiosi, invariabil irezistibil atrasi de betele noastre de trekking, intrebandu-ne daca am intalnit pe undeva pe unde umblaseram zapada.
De aici, lasam la dreapta o fosta cladire administrativa ce apartinuse pe la 1900 concesionarilor de terenuri aurifere, azi servind drept locuinte pentru oropsitii zonei, amparcurgem circa 1 km pana la masina.
Imbarcati, o luam pe valea Nistru (in aval) dar la iesirea din localitate deviem circa 1,5 km dreapta pentru a admira zona de agrement lacul Nistru.
Dam aici chiar si peste autoturisti nemti. Apreciat numeroasele pubele, curatenia parcarilor si a pajistii dupa ce in weekend zona e asaltata de pescari si picnicari.
Din nefericire observ si marcarea multor fagi aflati pe malul est-nord-estic al lacului in vederea exploatarii lor, nu e exclus pentru a exitinde parcarea.
Coboram dupa vreo jumatate de ceas la asfalt, continuandu-ne drumul in avalul vaii Nistrului spre Tautii Magheraus–Baia Mare.
Inedita noastra excursie durase circa 5 ore si jumatate – 6 ore (incluzand deplasarea auto tur-retur).
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
