22 septembrie 2009 cu L. Cirt si eu
Visam deunazi cu ochii deschisi la un fotografic pre-rasarit de soare surprins dincolo de Pasul Gutai, avand drept fundal Creasta Cocosului iar la stanga sa culmile dantelate ale Muntilor Maramuresului, in prim plan Depresiunea Maramuresului.
Pentru asta, stiind ca soarele rasare-n aceste zile pe la 7,30 dimineata, o iau din Baia Mare dupa ora 6,20. Nici n-apucam bine sa ajungem in Baia Sprie ca ne dam (tardiv) seama ca vom rata spectacolul incitant si etern irepetabil al rasaritului, nu a saltarii discului de foc deasupra orizontului, adica apoteoticul moment, ci intreg acel preludiu magistral orchestrat de milenii de catre invizibilul, deocamdata, astru care schimba impereceptibil, dar intr-un indiscutabil crescendo, cromatica si intensitatea luminii, incepand cu un visiniu, tranzitand prin catifelata purpura pentru a ajunge la subtilele dilutii de auriu in diafane laviuri de miere.
Mesterul popular Vasile Susca, creatorul de masti – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
Opreste, trage un cadru, nu rata clipa magica! imi spun scrutand chelia inrosita a Ignisului, beliturile cu steril sau gorunetul punctat cu pini de pe Mons Medius, trecand apoi spre cusma ascutit-impadurita a Ciontolaului ori mai departe, spre nevazutele serpentine ale Gutaiului sau crestetul cu antene al Mogosei, linistindu-ma prompt la vederea succesivelor mate negre (cabluri, fire electrice si optice) atarnande oribil de-a crestulul soselei. Ce porcarie, ce nedrept si mare pacat sa irosesti o neasemuita altfel, larga, perspectiva!
Suim cuminte curbele Gutaiului spre pas si privim insatiabil pastelul rubiniu al cerului pe care se proiecteaza contre jour ramurile cu frunzis inca dens al fagilor si paltinilor, aducand unor nobile si sofisticate dantele negre medievale, mai apoi sus, la stanga, catre Turnul Ars, acolo unde tinerii mesteceni isi zornaie in briza diminetii insorite banutii frunzelor galben-portocalii, mi-am spus din nou, haide, opreste pentru a nemuri clipa! dar cum s-o fac stanjenind traficul incredibil de alert?
Abia a trecut de ora 7 cand depasim Pasul Gutai si locatia fostului Izvor a lui Pintea (de multi ani captat pentru a servi motelul din pas).
Imediat panorama se largeste lasand vederii Secatura si Creasta Cocosului, depresiunea Marei iar in fundal Culmea Pietrei si platoul alpin din zona turbariei Iezerul Mare.
Lipsa norilor ofera privirii un cer aparent uniform, rosu copt pe la linia orizontului si rosu-portocaliu-galben diluat spre bolta cerului. Frumos dar… nu l-a asta ma asteptam.
Valsam pe curbe la vale, cu un inconfundabil sentiment al esecului insa…abia intrand in Mara trezirea noastra in zori isi justifica deplin motivatia. Livezile de meri si pruni, claile de fan, clencerii mai supli, gospodariile, toate incepura a se proiecta pe o canava de catifelata purpura, portile de lemn, gardurile impletite si prispele inguste capatara o prelunga si invaluitoare lumina rembrandtiana, ca de alcov cu sacre palpairi de lumanare.
Soarele salta deasupra holdelor de fasole la iesirea din Desesti, rudele de alun, pe care se catarasera peste vara vrejii purtatori de dolofane si untoase boabe albe, parand a-l fi tras in teapa.
De-acum puteam admira indarat Gutaiul iar in fata si spre dreapta nord-vesticele piemonturi frumoase ale Muntilor Lapusului coborand spre Budesti, Sarbi, Calinesti si topindu-se-n nevazuta vale a Cosaului.
De pe la Manastirea catre Giulesti negurile albe plutesc ca niste imponderabile giulgiuri deasupra raului Mara, doar varfurile scortosilor arini proeminand deasupra lor, bulbucindu-le. Aceste spectacol capata amploare in Vadu Izei, spre Valea Stejarului si Sighetu Marmatiei.
Treptat ne linistim admitand ca sigur rataseram ceva privind pre-rasaritul dar castigaseram infinit mai mult, iar asta o data cu apropierea de Oncesti apoi la podul peste Iza, catre Nanesti. Carute trase de greoi si masivi boi ori atelaje de cai murgi, suri sau roibi, de regula semigrei, animale de povara scotand mirabile fuioare toarse fierbinti pe nari, holde coapte de porumb, altele de cartofi deja adunati dar punctate de sutele de bostani porcesti aurii, portocalii ori verzi aurii, aproape toate bordate de fasiile svelte si dense de topinamburi cu mii de flori ca niste rozete galben-portocalii.
Remarcas pe rand Valea Alba, Rausorul, valea Domosa, raul Mara, aproape secate si cu albii bolovanoase, sur-argintii, Iza cu ape imputinate, la pod la Oncesti insa asistam la o veritabila scenografie demna de W. Shakespeare sau A. Hitchckock. Oglinda putin luminata a apei aburea, malul drept era mult acompaniat inspre amonte de un gros si dens guler de flori portocalii de topinamburi in timp ce fundalul dinspre Nanesti si Barsana parea a naste fantasmele incredibile ale diminetii.
In scurt timp, pe sub linia electrica de inalta tensiune, se iveste cocheta bisericuta de lemn, monument istoric UNESCO, Sfanta Paraschiva din Barsana. Imediat dupa aceea celelalte biserici ale comunei prospere si-n final ansamblul monahal ortodox Barsana, apropiata de acesta, recent amenajata platforma-parcking si un fel de paraclis turistic si de marketing ecumenic (indispensabil, pare-se, oricarui edificiu de acest gen plamadit pe baze capitaliste si de economie rapace de piata, dupa 1989 nu doar in Maramures).
De-acum, o vreme, Iza e strangulata intre apropiatele-i maluri inalte drapate cu stancarii gresoase si codri intr-atat incat negurile potopesc in zori cerul astupand soarele, facandu-l sa apara doar din cand in cand, neputincios, obturat, aureolat precum la o eclipsa.
Bisericile din Stramtura si Rozavlea, marginile satelor de pe Valea Izei ori apendicele rurale pitite-ntre vai precum Salta, divagatiile sudice aproape imperceptibile, spre Sieu, Poienile Izei, Botiza si-n final Ieud, mai apoi terasele impresionante de pe malul drept al Izei inainte de Bogdan Voda, acea infinita si parca incremenita ostasime a clailor, clencerilor alternand cu jirezile lunguiete abia acoperite cu cea din urma otava de lucrena sau trifoi, totul pus in valoare la primele ceasuri ale diminetii de dinamica si generozitatea luminii, concureaza la particularul definitoriu si indescriptibil al acestor meleaguri.
Abia lasi in urma ecvestra statuie a lui Bogdan I-ul descalecator in Moldova, biserica de lemn monument istoric si arogant-opresiva noua biserica din fosta Cuhea (azi Bogdan Voda) ca-n dreapta, intr-o mica inseuare dinspre sud-est poti admira varful Arcer al Tiblesului. Mai apoi ti se arata o alta bijuterie ex rurala moroseneasca, Dragomirestiul, marea comuna de pana odinioara facuta oras precum Salistea de Sus, aflata numai la o aruncatura de bat.
Troite, biserici noi de lemn, un mic Muzeul al tarancii Romane, vechi biserici zidite si cu turle bulbucat-argintii, toate la rand legate de tot mai firava vale a Izei catre obarsii.
Apoi, atunci cand in zare poti deslusi Muncelul Raios, varful Buhaiescu Mare si Mic iar la stanga lui varful Pietrosul Rodnei, te afli deja in Sacel, adica pe la capatul Vaii Izei si la raspantia de drumuri spre Moisei – valea Viseului si Borsa sau, in dreapta, spre Pasul Setref din Dealul Stefanitei si valea Salautei, adica a altui tinut de basm, cel al Nasaudului si vaii Somesului Mare, leaganul lui George Cosbuc si Liviu Rebreanu.
Doi vestiti (nu doar in Romania ci-n lumea larga) creatori populari putem vizita in Sacel. Pe str. Valea Bistritei la nr. 362 vietuieste familia Tanase Burnar, descendenti ai celebrului Tanase Cocean si-ai stramosilor acestuia. Un cuptor (vechi de peste cinci secole) de ars oale de lut si obiecte decorative dar si jucarii plamadite din argila grasa, sur-vanata, de Sacel se afla la subsolul atelierului.
Inainte de-a cobori la el junele mester ne face o interesanta demonstratie insotita de pertinente explicatii.
O etajera cat un perete ofera vizitatorilor, frecvent de pe alte meleaguri, o larga paleta de obiecte de ceramica neglazurata si totusi capabila sa retina apa (in cazul ulcelelor, oalelor pentru fiert sarmale, vazelor si glastrelor pentru flori). Modestele decoratiuni ce aduc unor inalte cardiograme maron-intunecate sunt slefuite dupa uscare (aceasta dureaza circa 2-3 saptamani) cu o banala piatra dura de rau, abia apoi puse la copt doua zile, cu foc permanent sustinut.
In subsol, alaturi de cuptor dar si pe stalpii de lemn patinati de fum ca si pe pervazurile ferestrelor mici ori atarnate de grinzile afumate se pot vedea vechi productii ceramice realizate-n varii etape in acest atelier stramosesc dar si un jug pentru vite, un ciocan de lemn, ca un imens baros, pentru batut lutul in scopul omogenizarii si plastifierii sale inainte de-a fi portionat si adus in lucru pe roata olarului, o pereche de opinci insailate din piele de porc, artistic ingurguiate, o tesla, unelte arhaice pentru prelucratul primar al lanii aspre de oaie turcana precum si un razboi de tesut.
Tanase Burnar nu are mai mult de douazeci de ani dar are indiscutabil un mod extrem de matur, solid si responsabil de-a vedea lucrurile, pe deasupra un extraordinar bun simt si modestie cata incape. Nu putem prin urmare decat sa-l credem pe cuvant ca aceasta meserie, indiscutabil artistica, nu poate asigura nici macar cele de-ale gurii pentru familia lor, prin urmare aceasta activitate e facuta de el si tatal sau pur si simplu din pasiune si doar din bucuria impartasirii tainelor acestui mestesug celor care le calca pragul.
Nu departe, pe Iza-n sus, dupa o curba cu punte de fier suspendata peste apa, la dreapta, vietuieste un alt personaj de basm din Sacel, Vasile Susca, (citeste si… Mesterul popular Vasile Susca din Sacel a umplut lumea cu draci in blana de oaie (VIDEO)) artizanul hatru al vestitelor masti populare confectionate din piele de oaie si capra, coarne, fuioare colorate de lana, ciucuri mitosi, zdrente policrome etc.
Pentru a-i calca in batatura ne deplasam pe malul stang al Izei si pe langa vechiul scoc al morii lui si-a parintilor si strabunilor lui, strajuit de ambele parti de niste impresionante salcii batrane, cu crestetele rotunzate si-apoi lastarite de par frizate afro ori punk.
Ne aude cu greu fiindca vorbeste animat la un telefon celular, de era cat pe ce sa renuntam cand, intr-un tarziu, i-am auzit glasul jovial.
Suim treptele casei flancate de o impresionanta colectie de cactusi pitici si alte neasemuite flori si de cum crapam usa spre holul intunecat dam cu ochii de panoplia mastilor sale neasemuite.
Desi histrionice, cateodata hidoase, unele dintre ele chiar horror-macabre, au un ceva vesel, starnind repede descrancenarea si voia buna.
Doar el stie cate targuri de arta populara a bucurat cu mastile sale, cate meleaguri straine a vizitat si incantat ori cu cati regizori si producatori cinematografici a colaborat, realizand masti pentru o multime de productii, de regula (pseudo)istorice.
E singur ca un cuc acum, fiii sai fiind plecati la scoala. E si greu de gasit, iata ca am reusit acum sa dau de el, dupa alte vreo trei tentative esuate. Bucuros de oaspeti, ne arata albumele trimise de reputati fotografi si in care apare si el alaturi de altii, tot mai imputinatii din pacate, autentici creatori de frumos-artistic traditional maramuresan.
Taifasuim o vreme apoi ne luam ramas bun dar ne insoteste, conform traditiei, pana dincolo de fruntariile gospodariei sale, povestindu-ne despre intentia de-a darama unele din vechile-i sandramale cu scopul de-asi amenaja un adevarat mic muzeu al propriilor sale, nemuritoare, creatii, apoi si dorinta de-a repune vechea moara de apa in stare de functionare, sporind astfel interesul turistilor fata de gospodaria sa.
Intoarcem la vale pe Iza dar pe la amiaza e cald ca vara iar lumina intensa a pierdut cam tot din acea matinala vibratie mladioasa. Carele trase de cai si boi se-ntorc din tarina incarcate cu fan, otava, bostani pantecosi ori saci din rafie de plastic, plini cu cartofi.
Unii gospodari isi cosesc otava de-a treia ori de-a patra, altii cosesc buruienile si vrejii de pe tarlalele mici cultivate cu cartofi, multi aduna cartofii, cat mai repede, ferindu-i astfel de ploile toamnei (ce nu se mai arata). Au disparut deplin densele, ori straveziile, voaluri albe de neguri, au aparut insa galb-ocru-ruginiurile viitoarelor pasteluri ale codrilor de foioase.
Intrarea in Sighetu Marmatiei e ca un socant dus rece pentru noi, dupa aceste ceasuri de poetica imbatare matinala si asta datorita traficului in draci, strazilor inguste, parcarilor bilaterale si adesea mai mult chiar de-atat.
Din fericire nu stam mult acolo si iesind ne-ndreptam spre Vadu Izei apoi, din Feresti, o-ntindem spre Ocna Sugatag si-n continuare pe deasupra Brebului si Budestiului spre Cavnic.
In drum, aici ca niciunde, putem savura ritmica teribila si atat de picturala a micilor fanate si holde terasate, putinele salase pentru iernat ori varat oi si vite, abil pitite sub uriasele coame ale fagilor apoi, la dreapta, inegalabila enclava a Brebului, cu frumoasa biserica alba, monumentala si cu doua turnuri iar in jur, precum puii in jurul clostei grijulii, gospodariile muntenesti; in fundal Creasta Cocosului, varful Gutai si Trei Apostoli precedati de impadurita Magura a Budestiului, la dreapta, mai departe, dincolo de nevazutul Hoteni si valea Marei, spectaculoasa Culme a Pietrei aducand unei uriesesti seceri.
De aici pare ca te dai de-a huta fiindca mai intai cobori intr-o sa afunda din care zvacnesti in sus spre Budesti si-n continuare, spre Pasul Neteda, inainte de-a cobora intins in tot mai turisticul Cavnic si-n continuare de-a traversa vechiul Fisculas (prin Surdesti si Sisesti, catre Baia Sprie). Fanatele necosite de ani de zile, bej-pal, au fost acaparate de imense insule de ferigi roscat-ruginii; spre modesta vale Oanta se zareste, dincolo de tinerii strajeri-arini, ascutita turla a bisericii de lemn uitata acolo dupa ce folosise scenografic intr-un film artistic regizat de un sarb; in fundal apar Sermetesul, Piatra Totosului, Magura Mica, Magura Mare si varful Fagadaul Pintii, toate apartinand extremitatii vestice a Muntilor Lapusului.
Dupa o vreme, la dreapta, se ivesc spectaculoase trigemenele mameloane stancoase a celor Trei Apostoli.
Dincolo de Pasul Neteda molizii maturi sau tineri, plantati confera niscaiva sobrietate zonei partiilor de schi si statiunilor de turism si agrement aflate in plina dezvoltare.
Doar vreo 25 km ne mai despart de Baia Mare. In dreapta mai vedem Piatra Malnasului, fostul geizer incremenit de milenii, varful Mogosa, superbele stancarii si valcele ale Pietrei Soimilor, mai apoi Piatra Rosie, cateva case, grajduri si suri traditionale, bisericile, vreo cinci la numar, ale Danestiului si inainte ca peste mai marea depresiune Baia Sprie sa se iveasca la nord-vest calota cu relee a Ignisului, in livezile noi sau clasice de pe-o parte si alta a soselei putem admira veritabile covoare de branduse de toamna, albastre pal sau vii, lilachii, scaldate-n soarele tot mai bland al dupamiezei.
Totul a insemnat circa 280 km strabatuti lejer si ceva mai putin de 8 ceasuri de incantare, adica nici macar cat un sut (muncitoresc) de odinioara.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
