Ruta 22 din 12 aprilie 2009 de Floriile ortodoxe si greco-catolice cu A. Stefanoiu, M. Ghetie, Brena si eu
Lucru din belsug la livada si gradina, adunat de-a valma dupa deplin imprevizibila evolutie a primaverii, cu osteneala pe masura dar fericit contracarata prin vizionarea cate unui film avandu-l ca protagonist pe excelentul Xavier Bardem (Goya’s Ghosts, Love in the Time of Cholera, No Country for Old Men). Caldura ca de iunie, prognoza insa prevestind 31-32% sansa de averse cu descarcari electrice si furtuni pentru Targu Lapus si Razoare.
Dolomite, flori si apa – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
Plecam la 7 dimineata din Baia Mare. Remarcam teribila metamorfoza peisagistica, de la tonic verzile coaste de deal si lunci la salciile gratioase, verde fistic, abia infloritele tufe de porumbari, corcodusii ce par niste imense buchete de mirese, rarii minunati piersici si caisi cu ramurile decorate-n frivol roz…
Vreme mai degraba inchisa, terna, cu pacla si estompate orizonturi. Covoare de leurda, floarea Pastelui si coltisori suind dealul Pietris.
Tg. Lapus e cenusiu. Niciunde varfurile Hudin si Tibles. Anosta de-aceasta data, picturala de-altfel, enclava localitatii Cufoaia.
Soarele da din coate si evadeaza pret de-o clipa din falcile cu dinti gaunosi ai norilor negri de ploaie in timp ce coboram spre valea Dobricului.
Pustietate duminicala, de Florii pentru unii, respectiv Sfintele Paste pentru credinciosii romano-catolici si reformati.
In curand cotim dreapta si intram in Razoare si bucurandu-ne de asfaltul ingust realizat cu fonduri SAPARD in 2008, continuand, remarcabil, pana in Groape, la circa 200 m est de biserica. Pustietate si aici.
Oprim la biserica monument istoric Sfantul Dumitru (sat Razoare, nr. 215) ridicata in 1875. E inchisa. Conservata ca muzeu. Nevizitabila la ora asta. Ne impresioneaza crucile vechi, acaparate de muschi si licheni, daltuite-n gresii, unele ca niste rectangulare pietre de capatai cu crucea decupata-n relief, altele cu bratele cioplite-n gresii masive.Cateva cruci stau gata sa cada. Nimic nu tradeaza istoria acestui, arhitectural armonios, edificiu crestin. Slujba se slujeste de buni ani la apropiata biserica ortodoxa zidita-n vecini, pe la 1936, cu turle bulbucat-argintii.
Intrebam de cealalta biserica de lemn, mai veche, monument istoric cu hramul Sfintii Arhangheli, inaltata in 1740. Mai nimeni nu stie de ea apoi un varstnic ne spune ca e pe celalalt mal al Lapusului, in Razoare nr. 52, abordabila din drumul spre Valeni–Galgau, in apropierea falosului lacas de cult penticostal stralucind de termopane si inoxuri, oarecum extrem-oriental botezat Maranata ( 2007).
Teapa crunta de tot o vom lua-n freza abia la intoarcere, fiind incapabili sa ne controlam fireasca revolta vizavi de popestile initiative de ostentativ si inexplicabil prost gust, intrebandu-ne ce pazesc de fapt autoritatile locale dar si mai marii clerului ortodox maramuresan si nu-n cele din urma forurile cultural-patrimoniale judetene.
Pana atunci insa remarcam multitudinea melcilor cu sidefate cochilii maronii iesiti la matinala plimbare-n iarba grasa, plouata.
Imbarcati, continuam spre Groape si-n curand la stanga se contureaza lunca Lapusului cu holde inguste, unele invadate de florale covoare dense visiniu-liliachii, alternand cu la fel de inguste fanate verzi, tonic-proaspete ori viitoare ogoare ritmic punctate de negrele gramezi de balegar de grajd copt. Apoi un lung sir de salcii uriase iar dincolo de raul Lapus, spre hotarul Peteritei, fagetul dijmuit de drujbe si serpuit de drumurile de TAF.
Oprim pe la intrarea raului Lapus in lungul defileu accidentat-sinuos, impresionant prin varietatea geologico-peisagistica si botanica, indeosebi primavara dar nu numai.
Cant de pasari. Delicati, tineri, mesteceni isi tremura banutii cruzi ai frunzelor de-abia despaturite din muguri. Un imens crang verde pal, de uriase salcii, preced cea dintai insula a Defileului Lapusului. Ce pacat ca e atat de inorat acum!
Continuam spre Groape pana la prima volta a asfalticei curele orientata spre nord dupa care o luam pe jos pe culmea cu faget avansand precum un spectaculos promontoriu dolomitic catre sud. La sol, sute de viitori minusculi fagi abia iviti dintre cotiledoane. Alaturi, trecutele primule galben-pal, liliachiu-albastrii flori de mazariche salbatica, scunde, margelate albastre cerneala floricele specifice locului (o varietate de ceapa ciorii) si verzi-rosietice cactacee autohtone (Sempervivum tectorum).
Dintr-o data raul Lapus se-aude intens, tumultuos si ciudat din dreapta si din stanga culmii ce avanseaza ca un brutal pinten stancos obligand Lapusul la o prima flexare dupa care urmeaza pieptanatura si scarmanarea valurilor sale printre submersele stancarii.
Fagetul intercalat cu goruni si paducei se retrage incet iar dolomitele coboara-n trepte facil, dar precaut, accesibile. Iesim astfel la o prima belvedere de unde, spre est, avem primul foto-plonjeu catre alungita insula ca un sambure de dovleac, superb conturata de verdele crud al maretelor salcii.
Raul vuieste impresionandu-ne.
Dintr-o data prin minte ne-apar celelalte, numeroase, ture realizate-n diferiti ani, indiferent de anotimpuri, alaturi de varii echipe ce-si asumasera fara cracnire hazardul si eforturile indiscutabil de surmontat in vederea parcurgerii Defileului Lapusului din amonte-nspre aval mal geografic drept, de la Razoare pana la Remetea Chioarului apoi dinspre Peteritea catre Vima Mica, Salnita, Romanesti, Prislop, adica pe malul sau stang.
Revenim la drum si continuam pe asfaltul ud pana la biserica din Groape si Scoala cu casele I-IV, admirand huciul tanar si exuberant de-o parte si alta, cateva modeste vai si paraie, miile de flori spontane ivite la liziere.
Bisericuta de lemn din Groape a fost tencuita iar pe peretele sau sud-estic remarcam doua mici abside cu fresce recent pictate. Clopotnita exterioara veche de lemn e-n curs de inlocuire cu alta impozanta, din betoane armate cu otel si astfel, dintr-o data, acel inexplicabil mister al trecutului dublat de cochetaria de basm rezidand din armonia formelor intr-un fel miniaturale dispare, agresata fiind de mitocaneasca initiativa ctitoriala contemporana dublata de dorinta de epatare prin sclipitor-kitchos.
Intr-un grajd apropiat, prin usa intredeschisa, putem admira o vacuta alaturi de vitelu-i baltat rumegand linistit pe patul recent asternut din frunze uscate de stejar adunate-n toamna.
Aici ne luam rucsacii si coboram spre sud-vest pe ulita abrupta si mocirlita de aversele noptii. Trecem printre batrane livezi de pruni si meri acaparati de aurii licheni, admiram casute ca de poveste, cu fundatii daltuite rectangular in gresii, sarpante de dranita, cu prispe inguste pe stalpi de stejar.
Albastre cruciulite florale de priboi (Vinca minor) desavarsesc niste mirabile scoarte deasupra carora stau gata sa plesneasca-n sangerii jerbe florale bobocii gutuilor japonezi.
Cate un plop negru american isi inalta ca o stinsa flacara pustie spre cer silueta alungita, valorand astfel peisajul care tradeaza un nespus calm arhaic si patriarhal.
Simtim uneori ca suntem ciudat scrutati de prin curti ori de pe prispe de privirile localnicilor amabili si curiosi apoi izul tare si inconfundabil al ocoalelor pentru oi ne atrage, acolo putand admira albii, brejii ori oachesii miei turcani alaturi de mai rarii tuciurii, cu totii strasnic paziti de mitoasele lor mame ce scurma cu copitele, amenintator, solul. Privind blajinele fapturi nu putem sa nu ne intrebam care dintre miei vor scapa pascalului supliciu traditional.
Lutos-argiloase ulite serpuiesc spre o vaiuga in dreapta.
Mai apoi un tanar localnic ne atentioneaza asupra dificultatii abordarii unei culmi ce separa doua paraie crunt poluate si imputite de fiertele borhoturi de mere si prune din care tocmai s-a extras vestita horinca de Preluci, amenintandu-ne ca nici Salvamontul nu ne scoate daca o luam pe-acolo. Exagereaza si cu siguranta nu stie nimic de vechea si marea noastra pasiune pentru turism dublata de foarte multa si indelungata practica.
De pe promontoriul arid, dolomitic, punctat de verzi-argintiile siluete tepoase ale ienuperilor (afectati de primavaraticele incendii menite sa curete arealele de pasunat si cosit) avem o prima imagine a raului Lapus, imediat dupa Ochiul Groapelor si la nord de stancos-impaduritul cu faget pinten propulsat la nord dinspre Peteritea catre Groape, straniu si grobian botezat Dambul P…ii fara a avea, oricum l-ai privi, un aspect falic.
Coboram pe versantul accidentat la dreapta, traversam paraul cu minicascade menajer poluate si sapate-n dolomite, iesim in poteca larga a pescarilor care-n curand paraseste stancosul promontoriu pentru a o coti la dreapta-n coborare si dupa circa 100 m de faget dind intr-o pajiste cu numeroase gramezi de bolovani.
La stanga, un delusor rotunjit acoperit de feriga uscata si numeroase exemplare de pedicuta, ne ascunde vederii vestitul Ochi al Groapelor.
Noi o luam insa la dreapta, in susul unui alt parau ceva mai abundent si aparent nepoluat, cu doua succesive cascade pravalite pe stancariile calcaroase sur-ocru-galbui.
Prima nu are mai mult de vreo 3 m si e deosebit de greu abordabila fara asigurare, a doua e-n avalul ei, la circa 25 m si cade de la vreo 12-15 m inaltime.
Le descoperisem cu Misu G. in urma cu vreo trei-patru primaveri, atunci insa venind din Razoare via Gropita si continuandu-ne traseul pana la cascada Pisatoarea si Piatra Cerbului din avalul raului Lapus, sub Preluca Veche.
Admir initial cascadele de pe malul stang al paraului dupa care cobor la talveg, deplasandu-ma pana sub stergarea alb-cristalina de apa, revin in pajiste, ne regrupam si suim pe dambul arid, rotunjit. Sub noi, la circa 75 m, Lapusul isi descrie cea dintai bucla impresionanta in forma de U. Apele-s verzui-lutoase si destul de mari. Un starc cenusiu decoleaza de pe peninsula pescarilor plutind planat-fantomatic inspre amonte.
Incepe sa picure in timp ce ne dregem setea cu citrice dupa care ne mancam merindea si ne dedulcim cu o dusca de cafea. Ce pacat ca totul a devenit treptat sur, plumburiu! Imediat ploua din ce in ce mai tomnatic, obraznic, insinuant, rece, obligandu-ne sa ne punem pelerinele de ploaie.
Returnam o vreme pe unde coboraseram apoi, ajunsi in livezile Groapelor, continuam in sus si la stanga pe-o alta ulita (pe unde umblasem toamna trecuta cu A. Stefanoiu si fam. Kelemen bucurandu-ne de savoare si abundenta merelor parguite si nuci).
Lasam in dreapta o horincie, strategic pitita, alimentata cu apa rece de la un apropiat ciurgau cu valau de adapare a vitelor cioplit intr-un vanjos trunchi de stejar inverzit de muschi.
Imediat dupa aceea ajungem in incinta unei gospodarii traditionale. Langa ea una noua din care se repede la mine un frumos ciobanesc carpatin alb-mitos, trezindu-ma brutal din reverie.
Deasupra si la stanga e Fata Groapelor taiata de serpentinele pietruite ale drumului Groape–Preluca Veche. Ulita se ramifica aici iar noi o luam la dreapta si in curand vedem un vechi si mic cimitir cu mititele cruci de piatra daltuite-n gresii patinate de veacuri alaturi de altele noi si mai mari, de lemn sau piatra artificiala.
De aici, privind spre est, vedem biserica din Groape itindu-si silueta zvelta in timp ce spre sud-vest se contureaza un compact grup de case si gospodarii intercalate-ntre pruni, meri si nuci.
Ploua ca naiba, de nu-ti vine sa-ti scoti pelerina si rucsacul pentru a ajunge la aparatul foto dar crucile mici si vechi din piatra, apoi un apropiat pavilion din lemn acoperit cu dranita si cu o cruce franta-n crestet, ascunzand dedesubt un fel de sacru pristol nemaivazut de noi pe altunde, daltuit in gresii galben-ruginii si inconjurat de un gardulet de lemn patinat de vremi nu poate fi ratat din tolba de impresii.
Coboram dupa aceea un versant estic abrupt, ajungem la ulita de jos de unde suim contrapanta abia inverzita si mustinda de apa ploii, ajungem la gospodarii iar de aici pana la biserica Groapelor nu avem mai mult de vreo 200-300 m.
Mi-aduc aminte de asternutul din frunze uscate de stejar, de vaca si vitelul sau dolofan in varsta de vreo trei-patru luni, motiv pentru care-mi lepad pelerina, intredeschid usa poiatei si… dintr-o data aburul cald si umed imi asterne o ceata criminala pe obiectiv. Astept aclimatizarea, clic si basta.
Ne imbarcam plecand spre Razoare, iesind in soseaua catre Valeni–Galgau–Dej scrutand din priviri dupa turla de lemn a bisericii Sfintii Arhangheli care cel putin deocamdata nu se vede niciunde.
Ajungem la capatul labartatelor Razoare intrebam si aflam ca trebuie sa ne orientam pe o ulita vestica, apropiindu-ne printr-un veritabil cartier de vile din jurul bisericii penticostale Maranata.
In curand, pe malul stang al Lapusului si la est de o punte suspendata ce leaga cele doua parti ale Razoarelor, apare biserica de lemn porceste “restaurata” la indicatia pretioasa a vreunui popa cu cretina initiativa privata, de la fundatia din piatra la sarpanta si turla dranitata astfel incat nimic din acel autentic edificiu ecumenic edificat la 1740 sa nu mai fi ramas acum vederii.
Un fel de tarnat-veranda cu ferestre de sticla acoperite cu perdelute ca de bordel si cu sarpanta din tabla inox, precede intrarea-n pronaos in timp ce peretii din barne de lemn au fost in intregime acoperiti cu un oribil placaj sugerand parchetul de lemn. E strigator la cer ce a ajuns in consecinta un veritabil monument istoric!
Doar cotul Lapusului, flancat la stanga de ingustele holde si-apoi, in aval de puntea suspendata, ne mai pot indulci prin pitoresc nemarginita tristete, dar asta numai facand abstractie de multitudinea si policromia jegurilor menajere blocate in vegetatia malurilor.
Plecam spre casa dar oprim inca o data in dreptul pragurilor sistos-cristaline ale Lapusului, la ramificatia spre Razoare– Exploatarea Miniera Fero-mangan si Exploatarea Miniera Bentonita, pentru a ne bucura de impresionantul suvoi al apelor umflate de ploi.
Gata, ploaia a sucombat si in scurt timp apare si soarele scaldand crestetul dealului Pietris iar la stanga lui Cufoaia, pe urma Magureniul. In Cernesti, un prelung suvoi uman se revarsa din biserica ortodoxa, enoriasii purtand in maini abia sfintite ramuri cu verzi matisori.
La ora 13 ajungem in Baia Mare incheindu-ne astfel tura scurta dar frumoasa de Florii 2009.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
