Ruta 31 din 24-25 mai 2009 cu I. Moldovan, A. Stefanoiu, A. Portase, Brena si eu
La 1 iunie 2008, dupa o noapte petrecuta la Districtul Silvic Repedea, ajunsesem cu colegii de tura in Poiana Narciselor (Sahleanu) parcurgand un traseu marcat cu triunghi rosu pana la borcutul de pe valea Tomnatec, de acolo ratand continuarea traseului marcat via varful Certina – culmea Prislop – vacaristea Tomnatec – Poiana Narciselor Tomnatec, hazardandu-ne intr-o abordare directa si brutala (dar considerabil scurtata!) pe versantul abrupt si uneori accidentat, in marea lui majoritate fara poteca, iesind la vechea casoaie a stanei Sahleanu, in continuare admirand paradisul narciselor si gentienelor descinzand pe culmea Sahleanu la cele trei tauri nivale, traversand versantul nord-vestic accidentat al varfului Tomnatec, impadurit cu molid, cu nea umeda si groasa pana-n buric, iesind in saua Tomnatec iar de acolo in saua Paltinu, la debutul culmii Pop Ivan, coborand prin Capul Grosilor (barbarizat forestier ca si Holovaciu) la pichetul graniceresc Smereceni si-n final in avalul vaii Repedea la Districtul Silvic.
Ne doream sa urmarim riguros de-aceasta data marcajul turistic triunghi rosu (si partial, de sub varful Certina pe sub culmea Prislop pana la vacaristea Tomnatec, marcajul ceva mai nou, banda galbena, neprezent pe harta Muntii Maramuresului publicata in nr. 37 al Revistei Muntii Carpati – acesta porneste din Repedea si suie pana in Poiana Narciselor Tomnatec).
Poiana Narciselor, Tomnatec – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
Marcaj turistic triunghi rosu de la gura vaii Tomnatec pana-n Poiana Narciselor Tomnatec (dublat de marcajul turistic banda galbena de la varful Certina pana in Poiana Narciselor)
* Izvor cu borviz carbogazos si feruginos intr-o poienita de pe valea Tomnatec
* Izvoare, paraie cu apa potabila pana aproape de saua Tomnatec
* Lipsa marcaj turistic in portiunea saua Tomnatec-varful Tomnatec-Culmea Sahleanu-stana Sahleanu-gura vaii Tomnatec
* O suita de fanare, casoaie si grajduri alpine pot fi folosite drept avanpost pe vreme rea in portiunea Certina-Culmea Prislop-Vacaristea Tomnatec (majoritatea fiind pustii)
* Circuitul presupune circa 20-22 km si se poate realiza in 9-11 ore
* Pentru turistii dotati cu cort si sac de dormit, aceasta varianta poate fi continuata din saua Tomnatec catre: a) varful Pop Ivan si Muntele lui Serban; b) coborarea in valea Repedea la pichetul Smereceni iar de acolo abordarea in amontele vaii Repedea si pe la fosta vacariste Dancu a Farcaului, lacul Vinderel si a varfului Mihailecu sau; c) coborarea spre localitatea Repedea
* Portiunea Culmea Sahleanu-gura vaii Tomnatec de la confluenta cu valea Repedea, nemarcata turistic, creaza serioase probleme de orientare datorita numeroaselor poteci (slab frecventate dupa reducerea drastica a ocupatiilor si traditiilor pastorale) si a unor foarte vechi drumuri de TAF acoperite de frunzis, necirculate
* ATENTIE: va aflati intr-o zona de frontiera cu Ucraina si intr-o arie naturala protejata, comportati-va in consecinta!
Sambata la ora 17 pornim din Baia Mare spre Repedea via Cavnic – valea Cosaului–Sighetu Marmatiei – dealul Hera – Ruscova. Cer variabil, uneori noros, amenintand cu o aversa. Prognoza meteo accuweather.com ne spune insa ca nu exista nicio sansa de furtuna, in plus pentru Repedea se asteptau la 21-26 C peste zi si 12-14 C noaptea.
Prin amabilitatea directorului Parcul Natural Muntii Maramuresului, ing. Bucur Costel, am obtinut dimineata acceptul de-a fi cazati la cocheta cabana privata a lui Ioan Bumbar amenajata in capatul de nord al localitatii Repedea, vizavi de Districtul Silvic si aproape de valea Hlubochi (gura) care conflueaza imediat in valea Repedea (mal drept).
Savuram din goana masinii derularea peisajului, a celor iesiti la prasitul cartofilor si porumbului sau al acelora care adunau deja prima coasa asezand iarba pe clenceri sau traditionalele jirezi.
Dupa parcurgerea celor 125 km, pe la ora 19,30 suntem cazati de catre gazda noastra.
Ne place cabana fiindca chiar arata a cabana in genul celor autentic alpine occidentale fiind confectionata din barne, cu o mica prispa si-ndarat cu sopron pentru lemne, o camera la parter, cu chicineta, grup sanitar si semineu, o scara de lemn suind la etajul cu doua camere.
Fotografii frumoase in alb negru, realizate pe Vaser, decoreaza parterul alaturi de cateva trofee de caprior, cocos de munte, blani de lupi, jder, dihori, o panoplie cu arc si sageti, un pistol medieval, un fier de calcat stravechi…
Ramasi singuri ne pregatim bagajele pentru a doua zi, cinam si ne documentam asupra parcursului de urmat duminica apoi, pe la ora 22,30, ne bagam cornu-n perna adormind in soaptele paraului Hlubochi ce curge pe dinaintea cabanei.
Duminica dimineata pe la ora 4,30 ne trezim deja spontan cu totii si ne pregatim de plecare. E senin, destul de rece si dupa un frugal mic dejun la ora 5,30 si la mijitul rasaritului pornim in traseu.
La gura vaii Tomnatecu, dupa ce parcurgem circa 300 m pe drumul auto-forestier ce duce spre Smereceni–Dancu, deviem la stanga continuand pe marcajul turistic triunghi rosu (de la confluenta vaii Tomnatecu cu valea Repedea dar in directie opusa, marcajul turistic banda albastra duce spre Pietriceaua– lacul Vinderel–varful Farcau si varful Mihailecu).
Abadonam repede drumul auto-forestier, continuand pe unul larg de TAF care acompaniaza (ca si triunghiul rosu) inspre amonte valea Tomnatecu. In cea mai mare parte ne deplasam deplasam prin albia nivelata prin tractarea legaturilor de busteni cu TAF-ul, bolovanii si nivelul scazut al apei, datorita scetei accentuate, facilitandu-ne deplasarea mult comparativ cu tura din anul precedent.
Dupa 1 ora si 15 minute ajungem in poiana cu borcut.
Colmatarea izvorului cu frunzis si neevacuarea apei stagnate peste iarna ne torpileaza avantul, determinandu-ne sa nu gustam din apa si-n consecinta curatam izvorul si canalul sau ingust de evacuare gandindu-ne la cei care urmandu-ne vor avea astfel o sansa in plus.
Marcajul triunghi rosu, destul de greu depistabil aici (plasat pe un fag din coada de est a poienii si pe valea Tomnatecu, mal geografic drept) continua la stanga borcutului dincolo de albia modesta, suind accentuat prin poiana, intrand in padure si acompaniind inspre amonte malul geografic stang al unui parau afluent Tomnatecului.
Poteca suie sustinut si dupa 2 ore de la plecare ajungem intr-o mare si splendida poiana acaparata acum de sute de bulbuci de munte galben-portocalii dar si albastrele cerneala trompetute mute de gentiene (Gentiana cochiana). Arnica e prezenta dar va mai dura cel putin o decada pana la aparitia minunatelor lor flori galben-portocalii.
In coltul vestic al poienii se vad cateva fanare traditionale cu sarpanta sindriluita, capabila sa urce/coboare pe cei patru stalpi in functie de cantitatea nutretului depozitat. Un fanar similar e in portiunea inferioara nord-estica a poienii.
Ne aflam pe varful Certina (versant inferior nordic) si vizavi, dincolo de nevazuta de aici vale Tomnatecu, putem admira culmea Sahleanu, varful Sahleanu, varful Tomnatec iar in perspectiva sud-vestica poienile succesive de pe culmea Prislop, versantul nordic.
Marcajul turistic suie in continuare prin coltul din stanga al poienii tintind spre culmea varfului Certina.
Ajungem in alta poiana mult mai mare si in care marcajul triunghi rosu apare la liziera superioara stanga, poteca suind intr-acolo prin bolovanis si pe langa ruinele unei stane.
Si aici sunt fanare iar in coltul nord-estic al poienii o casoaie de varat numai buna de refugiu.
Din aceasta poiana se vede spre nord-vest vacaristea Tomnatec, Muntele lui Serban, varful Tomnatec si poienile cu narcise Tomnatec si Sahleanu.
O poteca pastorala duce din aceasta poiana spre vest spre valea Tomnatec (obarsie), la saua si cumpana apelor din care spre vest debuteaza valea Hututeanca (aceasta va aflui in alta vale Tomnatec si care, curgand spre sud, da in valea Paltinu). Recomand aceasta poteca directa spre sa si in continuare spre vacaristea Tomnatec–Poiana Narciselor Tomnatec.
Nu mai zarim marcajul triunghi rosu pe aceasta poteca vestica dispusa lejer pe curba de nivel, suim pe varianta cu marcaj ce suie la stanga iesind intre Certina si culmea Prislop, intalnind marcajul turistic banda galbena ce vine pe o alta varianta din Repedea si continua spre Poiana Narciselor Tomnatec.
Un drum pastoral urmeaza culmea dupa care se angajeaza pe versantul nord-nord-estic al acesteia. Fanare si case de varat din barne de lemn atrag atentia. Pe locul unei foste clai dau peste o imensa insula albastra catifelata de mii de violete.
De aici admiram Ignisul, Gutaiul, Muntii Lapusului, Tiblesul, Muntii Rodnei, de la Muncelul Raios si Pietrosul pana la Putredu Galatului, Grebanul si Pietrosul Bardau, in partea opusa Poloninca, Muntele lui Serban, Paltinu, Tomnatecu si cele doua poieni ale narciselor (la nord-vest aceea a Tomnatecului, mai mica, la nor-est a Sahleanului, poate de vreo trei ori mai intinsa).
Deplasarea pe culme e usoara. Apar cele dintai narcise iar langa o casa de varat cu grajd de lemn de pe culme (marcajul e plasat pe acestea) vedem niste superbe inflorescente ramificate ce aduc anemonelor tiblesene (Anemone narcisiflora) alaturi de gentiene, violete, trei frati patati, arnica neanflorita…
Au trecut patru ore de la debutul parcurgerii traseului pe cand poteca incepe sa coboare accentuat spre o alta poiana de care o separa un ingust istm cu faget si paltin. Privind in urma vedem ca din avion poienile parcurse deja de noi succesiv dinspre poiana cu borcut a vaii Tomnatecu si in plus varful Mihailecu si varful Farcau separate de o prelunga inseuare.
Dam de o alta imparatie a bulbucilor in timp ce dinspre unica stana deocamdata activa si situata la liziera inferioara a Poienii Sahleanu auzim tanguitul melodios al trambitei (un fel de goarna ori tulnic lung confectionat din tabla zincata).
Aici dam peste ultimele fanare, casoaie de varat si grajduri aferente versantului nord-vestic al culmii Prislop dupa care poteca incepe sa coboare vertiginos.
Traversam pe alocuri zone cu izvoare si paraie, intalnim chiar si un ingenios (recent amenajat) ciurigau cu valau traditional daltuit in fag.
Poteca strabate o zona accidentata, cu marne ardeziene (niste placi subtiri polistratificate conform geolog A. Stefanoiu) iesind in cele din urma in saua de cumpana a apelor (valea Hututeanca spre sud-vest, valea Tomantecu spre est) de unde suim prin padurea de fag spre nord.
Marcajul banda galbena o ia in sus si in stanga, o poteca pastorala nemarcata suie direct pe picior, o a treia poteca circulata de oi se angajeaza la dreapta.
Intuitiv si inspirati o urmam pe aceasta din urma care, dupa ce suie putin, iese-n poiana invadata de luxurianta stevie a vacaristei Tomnatec.
O multime de casoaie pastorale, grajduri si cotete, toate confectionate din barne de molid si acoperite cu dranita stau pustii, tradand dezinteresul deplin al taranilor vizavi de stravechile vocatii si indeletniciri zoo-pastorale maramuresene.
Auzind in departare melopeicul tanguit al trambitei, suim pe piciorul cu molizi monumentali.
Dupa 5 ore de la plecare atingem liziera inferioara a Poienii Narciselor-Tomnatec.
Un grup de turisti, veniti din Crasna pe valea Paltinu–Tomnatec–Hututeanca e in fata noastra.
In curand auzim nechezaturi vioaie de cai. Acestia fusesera anterior cu o saptamana afluiti pentru acomodare la un loc de pasunat alpin inferior inainte de-a fi dusi la varat peste Tomnatec, in pasunea inalta, cu saivan si stana, din Capul Grosilor.
O tanara veritabila amazoana de clasa IX-a (16 ani) calareste cu multa dibacie un murg, chiuind repetat si chemand astfel ceilalti cai s-o urmeze in timp ce un alt grup de turisti apare ceva mai jos (cica unii venisera pana hat sus spre Poiana Narciselor Tomnatec cu un tractor cu remorca).
Instalati confortabil in stelarul fotoliu alpin constituit din miile de albe narcise (chiar asa arata poiana, un terestru cer inierbat, bej-brun, pe alocuri verde din cauza tufelor de afin date-n floricele marunte, albe bordate cu sangeriu, inflorescentele albe ale narciselor aducand puzderiei infinite de stele ale universului), admiram neasteptata cavalcada a bidiviilor, printre ei un focos armasar negru, un altul alb imaculat si demn de un print din poveste, o iapa insotita de un recent fatat manz, timid, ezitant la primii pasi din imprevizibila-i viata.
Intre timp primul grup de turisti format din adulti si copii se opreste in lanul narciselor unduite de briza, aduna lemne de foc si pun de un adevarat foc de tabara (ce daca se aflau intr-o arie naturala protejata?).
Turistii suiti la narcise ajunsesera intre timp cu certitudine la 30-40 persoane, lor adaugandu-li-se vreo zece tineri, insotitorii cailor.
Noi suim spre varful Tomnatec ocolindu-l pe poteca frumos amenajata de veritabilii pastori de odinioara prin stanga, profitand de firavele, dar cu excelenta apa, izvoare susurand din grohotele de gnaise inainte de-a atinge saua Tomnatec (dupa 6 ore si jumatate de la plecare).
De aici avem o alta perspectiva a cheliei vaste a Paltinului (1711 m), stana din Nedeia, Muntelui lui Serban (1793 m, ca un miniatural Fagaras), saua Paltinu, culmea Pop Ivan si mai apoi a varful Pop Ivan (1937 m), in dreapta sa varful Pietros, ucrainean si partial impadurit cu molid, in fine, ucrainienele varfuri Pop Ivan de Cernohora, Hoverla (2060 m).
In plan apropiat si spre dreapta Capul Grosilor, Holovaciu, Barlebasca, Bendreasca, Micu Mic, Micu Mare, Barsanescu, Corbu, Stogu… Culmea cu frontiera romano-ucraineana (din zona Budescu–Ladescu–Lutoasa) este obturata prin suprapunerea impresionantului Farcau (1957 m) si a Mihailecului.
Suim pe varful Tomnatec pe poteca presarata cu albastri degetaruti (Soldanella hungarica), calugari ciclamen, albe anemone si liliachii branduse abia itite din mustul zapezii (pe abruptul nordic al Tomnatecului mai exista plapume groase de nea) dar si destul de frecvent cu vechi gainat de cocos de munte (zona e de ani de zile locul predilect de vanare a cocosilor de munte prin martie, la ritualul rotitului acestora, loc tradat si acum de vetrele de foc ale vanatorilor ce inoptasera aici asteptand mugurii zorilor si pasla ramasa de la cartuse) panorama capata vastitate, devenind una impresionat circulara de la borna topo care marcheaza altitudinea de 1618 m.
Continuam pe crestetul Tomnatecului coborand prin molidisul rarit si afinisul abundent spre est-sud-est, in scurt timp putand admira taul nival Tomnatec–Sahleanu alungit si aducand unui intunecat piscot cu oglinda rasfirata de briza.
La stanga si-n jos se vede pichetul graniceresc Smereceni, de la confluenta vaii Holovaciu cu Repedea, in dreapta acestuia si mai sus e Pietriceaua (camila calcaroasa cu doua cocoase) si-apoi, de la sud-vest spre nord-est, spinarea ca de imens crap a culmii Rugasu, de la Leba spre Runea si-n final varful Mihailecu (1918 m).
Patru copii din Repedea, avand fiecare-n mana cate un consistent buchet de narcise, urca la tau dinspre Repedea via stana Sahleanu, punand repede de-un picnic haiducesc cu un foc pe masura.
S-a inorat treptat iar briza devina una rece, taioasa. Ce minunat insa se poate admira de-aici traseul pe care suisem de la borcutul vaii Tomnatecu spre Certina si Culmea Prislopu, pana la vacaristea Tomnatec!
Poate ca cea mai frumoasa totusi imagine alpina era aceea plonjanta din culmea Sahleanu peste Poienile de Sub Munte, terminandu-se cu piramidele semete, vargate cu albe strasuri de nea, ale Pietrosului Rodnei, Buhaiescului Mare si Mic…
Aici ne facem binemeritatul popas dupa 7 ore si jumatate de la debutul traseului, macandu-ne merindele, dregandu-ne cu cafea, prajitura cu urda si marar, mere.
S-a facut ora 13 si dupa o jumatate buna de ceas decidem sa continuam pe culmea Sahleanu, spre est-sud-est, avand liziera de molidis la stanga iar in jos oblic spre dreapta traditionala stana Sahleanu, pustie (ca si in 2008 de altfel).
Nu peste mult, nevenindu-ne sa ne credem urechilor, auzim murmurul, mai apoi mugetul motoarelor a doua motociclete enduro gen Kawasaki. Motociclistii echipati corespunzator, cu bluzoane de piele, pantaloni adecvati, genunchiere si protectoare ale gambelor plus casti cu viziere negre de plastic, le mana draceste direct prin pajistea alpina cu afin, violete, narcise, gentiene, mai apoi prind o vaga poteca ce-i scoate la o splendida belvedere inspre Farcau–Mihailecu–valea Repedea superioara. Aflam ca sunt din Repedea si suisera pe poteca marcata cu banda galbena.
Alti turisti se afla de-acum sub noi in Poiana Narciselor–Sahleanu.
Noi coboram rapid spre stana Sahleanu decorata de mii si mii de paralute aciuate-n mari insule alb-roz, dupa care dam cu dificultate de poteca veche, neumblata, ce duce la est spre un picior stancos punctat descendent de cateva mici poienite dupa care, cotind stanga, intram pe vechea poteca larga ce ar fi trebuit sa ne scoata in dreapta poienii cu casoaie, fanare si grajduri de pe piciorul Sahleanu, foarte aproape de drumul auto-forestier Repedea–Smereceni–Dancu.
Ajungem la o trifurcatie si optam eronat pentru varianta descendenta din dreapta piciorului Sahleanu, ratand binecunoscuta poiana pitoreasca.
Astfel incepe tatonant-indecisa noastra coborare a versantului sud-estic Sahleanului, deosebit de abrupt, impadurit cu foioase intercalate cu molid (atacat in proportie de 25-35% de rapacele ipide, cu numerosi arbori deja uscati pe picioare), uneori parcurs de firave, spectaculos-accidentate paraie cu cascade afluind in final in malul geografic stang al vaii Tomnatecu, la circa 300 m de gura acestuia (la confluenta cu valea Repedea).
Nu se punea defel problema ca nu stim unde ne aflam ci ne deranjeaza multituidinea de poteci si variante neumblate de multa vreme, acoperite cu crengi doborate de vant, unele dintre ele subit infundate.
Au trecut 10 ore de la plecare, in cea de-a 11-a si ultima trebuind de fapt sa-l asteptam -recuperam-motivam pe un ortac de-al nostru ceva mai obosit si reticent, de regula infricosat de potecile inguste si bolovanoase, cu praguri mai dificile ori aparent suspendate, sau la traversarea valcelelor cu paraie cascadate, nestiind defel (desi are o indelungata experienta montana) sa-si foloseasca asa cum e firesc betele de trekking (poate acesta s-a dovedit a fi un bun motiv ca-n final sa le uite infipte la cabana unde inoptaseram si descoperind asta abia la debarcarea in Baia Mare).
Intuitia si numeroasele precedente trasee montane efectuate in zona alaturi de Iancsi M., inclusiv iarna pe nameti de 40-100 cm, ne ajuta sa dibuim iesirea intr-o poienita cu fanar si casoaie abandonata aflata la circa 50 m deasupra malului stang al vaii Tomnatecu, foarte aproape de ruperile de panta-indiguirile anti viituri recent amenajate ale finisului acesteia.
Imediat ortacul buclucas-imbufnat (ca magarul pe sat) este saltat intr-un IMS tunat pe post de Suzuki si ocupat de cativa tineri moto-turisti ce coborau dinspre Smereceni. Ceilalti parcurgem ultimul km pana la masina admirand alb-inspumatele fuioare acvatice ale vaii Tomnatecu, florile de tot felul intercalate brusturetului exuberant si ferigilor de pe malurile sale, spectaculoase valcele spalate de aproape verticale torente, dar mai ales niste curpeni cu albastre flori aducand unor franjurate scufii de zane.
Ne schimbam parte din tinuta si pornim spre Baia Mare, urmand drumul pe care am venit sambata seara si parcurgandu-l in doar doua ceasuri in care fiecare-si reconstituia mental secventele minunatei ture montane abia incheiate.
De-acum visam la ceva mai maret, rododendronul ciclamen si suav parfumat al Muntilor Rodnei, anemonele cu aspect de narcise ale Tiblesului ori tare indepartatele, dar nebatutele vreodata de catre noi, Chei ale Nerei, Scrovistei, Garlistei… din Muntii Banatului.
Zarurile fusesera deja aruncate, cu ce sansa de reusita aveau sa ne-o spuna ortacii, timpul si zeii.
Citeste si:
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
