Ruta 19 din 05 aprilie 20009 de Floriile romano-catolice cu D. Pascu, A. Stefanoiu, M. Ghetie, Brena si eu
Prima oara, in urma cu 2 saptamani, la data de 21 marti 2009 am ratat gasirea taurilor din horhoaiele Nistrului (alaturi de D. Pascu, A.Stefanoiu si Brena) probabil fiindca am primit niste informatii derutante privind succesiunea vailor Nistrului, de la est spre vest (Mintoasa, Boncatei, Matei, Jidovia, Fetisoara) si-n consecinta ne-am deplasat pana la obarsii pe valea Matei considerand ca suntem pe valea Jidovia, la capatul vaii, de la cele doua galerii miniere, continuand spre nord-est, ajungand sub linia de inalta tensiune –110 KW- ce merge la Turt, depasind varful Fetisoarei la 50-75 m nord-est si inaintand prin nameti de peste 40 cm in bazinul hidrografic dezvoltat la sud-sud-vest de dealul Arsita Mare.
Ulterior primim informatii si explicatii suplimentare de la I. Pop, inclusiv imaginea ortofotoplanimetrica a taurilor din horhoaie si in plus, chiar inainte de tura paleontologica din Prislopu Boiului, disec cu D. Istvan harta topo 1:25.000 aferenta zonei Nistru nord.
Horhoiul al saselea inca inghetat – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
Florii romano-catolice, ora 7 dimineata.
Ii iau in ordine pe ortacii de tura si iesim din Baia Mare spre Tautii Magheraus in timp ce soarele pare sa-mi explodeze intr-un fantasic rasarit prin luneta, in oglinda retrovizoare determinandu-ma sa ma intreb inca o data deplin nedumerit de cand, cine si de ce a spurcat foto-orizontul interpunand atatia stalpi, cabluri, zorzoane.
Dupa ce-l luam si pe Misu din gura ulitei urbane o cotim la dreapta-n sus pe drumul cu case si vile de la periferia Tautii Magheraus spre Nistru.
Un imens petic portocaliu de corni infloriti decoreaza un picior acoperit de un gorunet matur din dreapta.
Parcam ca data trecuta, in fata Centrului de Afaceri Nistru, dupa care purcedem la stanga, in amontele vaii formate prin confluerea ceva mai sus a vailor Boncatei, Matei, Jidovia si Fetisoara, cu toate acestea aspectul ei fiind acela al unui parau foarte modest.
Dupa circa 1 km ajungem la fosta colonie miniera iar maidanezii ne latra cu sarg. Nu mai e chiciura, nici zapada iar seceta si caldura ultimelor zile fac ca dejectiile umane deversate eco-strategic din budele de lemn, semanand flagrant unor cabine electorale de vor, direct in paraie sa-si disipeze-n zari apetisantele miesme. Ce-o fi la vara aici? Mai aval, la intoarcere, citim pe un imens panou despre investitia de 2 milioane RON intr-o statie de epurare a apelor dar ce faci cu closetele desertate direct in cursurile de apa d-le primar urban dr. Anton Ardelean?
O bariera silvica impiedica accesul auto al intrusilor pe drumul forestier ce conduce pe valea Jidovia (in amonte). O ocolim continuandu-ne deplasarea si dupa 45 minute de la plecare ne aflam la confluenta vaii Matei (nord-est) cu valea Jidovia (nord-vest) separate de halda imensa de steril partial spalata de torenti sau/si transportata in flotatie pentru extragerea neferoaselor. Aici au fost afluite relativ recent mari cantitati de busteni, predominant goruni superbi dar si fagi, din exploatatiile forestiere din amonte.
Ajunsi aici ne mai documentam o data cu hartile-n fata apoi o luam la stanga-n sus si in curand dam de o noua confluenta de vai modeste.
Un parau abrupt curge dinspre est spre vest, un altul, acompaniat inspre amonte de un drum de TAF intens spalat de torenti e orientat nord-sud iar al treilea, acompaniat de un drum ceva mai larg, pe alocuri betonat pe cand deservise mina Jidovia si putul de aeraj, e valea Jidovia orientata nord-vest-sud.
Optam sa suim direct pe drumul desfundat si mocirlos de TAF. Acesta coteste spre capat catre dreapta (est) ajugand aproape de o sa dincolo de care se vede valea Matei (culoarul ingust si serpuind) si peste acesta, spre sud-est, varful Piatra Mare a Handalului.
Un minunat faget acopera culmea ce coboara cu un picior sudic pana la confluenta vailor Matei–Jidovia si continua spre nord, acolo unde se contureaza trunchiul de trapez al varful Pripor (679 m).
Conform ortofotoplanului si raportat la minele de la capatul vaii Matei si Jidovia horhoaiele ar trebui sa se afle la nord-vest si nord de varful Pripor. Niste veritabile transee namoloase de TAF brazdeaza culmea si versantul estic dinspre valea Matei tradand tractarea bustenilor exploatati recent. Acestea continua mai putin distructiv spre varful Pripor in timp ce imediat catre nord-vest apare traiectul unui mai vechi drum de TAF acoperit cu vegetatie ierboasa si frunze. Pe acesta il urmam ocolind aproximativ pe curba de nivel varful Pripor pe versantul sau vest-nord-vest si la circa 100-150 m deasupra flancului geografic stang al vaii Jidovia.
In frunzisul bogat si uscat dau peste o colonie de Cucuruz sau Muma padurii (Lathrea squamaria) de culoare roz pal care paraziteaza obisnuit radacinile de fag si carpen.
In curand traversam doua izvoare-paraias agreate de mistreti ca locuri de imbaiere mocirloase. In frunzis apar cei dintai Coltisori (Dentaria grandulosa) imbobociti.
Pe versantul acoperit cu un splendid faget matur, acum trunchiurile par argintii in oblicele soarelui, in zona de nord-nord-vest a Priporului dau peste primul abataj surpat numit horhoi in argoul minieresc moldav adica o imensa surpatura cu aspect de palnie afunda de vreo 35-45 m si larga de vreo 50 m, cu un apendice rectiliniu scurt spre sud-vest. Pe fundul palniei se contureaza un tau cu ape lutoase, diametrul acestuia nedepasind 4-5 m. Pe malul nord-estic al palniei apar fragmente exemplare de filon de minereuri neferoase, numai bun de o lectie practica de geologie.
Dupa regrupare continuam spre nord-est si in curand ne aflam pe marginea palniei cu un la fel de mic tau dar cu ape curate umbrite de tufe de loza si falnici fagi.
Al treilea horhoi mai putin afund, neregulat si cu filon vizibil e deasupra acestuia, catre est in timp ce la stanga si la circa 50-60 m, la liziera estica a unei plantatii restranse, dense perie, de molid, se afla al patrulea horhoi cu urme de zapada.
La primul si cel de-al treilea horhoi sunt vechi panouri ruginite de tabla pe care odinioara fusese semnalat pericolul prabusirii si accidentarii in aceste uriase si hidoase caverne.
Horhoiul al patrulea este cel mai lung si orientat nord-est-sud-vest, cu urme de filon pe abruptul nord-vestic.
Il ocolim prin dreapta pasind printre grohotele andezitice negricioase, dar asta numai dupa ce Brena isi face recitalul de imbaiere-rostogolire-n putina nea de pe fundul sau. De pe aici, privind catre nord, vedem o parte din varful Fetisoarei (743 m, nenumit pe harta topo) si dincolo de el, mai mare si aplatizat, varful Arsita Mare (867 m) ambele impadurite cu faget preponderent, al doilea si cu mici insule de conifere plantate spre vest-nord-vestic.
De aici coboram lejer avand in stanga enclava de molidis dens si la est de aceasta horhoiul cinci, o perfecta palnie afunda si cu un ochi maroniu-laptos de apa.
Nu departe de aici, spre nord-est, apare oglinda lacustra a celui de-al saselea horhoi, cu tau mai mare si ape verzui, care are un apendice alungit spre cel de-al saptelea tau, cel mai mare, cu malurile treptat tesite de alunecarile succesive, aproape circular, cu ape verzi smarald pe alocuri umbrite de inaltele loze debordand acum de sutele de matisori aurii, abia infloriti si curtati de bondari. Urmeaza o sa invadata de Coltisori si feriga uscata care constituie practic obarsia valea Jidovia pe care o abordam pe un drum mocirlos de TAF. Mai intai, insa, admiram lacul si, concomitent, superbele exemplare policrome de Mierea ursului (Pulmonaria officinalis), Coltisori, Floarea Pastelui (Anemone nemorosa), Luscute (Leucojum vernum) dar inainte de toate impresionantul faget matur colindat de bezmeticii fluturi galben-citrin.
Doar 2 ore si jumatate ne trebuiesc pentru a ne atinge obiectivele ratate la prima noastra tentativa.
La taul cinci speriem un uliu porumbar (Buteo buteo) care ciuguleste ceva la sol. Aici porumbeii gulerati se ingana dragastos din inaltul fagilor cu pachidermice scoarte argintii in timp ce un cant de pitigoi asigura un sprintar fundal sonor. O platforma miniera apare la stanga ceva mai jos iar dupa cateva sute de metri, in versantul stang, remarcam infrastructura betonata a fostei guri de ventilatie miniera Jidovia. Sub aceasta, la circa 150-200 m sud-vest, dam de gura partial inchisa cu boltari a galeriei VII Jidovia, evident fara astuparea cu arocament a primilor 30 m de galerie asa cum stipuleaza protocoalele pentru inchiderile miniera ecologice, irefutabila dovada ca si aici, ca de regula in Maramures, s-a aplicat principiul „ia cu tupeu porcesc banu’ statului fiindca multi vad dar foarte putini pricep si oricum grosimea tescherelei oneros ingrosata conteaza iar in lipsa unui control… ochiul dracului tenteaza”.
Coborarea spre confluenta cu valea Matei ne mai ia vreun sfert de ceas de plimbare lejera-n.
Anemonele si luscutele acapareaza largi insule pe la liziera padurii.
Locuitorii coloniei nistrene ex miniere au iesit cu mic si mare la soare, unii enoriasi de rit reformat sau romano-catolic sarbatorind Floriile, aduna buchete parfumate de matisori de loza (Salix caprea) pentru sfintire sau decorarea locuintelor.
Valea Nistrului, in aval de intrarea spre lacul de agrement Nistru si dincolo de vestitul izvor cu apa nemaipomenita, debordeaza de picnicari veseli iesiti masiv la gratareala si frigareala. In stanga sus se contureaza un mic crampei din frumoasa coasta vulcanica Piatra Soimului.
Pe la pranz ajungem acasa, cu tolba foto plina de inedite amintiri, gandindu-ne la alte zone maramuresene cu cel putin la fel de spectaculoase horhoaie dezvoltate pe filoane de neferoase (Borzas, Poprad–Casa Talharilor din cartierul baimarean Valea Borcutului) sau saline (Ocna Sugatag, Costiui).
Horhoaie – filoane exploatate la suprafata, in abataje terane sau subterane, caz in care tavanul galeriilor s-a prabusit consecutiv acumularii apelor pluviale drenate de pe versanti, e un proces similar de exemplu dolinelor-carsturilor active. Daca fundul a fost impermeabil datorita marnelor/argilelor apa a fost retinuta, altfel s-a drenat spre valea Jidovia.
Ca vechime probabil nu depasesc retro anul 1800-la Borzas Valea Borcutului–dealul Poprad–Casa Talharilor; dar pe Dealul Crucii si Mons Medius Baia Sprie, ca si la Ocna Sugatag/Costiui vechimea poate fi substantial mai mare.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
