2 august 09 cu Zoia, Anca, Brena si eu
– Hai sa mergem undeva, pe la tara, sa vedem biserici, clai… poate vreun loc de scalda deosebit.
– Dar unde anume si cand, tinand cont de arsita nebuna ce-a incins din nou orasul?
-Nu stiu, gandeste-te tu.
Iesim pe la ora 16 constatand disperati ca inca e teribil de cald.
Niciunde-s aversele prognozate pentru acest weekend. Ne-mbarcam in autoturismul blue Genoa ce zacuse parcat peste zi in plin soare si-acum atmosfera interioara e de cuptor, simti ca nu poti atinge nimic fiindca realmente te frige. Pornim repede dar fara a sti incotro.
–Vreti sa mergem la Coruia, sa vedem vechea bisericuta de lemn si apoi la o plimbare pe malul Lapusului la Catalina?
–Du-ne in alta parte, unde vrei tu.
Cremenala situatie.
O iau spre Grosi cu geamurile deschise si incet ambianta habitaclului devine relativ tolerabila. Lumina soarelui e mult prea intensa deocamdata, ucigand culorile dar peisajul cu livezi, fanate, capite proaspete si clai, covoare florale policrome, gospodarii grupate sau solitare sunt admirabile.
Toate acestea sunt mult mai fotogenice suind dinspre Carbunar spre Berinta. Pe aici rasucitele frunzele ale teilor prevestesc deja succesiunea anotimpurilor cu verdele lor argintiu. Se ivesc acum la liziere si in poienitele de basm casutele ca de pitici spoite-n albastru ultramarin.
Vite slabanoage pasc apatice pajistea arida mistuita de seceta, doar intinsele suprafete acaparate de feriga si tufele de mur sunt inca tonic verzi.
Treptat, in fata si la dreapta, incepe sa se contureze Culmea Preluca, dealurile impadurite dinspre Coas, intrarea raului Cavnic in defileu de parca un zmeu din poveste ar fi lovit acolo cu uriesescu-i palos.
In continuare zarim Copalnic Deal cu neasemuitele-i terase si gospodarii razlete, surile si grajdurile cu sarpante ca niste cusme de paie patinate de vremi. Apoi o alta despicatura afunda pe traiectul vaii Domosa, suie in circa 8 km din Copalnic in Copalnic Deal iar de-acolo continuand spre Preluca Noua, Codru Butesei, Intrerauri, Aspra…
Culmea Preluca se-nalta din ce in ce mai semeata, culminand in dreptul localitatii Copalnic Manastur iar codrii de fag si gorun punctati de insulele intunecate ale plantatiilor de conifere ii confera un deosebit farmec, poate si prin ritmic-paralelele valcele nordice alternand cu scurte si abruptele culmi secundare.
Intram din Copalnic la dreapta apoi trecem podul de lemn de peste raul Cavnic impresionati de harmalaia podelelor precar fixate care genereaza un infricosator tambalau.
Cavnicul pare acum o vale modesta cu ape putine in undele careia inoata pestisori translucid-argintii cat un deget. Apare in curand un pescar ce-si poarta semet undita din carbon si accesoriile. Poate stie el vreo bulboana afunda cu pesti demn de captura.
La nici 100 m mai sus, dincolo de podetul aruncat peste valea Domosa, pitita la umbra unui palc de molizi e bisericuta straveche cu turla bulbucata tradand influente baroce. In tintirim, pe sub prunii ce-si scutura rodul bogat zac aplatizate morminte inierbate marcate cu stravechi cruci de piatra si-un obelisc de marmura neagra (de pe la 1900), poate al parohului ctitor.
Amintirea grabnicei curmari a curelei asfaltului si continuarea carosabilului cu un drum pietruit spalat de averse si siroiri ma determina sa intorc, continuand spre Copalnic Manastur.
Ori de cate ori ma apropiu de aceasta comunitate ma incanta panorama cu biserica umbrita de pini, iata ca asta se-ntampla si acum.
Gradinitele din fata caselor sunt insufletite de tot felul de flori, unele galben portocalii depasind binisor crestetul gardurilor. Dincolo de Rusor apar noi perspective, spre culmea Muntilor Lapus, Satra Pintii, Magureni, Dealul Pietris.
Ce-ar fi sa deviem la dreapta pentru a vizita sculpturile-n calcar, marmura, andezit din gemenele Poieni ale Soarelui–Muzeul Florean imi spun? Pe caldura asta, din nou?
Ma trezesc ca-mi raspund si imediat valsam ascendent pe curbele Pietrisului, oprind aproape de cumpana apelor cu privirile atrase de evolutia dinamica a unei mari turme de oi si capre strajuita de cativa caini alb-mitosi, mioritici si carpatini dar manevrata abil de un catel latos, brun-ruginiu, care-si cunoaste menirea impresionandu-ne prin vivacitatea sa deosebita.
Mai apoi oprim, a cata oara? deasupra satului Cufoaia, de-acesta data fascinati de cromatica si ritmica parcelelor, ingustelor semanaturi de lucerna, grau, ovaz, trifoi, fanate naturale, cartofi…
La stanga panorama, cu o mica ciurda de vite baltate-n prim plan, are drept fundal Dealul Ursoaia multiterasat, deasupra lui chelia Dealului Pietris.
Lumina devine treptat mai blanda si culorile castiga-n saturatie, apar de-acum si magicele umbre valorand intregul.
In fata, razletit spre Razoare si Rohia, e orasul Targu Lapus.
Mai aproape si-n stanga satul Borcut iar dincolo de padurea Linz a Dumbravii vag conturatele piramide triunghiulare ale Minghetului si Hudinului si la dreapta lor trapezoidala piramida cocosata a tiblesului.
Lasam in stanga Prihodistea, trecem podul peste valea Dobric si traversam Targu Lapus apropiindu-ne de Damacuseni. La stanga se ivesc dealurile cu smete faleze rapoase si nude, auster-picturale, iar pe ses soldatii imprastiati ai clencerilor si clailor cu fan nou, spre dreapta padurea Lighet.
Furat de varietatea si frumusetea indescriptibila a cadrelor ratez intrarea spre Taul lui Tuli.
Trecem prin Damacuseni admirandu-i semeata biserica cu turla tipic transilvana apoi, ajunsi in Rogoz, cotim stanga. Un indicator inspirat ne obliga sa mai cotim o data la stanga pentru a ajunge astfel langa vestita biserica de lemn, (secolul XVIII) inclusa patrimoniului UNESCO, unica in felul ei datorita decoratiunilor de sub sarpanta sugerand numeroase capete identice de manji.
De fapt aici in Rogoz, pe o suprafata relativ redusa, exista mai multe biserici, unele zidite, albe si cu turle argintii alaturi de cele doua vechi din lemn construite in traditional stil maramuresan, cu turle-sulita acoperite cu dranita de brad.
Poarta bisericii UNESCO e inchisa dar tintirimul si exteriorul bisericii, o veritabila bijuterie arhitecturala, pot fi admirate sarind usor parleazul special amenajat in esteticul gard de lemn imprejmuitor.
La stanga bisericii o poarta lapusana si o casa de lemn lapusana vor a prezenta vizitatorilor (fara a reusi si convinge cunoscatorii) specificul arhiteconic zonal. O adevarata dantelarie in lemn incadreaza intrarea in biserica incinsa de jur imprejur de un continuu brau sugerand o groasa franghie. La stanga usii o alta capodopera a maiestriei lemnului e reprezentata de o migalos sculptata cruce.indaratul bisericii e masa lunga si bancile din barne de lemn unde statusera asezati dupa liturghia duminicala inteleptii satului. In capatul estic aferent altarului se vede ca niciunde tehnica maiestrei imbinari iar un geam rotund pare a simboliza dumnezeiescul atotvazator ochi. Zabrele de fier forjat protejeaza ferestrele mici aruncand asupra acestora proiectia umbrelor in forma de sacra cruce.
Inainte si dupa noi fusesera aici alti amatori de istorie, cultura si frumos, din pacate neputand intra in sfantul lacas, acesta fiind mai mereu inchis.
De apreciat sistemul de iluminat stradal si din tintirim, de la lampioanele inalte la proiectoarele incluse in aleile pavate cu placi de andezite. Admiram intens tocitele trepte din placi groase de gresii ale bisericii de catre pasii enoriasilor si abia apoi ne retragem pe unde-am intrat.
Revenim in Damacuseni iar de aici cotind stanga.
Mergem circa 1 km pe un drum bolovanos-colbuit-hartopos si poposim pe malul vest-nord-vestic al lacului mic de acumulare realizat pe cursul unui modest paraias si botezat de lapuseni Taul lui Tuli, dupa porecla celui a carui idee fusese materializata acolo de catre defunctele IFET si IELIF.
Berzele ciugulesc gaze prin fanatele recent barbierite cu coasa in timp ce-n varfurile clencerilor troneaza cotofene ori stancute.
In zona nordica a taului neregulat-rectangular, cu oglinda albastru intunecata si malurile acaparate de papuris si flori acvafile, siruri de arini si salcii isi proiecteaza umbrele plastice.
E ceva lume acum in acest loc de agremnent, unii pescuiesc in timp ce altii fac plaja ori picnicaresc. Autoturismele cu care au venit stau pitite la umbra, in soare fiind lasate doar ATV-urile, unele mici, ca niste ciudat-nastrusnice jucarii galagioase, altele mari si puternice (profesioniste) cu proprietari fitosi si babani.
O ciurda mica de vite si bivoli paste in coada lacului, spre obarsii si-n lungul luncii paraiasului invadata de papura, costreie si menta salbatica. Pe o proprietate a fost amenajata o casuta de vacanta strajuita de un tanar gard viu din molizi densi.
In apropiere mai e o alta, mai mica, cabanuta. Ce bine-ar fi fost daca precedentii nu si-ar fi lasat urmele trecerii pe-aici, de la lemnele si vetrele de foc la gunoaiele turistic menajere dar asa ceva pare practic imposibil pe la noi, indiferent unde-n Romania, pacat!
Plecam o data cu unii pescari in timp ce alti autoturisti vin abia acum, probabil ca sa se scalde. O lisita-si scoate minusculul pui cafeniu pistruiat cu alb la lectia de inot si de viata iar soarele, obosit de-atata stralucire, incepe sa coboare lenes la orizont.
Imi iau ramas bun de la Tibles. Hudin, Minghet, apoi de la Satra Pintii si plecam spre Targu Lapus.
Lumina mieros-aurie pare demna de-o fresca divina in timp ce suim Dealul Pietris. Coborandu-l, fac volta dreapta pentru a spori surpriza si pitorescul, admirand in passing descendent enclava izolata a satului Brebeni, iesind in continuare in Cernesti.
Dar nu, nu s-a terminat deocamdata totul fiindca ruland spre Baia Mare aceleasi panorame privite din sens opous si-ntr-o cu totul alta lumina ne ofera surpriza ineditului.
Abia pe la ora 20 intram in Baia Mare constatand ca totul durase doar patru ceasuri cu totul aparte, cu certitudine faste, reconfortante si foarte binevenite.
Trebuie sa admitem ca e o mare sansa pentru maramureseni sa aiba lesne la indemana astfel de obiective cultural-turistice.
Dar abia intrasem in Tara Lapusului, rezervand pentru altadata frumusetile Libotinului, Cupseniului, Costeniului, Ungureniului, Lapusului Romanesc, Poienii Botizei… Suciurilor ori Grosilor Tiblesului.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
