Ruta 42 din 20 august 2009 cu M. Ghetie, Fl. Chincea, Brena si eu
La doar nici trei saptamani (1 august 2009 cu D. Pascu si I. Moldovan) dupa ce fusesem pe Piatra Cerbului, la Cascada Pisatoarea si pestera Casa Pintii (sau Casa de Piatra), doi amici montaniarzi ma roaga sa-i insotesc in calitate de ghid acolo si apoi, in premiera pentru ei, sa abordam Lapusul din flancul drept al Custurii Cetatelei (pe care suiseram impreuna la 13 august 2009 dinspre Salnita).
Plecam din Baia Mare spre Preluca Veche abia la ora 8,30. Soare, cald, senin, doar cativa nori albi, pitoresti. Din fericire evaporarea se redusese odata cu racirea noptilor ceea ce conduse la disparitia matinalelor pacle foto deranjante.
Oprim dupa ce trecem de Culmea Preluca – Dealul Florii si panoramam spre valea Arinului, Picioru Maschii, Preluca Veche mangaiata de soare la fel ca si Dealul Paltinu. Constam ca indiferent de cate ori ne aflam aici ritmica teraselor, coloristica subtil valorata de dinamica zilei si a luminii, gruparea gospodariilor abia rasarite din omniprezentele livezi de pruni, meri, ciresi, peri ma motiveaza si incanta, neavand defel frustrantul sentiment al repetitivitatii.
Parcam dincolo de biserica ortodoxa, la poalele nordice ale Dealului Paltinu si-n timp ce ne luam echipamentul sumar, profit de abundenta prunelor rotunde, albastre cerneala, brumate parca, zemoase si dulci (unii le zic budigasti, altii penegheie) aflate la indemana in dreptul ultimei case. Batrana gazda aparuta pe prispa ne imbie sa le gustam pentru a ne stampara pofta, din nefericire ei reusind din ce in ce mai greu sa adune prinosul recoltei pentru a-l transforma in borhot pentru vestita horinca de Preluca.
De-aici o luam la dreapta, de-a coasta peste Dealul Paltinu.
In stanga raman Branistea Mare si obarsia vaii Vidra dinspre Picioru Maschii (pe care coboara drumul pietruit spre Fata Groapelor–Groape, de-acolo drumul ingust dar afaltat iesind in Razoare).
Aici dam peste si mai delicioase prune vanat-albastrii, bistritene. Pe fanatele cu trifoi otavite prelucanii-si scosesera la pascut vitele pazite de garduri electrice.
Caii degrevati de muncile agricole sezoniere pasc priponiti sub varful Paltinu. O stana de oi fusese recent aplasata pe o terasa.
Dincolo de raul Lapus, peste nevazuta Piatra Cerbului si impadurita Custura Vimei se iveste sclipind argintie-n soare turla uneia din bisericile Vimei Mici iar deasupra ei Dealul Vimei cu cuesta Malu Vimei.
Vizibilitatea aproape excelenta ne permite sa admiram spre est Hudinul si Tiblesul, spre sud-est culmea Breze cu varful Breze si Alunis apoi spre vest foarte aproape, seaca valea Socilor cu flancurile rosietic-aride punctate de sute de ienuperi verzi-argintii, apoi culoarul vaii Morilor si peste aceasta gospodariile Dealului Corbului din preajma bisericutei monument istoric. Pe aceeasi directie vedem si cateva gospodarii din Codru Butesei iar mult mai departe Prisnelurile Varaiului si Valisoarei, in continuare platoul carstic Cozla-Salaj.
Spre vest-nord-vest, aproape, Aspra, Preluca Noua, Dealul Pitigaii cu bisericile lor comparabile unor terestre faruri argintii.
Coboram pe fata sudica a Paltinului spre promontoriul din dreapta Pietrei Cerbului.
In doar 3 saptamani fructele ienuperilor, anuntand o recolta abundenta, se albastrisera si parfumasera.
Brena alarmata adulmeca ciutele ce salasluiesc prin zona.
De-o parte si ala a potecii apar exuberante exemplare de Boletus satanas. Nu doar asta semnala iminenta toamnei ci si infloritele imortele spontane, frunzisul fagilor virand in galben ruginiu.
Iesim pe Piatra Cerbului si auzim din dreapta vagul susur al Lapusului teribil de imputinat de seceta prelunga apoi printre bolovanii dolomitici se ivesc multime de smocuri cu violacee pamatufuri florale ale Alium sp. (o varietate de usturoi salbatic). Mai admiram o data bucla in U a Lapusului flexat in dreptul Custurii Vimei.
Valea Curetiului, cu Cascada Pisatoarea, din stanga Pietrei Cerbului nu se aud nici macar soptind acum iar fagul de pe balconul belvedere isi lepadase prematur frunzele din pricina arsitei si secetei.
Deasupra belvederii o suprafata de vreo 100 mp fusese incendiata dupa 1 august, pajistea arsa ca si ienuperii si maracinii incinerati generand un aspect dezolant zonei, superba de altfel. Nevazand urmele vreunei vetre de foc pastorale sau picnicaresti imi spun ca de vina o fi fost vreun fulger ce-a traznit acolo aprinzand vegetatia deshidratata.
Dupa repriza foto-peisagistica ne continuam tura intorcandu-ne pe promontoriul de la vest de Piatra Cerbului, coborand la dreapta Culmii Pietrei pe o larga poteca iar in dreptul Pietrelor scrise deviem la stanga. Dam de o poteca ce ne conduce spre nord pe deasupra Casei Pintii pana la un valcel invadat de lastaris de foioase si vreji teposi de mur.
Abruptul dolomitic ocru-vanat in care e dezvoltata Casa Pintii se afla pe un etaj intermediar la care am ajuns efectuand un pasaj precaut spre sud.
In mica dar frumoasa pestera innoptasera doi lilieci care la impactul flashurilor frontalelor zburara precipitat, impresionandu-ne, evadand din grota-n cele din urma.
Dupa un scurt popas si stringent necesara rehidratare o luam pe potecuta sudica aflata in partea superioara a unui mare perete alb-bej vizibil dinspre Piatra Cerbului.
De pe coama lui admiram un grup de gospodarii intercalate-ntre pruni spre Piciorul Maschii si, vizavi, peste raul Lapus, un flanc al Custurii Vimei si aproape un spectaculos valcel abrupt si impadurit care imparte inegal Piatra Cerbului. Nu se vede defel sipotul argintiu al cascadei Pisatoarea, spre deosebire de primavara cand topirile si ploile confera tumult si spectacol cascadei.
Suim direct spre Culmea Pietrei si odata ajunsi la poteca o urmam in coborare spre sud-sud-vest. Lasam la stanga un gard viu de carpeni, neintretinut, salbaticit de vreo 30 de ani, dublat pe alocuri de un vechi gard din leturi si stalpi de stejar.
Abia perceptibile-s aici cateva morminte strajuite de cruci din stejar.
O oita verde pistruiata pare a ne atine calea pe poteca umbroasa dar incinsa de caldura amiezei in timp ce in huciul tanar aparura frecvent exemplare impresionante ca marime de palaria sarpelui (sau piciorul caprioarei-Macrolepiota sp.).
Aversa din 17 august si umiditatea dublata de caldura de peste zi facusera sa apara aici si cele dintai manatarci brun intunecate de toamna.
La un moment dat auzim hamait de caini. In curand vedem o femeie si barbatul acesteia venind din Vima Mica dupa ce traversasera lejer raul Lapus prin albie dinspre Gura Vimei. Merg la fostele gospodarii si livezi scapatate de pe Culmea Pietrei care le apartinusera lor si strabunilor timp de generatii, acum fiind sortite invadarii huciului.
Ne continuam deplasarea pe drumurile de TAF, pe alocuri mocirloase, care continua potecii, traversand mici poienite toropite de caldura nemiloasa.
Descindem in lunca Lapusului in dreptul unei foste colibe-magazii de lemn, vizavi de Gura Vimei. De aici urmarind raul Lapus prin dreapta lui.
Imense palcuri de flori portocalii armonizeaza peisagistica de ansamblu dominata de holdele cu porumb, codrii verzi intunecati si azurul celest calatorit de nori pufosi.
Imediat reperam si cele mai sudice, izolate, gospodarii ale Dealului Corbului dinspre puntea Salnitei.
Traseul, mocirlos pe alocuri, al unui tractor ce-si taiase culoarul printre densii topinamburi, urzici, menta brosteasca si vetrice creata cu iz de crizanteme ne conduce-n circa 1 km spre flancul drept al Custurii Cetatelei.
Printre salciile labartate si arinii scortosi vedem undele imputinate ale Lapusului in timp ce in dreapta, pe un picior dolomitic abrupt ce precede o fosta cariera, se iveste roscata silueta a unei caprioare ce se mistui repede-n liziera.
Custura Cetatelei se contureaza din ce in ce mai bine la stanga iar sub un clint spectaculos aducand unui deget sur-argintiu, protejata de o tufa de sanger, vedem gura Pesterii Custurii Cetatelei (38 m dezvoltare, posibila continuare a galeriei pe un plan inferior, spre sud-vest-vest) si-apoi, evaluand zona deducem pe unde o accesasera temerarii de la Clubul de Speologie Montana din Baia Mare pe o brana-valcel cu o tufa de loza si cativa tineri fagi si carpeni, ceea ce-i degreva de o minim rezonabila asigurare-n coarda).
Ortacii mei, imitand-o pe Brena, profita de apa calduta a raului Lapus balacindu-se si scaldandu-se precum niste copii in timp ce eu prospectez malul drept traversand succesivele trepte si metereze dolomitice pentru a ma apropia pe cat posibil de capatul nord-vestic extrem al custurii, adica spre varful U-ului descris aici de raul Lapus inainte de-a ajunge la confluenta cu valea Morilor si-a spala abruptul Pietrei Ciutei, in continuare stancarile sud-estice aferente Dealului Corbului.
Spre surprinderea noastra dinspre amonte apare un singuratic turist care pornise-n zori din Razoare decis sa parcurga integrala Defileului Lapusului (42 km) prin albia frecvent seaca iar acolo unde apareau bulboane afunde, pe unul sau altur din maluri.
Il admir si felicit apoi ii spun unde se afla si ca mai are o zona dura, de circa 1 km, pentru a ajunge la puntea suspendata/podul dintre Salnita–Dealul Corbului. Pe-acolo, in larga lunca a malului drept, isi propusese sa inopteze, urmand sa continue apoi spre Remetea Chioarului.
Noi ne intoarcem in Preluca Veche parcurgand in sens invers drumul prin lunca Lapusului si-apoi la stanga-n sus Culmea Pietrei, ciupercarind palarii ale sarpelui dar si cativa turgescenti cazaci cu picior alb si calote caramizii.
La 16,30, toropiti de caldura, reajungem la prunii cu fructe dulci si reconfortante apoi la masina.
Pe la 17,30 ne incheiem, in Baia Mare, o alta frumoasa experienta turistica prelucana visand cu ochii deschisi la urmatorul proiect legat tot de Tara Prelucilor dar de domeniu speo-turistic, cautarea alaturi de un localnic si-n contiinuare prospectrea si cartarea Pesterii din Dealul Corbului pe undeva-ntr-o culme ce leaga Cetatea Dealul Corbului de valea Stanjerilor.
CITESTE SI:
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
