Ruta 38 din 24 iulie 2009 cu D. Pascu, M. Ghetie, F. Chincea, Brena si eu
Eseara, a trecut de ora 19,30 dar inca e al naibii de cald acum candreconstitui mintal premiera noastra speo-turistica din Valenii Somcuteioptand pentru atmosfera muzicala cu iz parizian oferita de auditiaCD-ului Edit Piaf, in debut La vie en rose desi realitatea romaneascanu mi se pare a fi defel una roza. Dar o fi fost vreodata, ma intreb,sau rozul e precum fericirea, un ceva deplin imprevizibil ce te lovestefulgerator, adica un ceva spontan si instantaneu dar si nespus deperisabil, efemer, desi starea in sine, comparabila oniriculuiparadiziac, simuleaza iluzoriul infinit?!
De-aceasta data plecamdupa ora 8 dimineata din Baia Mare spre Somcuta Mare. In prealabil,multumita deosebitei solicitudini si amabilitati a lui Toni Minghiras,membru activ al Clubului de Speologie Montana din Baia Mare, primim omultime de informatii vizand localizarea obiectivului propus, Pesteradin Valea Rea –Valenii Somcutei, o schita a parcursului de urmat dupace vom abandona Dacia, o alta a profilului formatiunii carstice.Acestora li se adauga alte mici, dar indispensabile, punctaritelefonice legate de abordare, locurile mai critice, formatiunileparietale, fosile…
Suntem in plina avertizare cod galben decanicula si desi Maramuresul nu este inclus celor 38 de judete afectatede acest meteo-climatic cumplit avatar simtim adeverirea prognozei,atingerea in Baia Mare a celor 360C dupa ce cu o zi inainte fuseseradoar… 350C.
Imediat dupa centrul Somcutei Mari cotim pe langafosta cazarma a securitatii la dreapta, spre Valenii Somcutei, urmandstradela ingusta, asfaltata si sinuoasa.
Inainte si inspre dreaptase ives gospodariile periferice ale satului Stejera si drumul ce duceaintr-acolo. Imediat dupa trecerea culmii patrundem in pitoreascadepresiune a Valeniului Somcutei, cu livezi intercalate numeroaselorprospere gospodarii, periferic strajuita de pasunile din Iadara sprevest, paduri de foioase la sud, spre Curtuiusu Mare, si la est, spreBuciumi.
Ajungem la Monumentul Eroilor, aflat prin buricul satului, suim pe varianta cu asfalt din stanga lui.
Aceastalasa in dreapta o horincie coborand la dreapta spre vest ajunge lavalea Caicana, mal geografic drept cu o a doua horincie. Efecteleteribilei ruperi de nori si a viiturii consecutive din urma cu doardoua saptamani sunt vizibile imediat. Bolovani, agregate, deseurilemnoase, ragalii, nisip au fost antrenate din amonte si aruncate de-avalma mult inafara albiei vaii, altfel una foarte modesta si acum cuputina apa, nu mai afunda de-un lat de palma.
Cautam fosile darinafara de bolovani albi-suri amintind de mingile rugoase de golfdatorita algelor marine fosile din specia Lithothamnium calcareum nuavem chiar nicio sansa sa dam peste altceva.
Ajungem pe la ora9 la ultima casa, drumul de tara se bifurca, o varianta acompaniindvalea Caicana o ia pe malul sau drept in timp ce o alta trece prinalbia vaii, urmand-o o vreme spre stanga si in amonte.
Imediat dupamonumentul eroilor, pe stalpi sau pe arbori, apare marcajul turistictriunghi rosu, neglijent si suficient de neprofesionist realizat si dinpacate cu destule pauze in locurile in care prezenta lui ar fiindispensabila orientarii corecte. In timp ce ne deplasam prin albiesau malul geografic stang al acesteia nu-l mai vedem.
La ora9,30 pe malul geografic drept al vaii destul de afunde, cu profiltriunghiular si cu urme de recenta viitura, albia propriu-zisa fiindtaiata prin marne sur-negricioase, pe alocuri sunt prezente si marnegrafitate si fragmente de trunchiuri carbonizate, se iveste o faleza decalcare bej-ruginii stratificate. Faleza pitoreasca poate ca are circa10-12 m inaltime si se intinde pe aproximativ 50 m lungime, in dreptulsau albia vaii aduce unui canal nu mai larg de 1 m. Inspre amonte, lanici 100 m, e stana de oi si capre. Dupa ea, din dreapta (vest)afluieste un parau aproape sec.
Trecem prin stanga stanei,deplasandu-ne o vreme pe valea Caicana (mal geografic stang)i sireintalnim triunghiul rosu turistic. Dinspre vest afluiesc sprevalea Caicana vreo doua firave paraie cu albiile apropape seci. Acesteasepara spre obarsii o suita de culmi impadurite cu fag si orientateaproximativ sud-vest-nord-est. Arborii pravaliti de viitura recenta neobliga sa continuam pe valea Caicana, mal geografic drept, (marcatrar cu triunghi rosu) apoi traversam albia ajungand la un fel de platourectangular, ca un teren de fotbal, pe care accedem suind un mic pragorientat est-vest si marcat de un aliniament de pruni tineri.
De aici trebuie sa tinem spre amonte firul principal, cvasi sec si alb-bolovanos al vaii.
Dinstanga (sud-est) afluieste un parau sec. Deplasandu-ne in amontele vaiiprincipale, adica pe directia nord-sud, avem la stanga un versant cupajistea decorata de splendizi si exuberanti ienuperi intercalati cupini rosii spontani. O potecuta suie tangent acest versant acompaniindValea Rea spre amonte pe malul sau geografic drept, ajungand dupa circa200 m la confluenta a trei paraie seci, cel orientat sud-est-nord-vestavandu-si obarsia in pestera cautata de noi.
Noi folosim pentruacces spre pestera aceasta varianta desi daca am fi continuat pe firulsec al Vaii Rea am fi dat repede de panoul informativ amplast deSpeoClubul Montana, o scurta poteca ducand de aici spre acea bifurcatiede paraie (doua dintre ele cu albii abrupte dar netede si alb-bej deparca ar fi vorba de calcare ori marne gresoase, unul cu albiabolovanos-accidentata, cel ce provine din pestera).
In continuarepentru ajunge la Pestera din Valea Rea –Valenii Somcutei este necesaradeplasarea precauta prin albia bolovanoasa, seaca si blocata frecventcu arbori prabusiti transversal peste talveg dupa furtuni.
Unpatrat rosu cu alb anunta perimetrul marcat de speologi al arieinaturale protejate din zona pesterii. Deasupra acesteia exista unplatou numit Faget, cu o restransa poiana si cateva foste miciexploatari de calcare in cariera. Piatra s-a extras intr-un loc maiprofund, ca-ntr-un fel de put care, pare-se, functioneaza azi precum odolina in care apele pluviale se aduna fiind drenate ulterior ingaleria pesterii.
La ora 9,45 ajungem la faleza de calcarebadeniene in fata portalului cu aspect de clepsidra inegala a pesteriideasupra caruia un strat de circa 3 m grosime pare a fi constituit dinfosile coraliforme de alge marine din specia Lithothamnium calcareum(extrem de cautate si apreciate in industria farmaceutica si aproduselor cosmetice, aflasem informandu-ma de pe net, datate in alteparte in Miocen).
Un evantai de apa cristalina, nu mai gros de1-2 cm si lat de pana la 1 m se scurge prin portal (amintindu-mi dePestera Moanei din Suncuius- Muntii Padurea Craiului, aceea avand insaportalul si galeria de acces, precum si dezvoltarea de ansamblu, multmai mari).
Incredibil, desi intrarea se face pe un plan inclinatca un tobogan de parc acvatic, acesta nu e defel alunecos, dimpotriva,e rugos, asigurand aderenta. Problema e ca tavanul coboara repede iargaleria ia un profil circular obligand la mersul piticului si-apoi ladeplasarea in genunchi (mai ales pentru cei ca noi, fiecare avand peste1,80 m inaltime).
Niste sunete ciudate vin aleatoriu dinspre interior uneori fara a-mi putea explica natura lor.
Galeriase largeste treptat, tavanul neregulat, adesea ascutit si accidentat pealocuri cu bolvani demult desprinsi si cazuti dar fixati si solidcimentati deasupra tunelului, ne permite deplasarea in picioare darde-acum incolo… pentru a fi obligati la penitenta, umilinta siautoflagelare, apar mici marmite cu ape de clestar vag tremurate, maiapoi clinturi bolovanoase orizontale, evitabile printr-o serpeascastrecurare sau… in patru labe, alteori un fel de sinuoase pervazuri sauterase inguste si supsendate.
Scurgerile si depunerileparietale sunt destul de rare dar frumoase datorita calcitei sugerandniste restranse draperii alb-argintii.
Sute de tantari mariremarcam pe pereti si bolta apoi o molie si cativa paianjeni. Ceea ce espectaculos in galeria sinuos-ascendenta a pesterii (orientataaproximativ nord-sud) sunt cateva praguri-trepte cu depuneri de calcitasi-n avalul acestora succesive si inegale gururi.
Prelingereafluxului acvatic inegal (intr-un fel aparent discontinuu, pulsatil)peste buzele fragile ale acestora genereaza acel misterios galgaitamintind celui al vinului scurs din burduhanoase poloboace.
Infruntamstoic, murandu-ne genunchii si coapsele la traversarea zonelor cumarmite si gururi, murdarindu-ne bratele cu clisos noroi acolo undeprofilul gatuit si scund al galeriei ne obliga la pozitii destul debizare, ajungand la finalul pesterii, imediat dupa un fel de horn curecente infiltratii ce parea a fi destul de aproape de suprafatasolului.
Pestera formata prin concretionare si dezvoltataascendent intr-unele dintre cele mai tinerele calcare romanesti, celebadeniene, conform panoului pe care il vom intalni la coborare, are 165m lungime iar in 16 martie 1977 a fost declarata arie naturalaprotejata prin Decizia 206 a Consiliului Judetean Maramures.
Inpestera, cei care au vizitat-o si cartat-o prima oara au descoperit sifragmente ceramice datate mileniul II i. Ch. Acestea probabil fiinddepuse acolo drept ritualice ofrande. Noi nu am cautat si nici nu amgasit asa ceva.
Intoarcerea e sigur mai rapida dar nu si maifacila deoarece acum trebuie sa avansam descendent si pe alocuri cucapul in jos prin galeria pe alocuri inundata iar pe deasupra, vaporiidegajati de caldura externa insinuata prin racoros-sinuoasa galerie neaburesc treptat obiectivele aparatelor foto.
Este imposibil ca-nastfel de locuri stramte din maruntaiele pamantului, lesne devenibilcaptiv etern consecutiv unei viituri neprevazute sau unei prabusiri detavan sau pereti, ca de altfel aflandu-te pe culmea ori varful unuimunte la cheremul vijeliei, furtunii, tunetelor si fulgerelor, sa nurealizezi subit micimea si insignifianta omului individ.
Aflareanemijlocita a oricui in astfel de situatii functioneaza precum nistebrutale dar binevenite dusuri scotiene anti emfaza, ipocrizie,ostentatie, aroganta si sentimentul deplin absurd alindispensabilitatii cuiva. Resemnat trebuie sa admiti ca de fapt estiun oarecare… individ ori nimic.
La ora 10,45 iesim prin portal,continuandu-ne sedinta foto cu cateva exterioare drept amintire dupacare coboram in avalul cu praguri si bolovani ai Vaii Rea spre poianaca un teren de fotbal.
Soarele arde din ce in ce mai tare iaratmosfera era una zapusita desi nebuloasele acapareaza treptatorizontul confirmand astfel prognoza conform careia un front atmosfericrece si umed va aduce domolirea caldurii si beneficele averse deploaie… cu grindina pe alocuri, in weekend.
Deplasarea lamasina a fost ca o placuta plimbare dupa care, fiindca Misu G. si DinuP. nu fusesera vreodata prin Tara Chioarului via SomcutaMare–Ciolt–Codru Butesei–Copalnic Deal–valea Domosa–Copalnic, adica pe obucata din drumul vechi refacut de circa 3-4 ani cu fonduri SAPARD(deja destul de distrus, spalat de viituri si hartopos), o luam spreBaia Mare ocolind pe-acolo.
Oprim pentru a admira Lapusul sivizavi dealul Cetatii Chioarului din Berchezoaia, apoi, adesea, pentrua admira si fotografia case, gospodarii, suri chiorene stravechi,multe-n vizibila ruina ireversibila dar si mici holde pitoresti desecara si grau, apoi panorame spre dealul Pitigaii, Aspra, PrelucaNoua, ultimul shooting realizandu-l la superba bijuteria a familieiBarbos din Copalnic Deal, casa albastra cu prispa ingusta si lipita,de-aceasta data infrumusetata de un discontinuu sir de inalte florigalben-portocalii in timp ce dosul casei este protejat parca demeticulos aranjatele lemne de foc pregatite pentru la iarna.
Totul s-a incheie pe la ora 16,30 in toropeala insipida a Baii Mari.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
