Ruta 14 cu Mitica Istvan, M. Ghetie, Ionica Pop, Brena si eu
Varful Breaza, marcat de un releu de comunicatii si situat in extremitatea estica a prelungii Culmi Breaza (orientata pe directia est-vest) atrage de departe privirile turistului, precum varful Alunisu (933 m) situat putin mai la vest si abordat de noi in primavara timpurie a anului trecut.
Culmea Breaza continua spre vest fiind taiata de relativ recent declaratul drum national Targu Lapus-Boiereni-Magoaja-Caseiu, terminandu-se dincolo de Manastirea Sfantul Ilie Prooroc-Dealu, in soseaua Targu Lapus-Coroieni-Galgau.
Intrarea in Manastirea Sfanta Treime, Breaza – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
Am admirat, nu o data, varful Breaza si Alunis dinspre Tibles, Muntii Lapusului, Satra Pintii, Culmea Preluca precum si de pe belvederile Defileului Lapusului, varful Plesa si Prisnelu Varaiului dar si de pe Magura Ciceului si Cetatea Ciceului.
De vreo 2 luni Racz Caroly, un reputat montaniard baimarean, organizator de concursuri de orientare turistica si trasee mountain bike, ma batea la cap cu un recent conceput de el si sotia sa circuit mountain bike legand manastirile Habra, Satra Pintii, Raoaia, Breaza, Rohiita, Rohia si Dealu, incitindu-ma sa abordez alaturi de ortacii de tura Culmea Breaza pentru a-i oferi ulterior cateva repere si observatii privind accesibilitatea si particularitatile turistice si de orientare ale acesteia.
Doar capriciile iernii, vremea inchisa si precipitatiile din ultima perioada, urmate de bezmeticele ninsori abundente, ne-au facut sa ne amanam tura aceasta pentru debutul de Martisor, si bine am facut.
Asta ne-a demonstrat dimineata insorita de 1 martie in care astrul zilei ne fericeste, in sfarsit, cu un optimist spectacol, de la aurii-azuriile pasteluri celeste la striatele caravelele albe de norisori sau satele tandru mangaiate in cele dintai ceasuri ale diminetii.
Plecam la 7 dimineata din Baia Mare spre Targu Lapus–Suciu de Sus.
Prognoza accuweather.com anunta 4 C si partial soare pentru Suciu de Sus insa noaptea trecuta fusese una senina dar geroasa, fapt constatat incepand de pe dealul Pietris.
Coborand spre polul maramuresan al frigului, depresiunea Tg. Lapus, admiram, precum de numeroase alte ori, in dreapta jos, superba enclava a satului Cufoaia si vaiuga intinsa de-acolo spre Razoare pana-n debutul Defileului Lapusului.
Negurile fumurii, cu nobile irizatii de bronz-auriu, estompeaza din pacate orizontul, ascunzand privirilor Hudinul-Hudiesul si Tiblesul.
Continuam spre Suciu de Sus si avem parte din ce in ce mai mult soare si pitoresc ba chiar si de scurta aparitie a unei taranci in bundita de miel si costum lapusan autentic, indreptandu-se spre biserica.
Un indicator rutier instalat inaintea unui sens giratoriu din Suciu de Sus arata spre dreapta, peste podul de beton-Uriu-41 km (suind pe valea Trestia trecand culmea pe la Agriesel si urmarind apoi in aval valea Ilisua din Tarlisua prin Spermezeu si Caianu Mic) adica la 3 Km est de comuna Petru Rares, pe DN 17 (anterior numita Ciceu Mihaiesti si in care se mai gasesc si azi vestigiile Cetatii Ciceului scrutand multisecular valea Somesului Mare).
Cotim dreapta, in curand depasind apendicele sudic – Candela – din Suciu de Sus (odinioara locuit predilect de rromi). In continuare acompaniem inspre amonte modesta vale Periacului cu albia sapata-n gresii.
De la sensul giratoriu sunt 8 km pana la Manastirea Sfanta Treime Breaza (respectiv 68 km din Baia Mare).
La dreapta, din dreptul unei cruci albe de beton, ramane valea Ursului, mai sus, valea Iedera, la stanga se remarca o vale modesta –Arinului-sarita de un pod de beton (toate aceste vai fiind acompaniate-nspre amonte de drumuri auto forestiere).
Dealul Secatura lui Ciupei (672 m) acoperit de terase si pajisti punctate de putine, dar fotogenice, gospodarii muntenesti ramane in dreapta.
Drumul spre manastire urca aproape imperceptibil insa fiind acoperit cu nea inghetata peste care a fulguit 1 cm de zapada pufoasa, deplasarea e destul de anevoioasa.
Cateva gospodarii razlete si doua casute noi de vacanta (din lemn baituit) se insira-n ingusta lunca a vaii Periacului cu putin inainte de manastire.
De-aici, daca privi, spre sud-est-sud avem o cuprinzatoare imagine a culmii Breaza care aferent varfului Breaza, pe versantul de nord, e acoperita cu o matura plantatie de molid si brad argintata de groasa chiciura.
Carosabilul alunecos ne determina sa abandonam masina la circa 1 km de manastire, luandu-ne rucsacii, pornind de-aici pe jos. Tempertura e situata intre -6, -10 C.
Poiana larga a Manastirii Sfanta Treime Breaza se suprapune confluarii a doua paraie modeste, unul cu obarsia spre sud-est, celalalt cu originea la sud, pe sub varful Breaza.
Ansamblul monahal in care vietuiesc doar trei maicute ortodoxe se compune dintr-o incinta imprejmuita cu gard din piatra gresoasa de rau ori caramida, o suita de firide ale acestuia urmand a fi decorate candva cu scene biblice, o impozanta intrare cu turla si clopotnita argintie, la dreapta acesteia o troita si mormantul ctitorului umbrit de un falnic cires salbatic.
O alee ingusta conduce spre biserica zidita si oribil marcata spre est de cosul de tabla pentru fum ce pare a concura turla si sarpanta argintie.
Sunt frumoase cele doua fresce murale (una prezentand Iadul, cealalata Paradisul) care flancheaza usa bisericii sculptata-n lemn si decorata cu motive floarale si chipuri biblice.
In incinta manastirii urmeaza sa se edifice o mare cladire, nu prea am inteles cu ce destinatie (posibil ecumenic-turistica).
Chiliile, o casa administrativa si un helesteu se afla ceva mai spre sud-est, protejate de un frumos aliniament de molizi maturi. Un fum lenes si invaluitor se prelinge din cele trei hogeacuri ale chiliilor care lesne ar putea adaposti 25-35 de suflete.
Un baimarean angajat ca argat trage-n curand clopotele manastirii subliniind sacralitatea duminicii care marcheaza intrarea in lungul Post al Pastelui. Un alt barbat, posibil crasnic, se indeletniceste cu facutul focului in biserica si pregatirea slujbei Sfintei Liturghii.
In urma cu 30 de ani aici existase un schit construit de ieromonahul Florea Muresan, clujean mort in puscariile comuniste dupa ce fusese condamnat la munca silvica executata la Canalul Dunare-Marea Neagra.
In 1953, dupa doi ani de detentie, ieromonahul a fost eliberat iar la un an dupa aceea, dand curs unui interior imbold si promisiuni facute lui Dumnezeu in puscarie, s-a apucat de edificare schitului si a doua chilioare la poalele muntelui Breaza.
In 1958 ctitorul a foste rearestat si condamnat la 25 ani inchisoare, murind dupa numai 3 ani de detentie. Satenii din Suciu de Sus i-au continuat lucrarea iar in anul 1989-1990 s-au pus temeliile noului edificiu monahal, duhovnicul Gavril Burzo ingrijindu-se de asta alaturi de maicute, sprijiniti fiind de sateni si autoritatile locale. Picturile bisericii manastirii au fost realizate in intervalul 1994-1997.
Doar 20 km despart Manastirea Sfanta Treime Breaza (situata la 600 m altitudine) de orasul Targu Lapus, satul Breaza aflandu-se dincolo de Culmea Breaza, la sud-est, in judetul Bistrita Nasaud.
La ora 9 pornim in sus pe drumul auto-forestier din stanga manastirii.
Depasim casa cu izvor si helesteu, lasam in dreapta, peste paraiasul firav, chiliile si dependintele. Frigul aspru al noptii musca inca binisor cu toata stradania soarelui iar zapada scrasneste scheunand strivita de bocanci ca-n Gerar.
La dreapta padurea de foioase intercalata cu plantatie de conifere de vreo 30-35 de ani.
In curand remarcaram borna silvica VII/ 277.
La stanga pajisti, poieni cu colibe de stane, fageturi. Tot la stanga ramase un mic izvor cu firav ciurgau.
In 45 de minute ajungem la cumpana apelor de unde drumul auto-forestier trece culmea Breaza coborand spre sud, noi insa, depasim borna silvica VII/ 293, o luam la dreapta, suind din ce in ce mai accentuat in timp ce urmam riguros H-ul silvic pentru a poposi langa releele de comunicatii ale varfului Breaza (la ora 11,15) dupa 2 ore si 15 minute de mars prin neaua pufoasa care crescuse treptat de la 20 cm la 30 cm.
Dangatul melodios al clopotului Manastirii Breaza ne stimuleaza urcusul iar fagetul tanar intercalat cu molidisul nins prin care sulitau violent razele soarelui confera un farmec deosebit zilei.
H-ul silvic acompaniaza un culoar larg de circa 1,5 m decupat in padurea tanara, deosebit de abrupt in ultima portiune din apropierea releului de pe varful Breaza.
Poteca e traversata dinspre sud-est spre nord-vest de doua alte poteci, posibil foste culoare de TAF. Suind culoarul-poteca si intorcand privirile spre sud-est-est-nord-est, printre coroanele arborilor apar crampeie superbe din Muntii Tibles si Hudin, fotografierea lor fiind imposibila insa.
Soarele incalzeste uriasele blide argintii ale antenelor si releelor, desprinzand aleator sloii de gheata care-n cadere lovesc dantelaria stalpilor metalici alb-rosii sugerand elegant-impunatoarea structura a unei uriase sonde, generand o stranie si cristalina muzica simfonica postmoderna.
Platoul alpin intins, acoperit de neaua groasa de pana la 30 cm stralucind orbitor, lasa vederii o larga panorama incepand pe valea Somesului Mare–zona Uriu, spre mamelonul Cetatii Ciceului apoi alba lentila intinsa a pajistii Magurii Ciceului, succesiuni de poieni sudice conducand spre hotarul Negrilestiului.
Un gard pastoral isi proiecteaza deocamdata armonioasele umbre pe albul-sur al zapezii.
Din pacate soarele este repede inghitit de norii invazi dinspre sud-vest-vest.
O urma de cerb parcurge spre vest culmea Breaza. O urmam, avand in dreapta fagetul tanar punctat pe alocuri de impozantele siluete ale unor fagi seminceri seculari. La stanga se deruleaza o succesiune de poieni flancate spre sud-sud-vest de sobrele sulite ninse ale molizilor maturi.
Lucrarile de rariri silvice-n faget, efectuate-n toamna in tipic stil marlanesc blocheaza poteca de culme obligandu-ne la numeroase serpuiri prin padure.
La ora 12 coboram prin Padurea Purcaretului-un extraordinar amestec dominat de frasin, cu fag, paltin si molid, intr-o sa marcata de un loc de popas vanatoresc cu acoperisul de dranita distrus dar cu o trainica masa si banci din barne drapate cu imaculata nea.
De aici putem panorama incepand de la Ignis la Satra Pintii, Mogosa, Gutai, Prisaca–Neteda–Prislop-ul Muntilor Lapusului spre Varatec, Secu, Minghet, Grosii Tiblesului, Hudin, Hudies, Stregior si Tibles iar inspre noi, separata de vai si dealuri tigrate de nea, Tara Lapusului, adesea prin neguri, cateodata si pentru scurta vreme baleiate de soarele amiezii.
Impresionata este de aici privelistea catre platoul Troian intins la sud-est de Grosii Tiblesului si asimetric taiat de o linie de pini cu coroane verzi-intunecate.
Aici (borna silvica VII/239– fix in triunghiul hotarelor judetelor Maramures–Bistrita Nasaud–Cluj) ne facem popasul de pranz.
La ora 12,50, la lenesa ridicare a ancorei, continuam spre vest pe un drum de TAF aparent descris pe curba de nivel, in realitate coboram repejor spre Manastirea Breaza, ceea ce nu coincide defel intentiilor noastre.
Suim asadar pe un muncel traversat de larga poteca dupa care culmea incepe sa coboare-ncet iar cararea ia treptat o tenta sud-sud-vestica ingrijoratoare fiindca ne-ar fi condus (nedorit) spre meleagurile nasaudene sau, ceva putin mai incolo, spre cele clujene).
Abandonam in apropierea unei afunde inseuari poteca si o luam la dreapta.
Reprindem dupa vreo suta de metri Culmea Breze si H-ul silvic intr-o zona cu numeroase doboraturi de vant.
Spre nord-nord-vest-nord-est se intinde o vasta defrisare insumata la cateva sute de hectare prin care numeroasele traiecte ale drumurilor de TAF descriu un labirintic paienjenis.
In fata, spre vest, apar poienile est-nord-estice ale Alunisului.
Tiblesul apare abia mai apoi. Alte drumuri de TAF se contureaza in depresiunea nordica defrisata, toate afluind in final spre Manastirea Breaza.
Ne si hazardam la un moment dat pe unul care-ne-ar fi condus repede-n vale, descoperind intr-un taluz exceptionalele marturii ale curgerii pe-acolo ale unui rau in urma cu 15-20 milioane de ani, dovada pietrisul gresos minunat stratificat.
Revenim la culmea principala si-acolo, in alt taluz de pe un mic varf (841 m), dam peste alti martori multimilenari reprezentati de un lung strat de gresii fine, gros de circa 45 cm, deasupra acestuia pietrisul aluvionar gresos cu aceeasi orientare a scurgerii de la nord-vest spre sud-est, avand mai bine de un metru grosime.
Inspre nord se desprinde de aici un lung picior descendent acoperit acum cu un strat de aproximativ 35 cm nea muiata si ingreunata de caldura de peste zi si care separa practic bazinele hidrografice Rohiita–Boiereni la nord-vest de cel al Manastirii Breaza si valea Periacului la nord-nord-est.
Am parcurs un drum larg si recent circulat de TAF, descinzand intr-o poiana larga situata la sud-vest de Manastirea Breaza care este scaldata acum de soarele dupa-amiezii, cu un impresionant background de Hudin (vastele defrisari vest-sud-vest-sudice ale acestuia amplificand exagerat modesta de altfel sa alura alpina) si Hudies (si acesta binisor defrisat) spre nord si de Tibles spre est.
Traversam valea tragand cateva cadre profil bisericii manastirii pentru a surprinde in soarele bland frumosul sirag de fresce exterioare dispuse de jur imprejurul ei imediat sub sarpanta.
La ora 15, adica dupa un parcurs de 6 ore si circa 12-13 km, ne incheiem frumosul nostru circuit de Martisor fericiti ca de-aceasta data soarele ne fericise macar temporar cu stralucirea lui.
Parcurgem drumul pe valea Periacului (in jos) pana la masina si imortalizam cocosi pintenogi, un cuptor traditional pentru copt paine, conclavuri clevetitoare de gaini si curci, ciobanesti carpatini pazind case lapusene autentice tot mai putin ramase, o gospodarie munteneasca, exceptional organizata, cu casa mare de lemn, sura si grajd invelite cu dranita, apoi un saivan pentru oi ce-ncepusera sa fete, mai la vale o casa de vreo 150 de ani si-n final o alta casa traditionala cocheta, nu mai veche de vreo trei-patru decenii, spoita-n pal azuriu si strajuita-n fata de o sperietoare ciudata de ciori si uli, ingenios confectionata dintr-o casca forestiera si-un pulovar cacaniu.
Soarele din ce in ce mai generos al dupa-amiezii ne acompaniaza pana-n Baia Mare, la ora 17 si-aceasta tura, premiera pentru Misu si mine, a doua oara facuta de Mitica si Ionica, devenind o recenta si deosebit de placuta amintire.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
