Vezi GALERIE FOTO
Rt 55 din 20 11 2009 cu D.Pascu, A. Stefanoiu, M. Ghetie, Fl. Chincea, Brena si eu
Weekend excelent pentru drumetie. Ploile de noiembrie au lasat loc zilelor insorite, temperaturile de peste zi ajungand – nefiresc pentru sfarsitul lui Brumar – chiar la 20 – 22 grade Celsius. La orizont se prefigurau totusi cativa nori, dar care nu ne-au impiedicat sa optam pentru unul din traseele salajene discutate cu colegii baimareni, mai ales ca, pentru unii dintre noi, erau in premiera.
Pe Pietre – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
Gata cu ploile. ANM a anuntat o perioada de trei-patru zile cu cer variabil apoi insorit. Fiindca profesorul A. Medve si grupul lui de elevi gimnazisti, pasionati turisti din Napradea, si-au declinat interesul pentru o tura de weekend, le-am sugerat colegilor baimareni de drumetie doua variante de trasee salajene.
Prima varianta sugerata a fost Lozna -Valea Loznei – varful Pietrosul Salajului, iar a doua – Pe Pietre, Galgau Almasului si in continuare spre Dealul Corbului, la obarsia vaii Pirosa spre Tihau, cu retur in Galgau Almasului la trovantii si babele din vaile Tireacului si Ursoi, sperand sa-i impresionez cu Testoasa Zburatoare si Biserica Dracului, admirate si fotografiate de mine alaturi de Papa la 23 oct.2006.
Bizar-impresionantele formatiuni geologice
Din Baia Mare spre Rastoci-Surduc am plecat in jurul orei 9 dimineata si, fiindca negurile acopereau cerul, in special din cauza apropierii Somesului, am propus sa lasam primul traseu propus pentru o zi geros-insorita de iarna, optand azi doar pentru cea de-a doua varianta, cert bogata in formatiuni geologice bizare si impresionante.
De la Surduc am luat-o la stanga, pana-n Galgau Almasului (pe soseaua spre Hida-Sanmihaiu Almasului-Zimbor-Cluj Napoca), iar din centrul localitatii am virat stanga, traversand podul peste valea Almasului, bolovanoasa si cu un debit arareori atat de mare.
Biserica veche frumoasa, cu turla zvelta si argintie, a ramas in dreapta, iar noi am continuat pe o strada la stanga (in aval mal geografic drept al vaii Almasului), am traversat modestul parau al Satului, dupa care am cotit dreapta pe o ulicioara pietruita, apropiindu-ne de superba si deocamdata putin agresata bijuterie geologico-peisagistica numita Pe Pietre.
Colonia luxurianta de bureti bej-liliachii
Aici ne-am abandonat papucul, luand imediat contact cu debutul sudic al cuestei conglomerat gresoase, dura pe alocuri, microfina alteori. Un masiv banc cu ingemanate si inegale doua mici abriuri, din nefericire folosite multa vreme de galgauanii almaseni ca rampa de gunoaie periodic incendiata, motiv pentru care formatiunea este intens afumata, domina cuesta (aliniata N-S) spre sat.
O ulita noroioasa trece prin fata cuestei continuand la N, spre Tihau. Cuesta e intrerupta in cateva locuri de intranduri, mai apoi de ferestruiri, hornuri, scurte valcele seci cu saritori, iar in plan orizontal se puteau remarca succesive depuneri aluvionare diferite ca si grosime si morfologie.
Branele, pervazurile, balcoanele ori crestetele bizarelor formatiuni sunt bogat drapate cu tufisuri scunde verzi-liliachii de Caluna vulgaris (iarba neagra).
Intre ulita si cuesta exista o rigola cu aluviuni, creata probabil concomitent cu practicarea in zona inferioara a bancului conglomerat a unei galerii de prospectare miniera (rectilinie, adanca de cca 15-20 m) pentru carbune brun sau/si caolin (Feldspati alterati).
Aici, vanand unghiuri si subiecte foto inedite, am dat peste o colonie luxurianta de bureti din specia Lepista nuda, carnosi, bej-liliachii. Expunerea vestica a zonei pitoresti a cuestei ne-a determinat ca, dupa ce am admirat un larg intrand cu un fel de pachebot impietrit si un frumos turn, ca de sah, sa suim prin dreapta pe o poteca clisoasa de oi, printre maracini.
Turma de mioare – amalgamul de perle de pe versantul maracinos
Dinspre poalele vestice ale Dealului Corbului am admirat de la E la V, intreaga asezare a Galgau Almasului, sinuoasa vale a Almasului, cu numeroase meandre labartate si balastiere si, nu in cele din urma, crestetul locului Pe Pietre, concomitent cu picturalele tarlale policrome din lunca dreapta a Almasului spre apropiatul Tihau.
Turma de mioare a ajuns deja pe varful Corbului, raspandindu-se ca un amalgam de perle pe versantul sau SV, maracinos.
Dupa ce abia am suit aproximativ 100 m si am dat cu privirile de un proces activ de decupare eroziva a unor spectaculoase babe ocru-ruginii din zona superioara sudica a bancului conglomerat-gresos, am continuat sa suim spre E, pe o brana ascendenta , ajungand in curand deasupra formatiunilor impresionante culminand cu Turnul de sah.
Imagini “sidefate” cu scoici St. Jacques si scoici-pieptene
A urmat o deplasare peste neregularitatile clisoase ale amplei alunecari de teren, spre N si la liziera superioara a cuestei Pe Pietre, treptat panorama largindu-se spre avalul vaii Almasului, Tihau si un cot al Somesului (zona de la SV de Turbuta).
La NE, dincolo de valcelul cu captare de la capatul cuestei, peste carpinisul tanar, intercalat cu gorun si fag, am vazut un platou si aflorimente gresoase.
Misu a sugerat sa suim acolo pentru a putea panorama circular, eventual catre valea Somesului in zona Turbuta-Surduc, in principal pentru a descoperi cele doua paralele cuesta aliniate E-V si situate fiind de-o parte si celalta a vaii Pirosa (vazute de noi si marcate pe un ortofotoplan Google Earth aferent zonei).
Scurta vreme am urmat un vechi drum de carute orientat spre N apoi, abandonandu-l, am suit direct spre platou, la dreapta prin padurea foioaselor tinere, iesind la liziera superioara, unde pe poteca pastorala am dat de primele fosile de Ostreia sp.
Privind in sus pe poteca (spre NE) am dat cu privirile de un afloriment cu o frumoasa stratificare orizontala de gresii groase de circa 40-60 cm, iar deasupra am descoperit sideful unui consistent strat de scoici St. Jacques sau scoici-pieptane (Detritus fosil de Ostreia sp, preponderent Pecteni).
Aceasta suberba imagine, cat si ziua din ce in ce mai calda si insorita ne-a motivat, starnindu-ne pasiunea. In scurta vreme, am ajuns pe platoul cultivat vara aceasta cu porumb, cu o fanata in zona NV-N-NE.
Aici, defel surprinzator, am putut admira zeci de exemplare tinere sau mature de Piciorul caprioarei sau Palaria sarpelui (Macrolepiota sp.) delicioase pentru amatori.
Monumentala cuesta
Privind spre SE am vazut o parte din varful Corbului, la V de el obarsia modestei vai Pirosa, la N, sub noi, impresionanta rapa inalta de 15-60 m a cuestei conglomerat-gresoase apoi, peste vale, fanate cu alunecari de teren.
De acolo puteam panorama totodata codrul tanar de foioase cu doua halde de steril provenit din fostele mine de carbuni bruni, schtrekul fostei cai ferate tehnologic-miniere pe care carbunele extras fusese transportat odinioara , via Tihau, la E.M.Surduc, deasupra lor si mai la N, o alta splendida cuesta ca o miniaturala zona Pe Pietre sau Gradina Zmeilor si-n stanga sa sus, pe un pinten arid, un frumos palc de pini.
Pentru a degusta din plin peisajul, ne-am deplasat pe deasupra abruptului cuestei, de la SV spre SE si-n final spre E-NE. Totul impresiona aici, cu certitudine si multumita generozitatii zilei si indeosebi a soarelui varatic, de la peretii verticali, maronii, ocru-bej, alteori ruginii, la eroziunile orizontale de la suprafata carora bancul gresos aducea a desert australian.
Apoi impresionante erau covoarele de Caluna vulgaris sau tonicul verde al micilor holde cu grau de toamna contrastand flagrant brunului pamantiu al codrului aflat sub noi precum o neverosimila terasa silvica.
In continuare ne-am ales o varianta spectaculoasa coborand pe meandrele discontinue ale unui fost drum de carute ce ne-a condus in fundul unui valcel, un afluent SV al vaii Pirosa.
La stanga, se ridica intens alveolata si monumentala cuesta. Ajunsi in codrul tanar dominat de carpeni, ne-au atras atentia uriasii pseudotumuli conglomerat gresosi si bogat drapati cu muschi verzi-catifelati.
La grota – fosta depozit de materiale si explozibili
Drumul vechi de carute se ramifica aici, un fir pierzandu-se spre E in valea Pirosa, celalalt acompaniind valea in avalul malului sau geografic stang.
Imediat am avut parte de o alta surpriza, descoperind in bancul gresos microfin din stanga vaii Pirosa deschiderea unei caverne, prea perfecta pentru a fi naturala.
Desi nu aveam la noi lanterne, am intrat prin portalul semicircular, dand intr-o incapere din care galeriile se ramificau, una scurta de circa 4-5 m, orientata spre N, alta lunga de 8-10 m sapata spre SE.
Iesind si continuand in avalul vaii Pirosa, am ajuns la un aliniament de circa 40 de stupi ingenios plasati pe anvelope uzate si-apoi, traversand valea, la un helesteu si o gospodarie prospera si ordonata apartinand de Tihau.
Aici, de la amabilele tinere gazde dar mai ales de la un simpatic padurar venind dinspre mina si stupi, am aflat numele vaii pe care tocmai am coborat, Pirosa pe hartile topo 1:5000 sau 1 :10000, valeaValcelei sau valea Liniei (de la fosta linie de cale ferata miniera pe care s-a carat carbunele) conform tihauanilor.
Grota anterior prospectata de noi era una antropica si a servit drept depozit de materiale si explozibili minei Tihau.
Coliba mobila de pastori cu… doua roti de anvelope
S-a facut cald de-a binelea si dupa ce ne-am lamurit cu locul, caile de acces si ne-am stabilit viitoarele trasee hibernale pentru amanuntita valorificare turistica a zonei Tihau, am luat-o spre S, spre Galgau Almasului ( circa doi km) avand la dreapta tarlalele inguste din lunca vaii Almasului.
La stanga, un banc de gresii impadurit lasa vederii pe alocuri mici aflorimente conglomerat-gresoase, acestea constituind de fapt abruptul vestic al unei masive si vechi alunecari de versant dinspre minele de carbuni si obarsia vaii Pirosa.
Nu dupa mult timp, am ajuns la extremitatea nordica a bancului gresos Pe Pietre, acum frumos insorit, expunandu-si minunatiile geo-peisagistice.
Am intrat si in fosta galerie de prospectare, dupa care am coborat la staulul din marginea satului pentru a admira ceva nemaivazut de mine altunde decat pe meleagurile salajene, o coliba de pastori pusa pe un sasiu monoax, cu doua roti cu anvelope, facil tractabila hipo sau cu un tractor la periodica mutare a amplasamentului stanei.
Prima oara am vazut asa ceva in urma cu trei-patru ani, intre Fildu de Jos si Fildu de Sus si am constatat repede ca nu era vorba de un ingenios unicat, ci de un brevet asimilat urgent si de altii…fara plata copy right.
Babe – intacte sau decapitate- straniu infipte in versant
Dupa o scurta pauza, ne-am imbarcat, deplasandu-ne spre biserica monument si-apoi in amontele vaii Almasului pe malul sau geografic drept spre confluenta a doua modeste, dar deosebit de pitoresti vai, cea a Tireacului, venind dinspre E spre V-NV, respectiv valea Ursoi, orientata de la S spre N.
Aici de obicei era amplasata o stana, nu si acum.Valea Tireacului era acompaniata – spre amontele malului sau greografic drept de un drum forestier lutos-clisos, noi insa ne-am deplasat in susul vaii pe potecile pastorale, in curand dand de o multime de trovanti globulari, cu diametre de 40-60 cm, ce pareau a fi batuti in nestemate…cuartoase, aluvionare.
Mai apoi am descoperit niste faleze gresos-lutoase sau argilos-marnoase vinetii, din care se desprindeau babe sau trovanti sferici. In doar trei ani de cand am fost pe-aici eroziunile si precipitatiile, poate chiar vreun individ cu distructive porniri, au pravalit spectaculoasa Testoasa zburatoare ( un obelisc gresos-microfin, inalt de circa 1,8, gros in baza de 1,5 m, subtiindu-se armonios pana la un diamteru de 20 cm, purtand deasupra si usor oblic inclinata o placa gresos dura aducand izbitor carapacei unei uriase testoase oceanice, lata de circa 1 m, lunga de aprox. 1,5 m).
Resemnati, ne-am intors (noroc ca-i am imaginea futurist-sculpturala in bogata colectie foto) prin albia vaiiTireacului spre confluenta cu valea Ursoi, nu inainte insa de a admira imensii trovanti cu diametre de peste un m, unii rotunzi, altii aplatizati si semanand unor pantagruelice gogosi, cu un fin foietaj specific, ca de ceapa.
Pe pintenul NV conglomerat gresos de la confluenta celor doua vai aproape seci vara, am admirat in octombrie 2006 cel putin 20 de babe variind ca forma si cu inaltimi de la 50 cm la 1,8-2 m, toate fiind constituite in treimea inferioara din gresii fine si compacte, bej-ruginii, si cu berete negricioase deasupra, formate din conglomerate gresoase dure, dar teribil de friabile si sensibile la precipitatii, variatii de temperaturi si curentii de aer.
Acum am putut admira cel mult sapte-opt babe intacte, altele decapitate sau ramase ca niste cioturi straniu infipte-n versant.
Din nou la amenajarile kitsch-oase de la Gradina Zmeilor “legalizate”… sub flamuri tricolore
Panoramand spre NV, am putut admira de aici, peste valea Almasului si o parte din vatra satului Galgau Almasului, abruptul sudic al Gradinii Zmeilor, cabana, sopronul si amenajarea santieristica agresiva asupra minunatului odinioara sit.
Regrupati, unii colegi dorind sa (re)vada aberantele amenajari aflate in plin avand ctitoricesc-distructiv, colegul nostru inginer Dinu P. necunoscand pana acum acest obiectiv turistic, ne-am imbarcat, ducandu-ne in Gradina Zmeilor.
Era in jurul orei 15, pavatorii lucrau de zor la amenajarea in continuare a mizerabilelor alei din andezite de Porolissum-Moigrad, bilateralelor alei, cuvetelor si podetelor de beton, in timp ce altii au cofrat fundatia unei viitoare carciumi sau naiba stie ce.
La nord de cabana turistica, sopronul acoperit si “absolut necesarul” teren de fotbal. Utilajele pentru infrastructura s-au inmultit si nimic nu semnala trecerea pe-acolo, dupa ce am sesizat, la 9 noiembrie, Academia Romaniei, Ministerul Mediului, ANPM, GNM etc.,a vreunui oficial cu atributii de mediu si protejarea ariilor naturale.
Pentru a legaliza parca mitocanestile agresiuni, pe cuesta estica, sopronul si cabana turistica, fluturau patriotard-triumfalist-blasfemiator flamurile tricolorului romanesc. Doi tineri turisti vizitau socati situl, dupa cum aveau sa ne-o declare intalnindu-i initial la liziera sudica a dealului Dumbrava si ulterior pe aleile marlanesti dintre formatiunile turnuri inspirat botezate Zmeoaica si Zmeul, Fata padurarului, Horea,Closca si Crisan, Degetul Cleopatrei, Calugarii…
Am plecat dupa ora 16.30, stupefiati de cele (re)vazute aici si convinsi de diabolic-nestavilutul avant al Romaniei spre o ireversibila autodistrugere sub ochii “profesionisti si onesti” ai autoritatilor si institutiilor sale.
Cuesta = forma de relief cu un povarnis, intr-o regiune in care alterneaza stratele de roci dure si moi, formata prin eroziunea apelor curgatoare
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
