Ruta 29 din 10 mai 09 cu A. Stefanoiu, D. Pascu, A.Medve, un tanar profesor de istorie, o ceata de copii de claseleV-VIII-a de la Scoala Napradea, judetul Salaj si Brena
Ideeaacestei frumoase excursii (care a durat aproximativ 8 ore presupunandparcurgerea in acest timp a 16-18 km de traseu nemarcat) ii apartineprofesorului de geografie Aurel Medve, directorul scolii cu claseleI-VIII din Napradea- judetul Salaj care ne-a invitat sa il insotimalaturi de un tanar profesor de istorie si o simpatica ceata de elevi,fetite si baieti, din clasele gimnaziale.
Pestera Lii, geospeologie aplicata – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
Intalnirea pentruimbarcarea in cochetul microbuz e stabilita pentru ora 8 dimineata inTranis, la locuinta inimosului dascal, autor de lucrari cu tematicaturistica, geo-botanica, rezervatii naturale salajene etc., motivpentru care pornim din Baia Mare la ora 6,15 dimineata.
Dimineatasuperba, insorita, incantator derulate peisaje, de la indepartateleculmi montane impadurite la apropiatele inguste holde cultivate cucartofi, porumb, grau sau lucerna prin care se plimba tantosi fazani.
Frumossi limpede e raul Lapus, mai apoi prima intalnire cu raul Somes lapodul Ardusat. Il revedem, ca mai mereu inspumat, in StramtorileTicaului si dupa mai bine de un ceas, traversand podul de beton dintreSomes Odorhei catre Somes Guruslau unde descoperim cei dintai macisalbatici purpurii dupa ce abia ne impresionase splendida piramidaverde a dealului Rakoczy (Piscuiul Ronei) ce domina spre est orasulJibou.
Pe la ora 7,40 pasim in curtea ospitalierei familieiMedve, fiind galagios intampinati de frumosul Baset ciocolatiu, doar deun an si cu nume de poveste (Patrocle) ortacul lui, un maidanez, negrutarcat cu alb, prietenos si un impozant ciobanesc german.
Zorelele care peste vara vor zabreli floral micuta terasa unde fuseseram invitati la o cafeluta, abia rasarisera.
Aicistam la taifas cu profesorul Medve si sotia sa (de asemeni profesoarain Napradea) pana la ora 8 cand soseste microbuzul care, in circajumatate de ora, ne transfera in Cuciulat.
Debarcam la guravaii in fata unui bufet satesc, ne luam rucsacii de tura si pornim inamontele modestei vai aproape seci. Spre dreapta remarcam imediatperetele de calcare eocene in care fusesera identificate si cartate decatre Clubul de Speologie Montana Baia Mare, Pestera lui Brandusan siPestera din gradina lui Brandusan (diferite).
Tinta noastra primara este accederea dupa mai putin de 1 km la portalul geaman asimetric al Pesterii Lii.
Debitulextrem de redus al vaii ne permite sa vedem in aval de un mic barajdoua spectaculoase marmite afunde, ceva mai sus si-n malul geograficdrept al vaii un deosebit de abundent izbuc captat, alte izbucuriputandu-se vedea in continuare in amontele aceluiasi mal, ele fiindinsa efemere, fara apa in perioadele de seceta prelungita.
Lastanga portalului Pesterii Lii se remarca (seaca acum) portiuneaterminala a vaii Ascunse ce-si are obarsia la nord-vest, prinSoimuseni, spectaculoasa in ultima sa portiune aval datoritamultiplelor praguri calcaroase slefuite de ape si a marmitelor dediferite forme si marimi.
Personal fusesem prima oara laPestera Lii (cu o dezvoltare de 1317 m pe diferite niveluri, catevasifoane si un horn de legatura de cca 80 m intre galeria inferioara sicea superioara) la 23 octombrie 2006, invitat fiind de catre membriiClubului Speo Montana Baia Mare care-si aniversau trei decenii deprodigioasa activitate. Am admirat atunci, ca si acum, impresionantulgeaman portal dezvoltat in calcare eocene, numeroasele trasee scoala despeo-alpinism pitonate si verticalul jgheab al efemerei cascade dindreapta intrarii propriuzise.
Acum, dupa regrupare si catevaamicale indicatii date de catre profesorul Aurel Medve frumosilor siexuberantilor elevi care nu se aflau la prima intamplare speo-turisticade acest fel, purcedem la parcurgerea celor aproximativ 60 m de galerieaccesibila, uscata si usor ascendenta pana la primul sifon, admirandputinele scurgeri si depuneri parietale de carbonati de calciu. Apacristalina, afunda de circa 40 cm, acoperea zona sifonului alungitamintind de o covata.
Iesind, copii se bucurara sa descoperein marmita cu putina apa a cascadei seci salamandre si broaste iar infrunzisul padurii de foioase dinspre gura vaii Seci cateva saltaretebroaste brun-roscate de padure.
Cu totii continuam sa ne deplasam pevalea Seaca (in amont), elevii, insotiti de profesorul de istorie,luand-o insa in curand la stanga pentru a prinde o poteca destul deabrupta ce parcurge culmea bolovanoasa ajungand dupa circa 500 mintr-un luminis cu lastaris situat pe sub linia de inalta tensiune cevine dinspre statia trafo Surduc.
Ceilalti, continuam in amontelevaii Seci si dam de o marmita evitabila multumita unor bolovani. Necataram peste un prim prag sec de cascada, admirand in curand unimpozant pilier calcaros ca o subtire claie cu varful inclinat spresud-est.
Ocolim pilierul (care formeaza cu peretele maluluigeografic stang un frumos portal elipsoidal) prin stanga si intrampractic in scurtele chei spectaculoase ale vaii Seci, cu aproapeverticale hornuri si saritori aferente malului drept si cu un peretecalcaros compact aferent celui stang.
In valea bolovanoasa siseaca se pot vedea, din nefericire, deseuri menajere si peturiantrenate dupa topirea zapezii sau averse strasnice dinspre satul Ciula.
Dupacateva sute de metri un alt prag cascadat, inalt de circa 3 m, cujgheab sinuos, ne obliga la parasirea vaii si continuarea deplasarii pemalul sau geografic stang, prin padurea tanara de foioase.
Noiinsa, pentru a ne regrupa, alegem ascensiunea sinuoasa pe malul abrutdrept iesind in cateva minute in poteca culmii ce acompaniaza valeaSeaca spre nord, trecand pe sub linia de inalta tensiune.
Incurand dam de foste drumuri de caruta iar in dreapta, catre obarsiavaii Seci, de succesive doline afunde, unele palnii ale acestora fiindsparte spre vale sau catre nord.
Remarcam ca pe tot parcursuldeplasarii profesorul Medve le oferea elevilor, non scolastic ci deplininteractiv-amical, o suita de informatii eco-botanico-speo-turisticesau, pentru a le verifica gradul de cunoastere si retinere a celoranterior invatate in excursii, le pune intrebari. Nimic mai frumosdecat sa descoperi pe acele frumoase, joviale, chipuri de copii bucuriacunoasterii sau aceea a descoperirii a ceva nou si inedit.
Iesimintr-o lunga poiana si suntem rasplatiti de sutele de exemplare deorhidee din speciile violet-ciclamen sau visinii Orchis pauster siOrchis Morio alaturi de albele scanteiute (sau ceapa ciorii-Gageaarvensis), violete albastre pal adunate-n mici tufe, sprintari treifrati patati (Viola tricolor), bicolore si numeroase exemplare de abiainflorinde sor cu frate, albastre-portocalii (Melampyrum bihariense),arcuite precum niste seceri Pecetea lui Solomon (Polygonatum odoratum),ghizdei salbatic dar si albastre-cerneala inflorescente grupate inbuchete de Salvia transilvanica.
Ceva mai tarziu, la traversareadinspre Cozla spre Soimuseni, la liziera gorunetului aflat in floare,vom vedea si cateva exemplare de Vincetoxicum hirudinaria cu bobocialbi (pe care le vazusem poate intaia oara pe Culmea Pietrei in zonaGiulesti-Maramures).
Privind spre sud-est puteam vedea dealul Vimeiiar la sud, mult mai aproape, stanul gresos de la gura vaii Lesului,mult mai impresionat peretele ocru-ruginiu de similare gresii-StanuCozlei, varful Pietrosul Salajului precum si cate ceva din vaile afundesi impadurite ale Lesului, Loznei, Clitului, Hraii.
La est, la circa500 m, se iveste sageata argintie a bisericutei de lemn din Ciula iarcatre nord-est o portiune din labartata localitate colinara Cozlapitita la umbra denselor livezi dominate de batranii pruni.
Ocolindprintre holdele inguste, savuram parfumul unei insule de rezedaverzi-aurii, inflorescentele lor aducand de departe florilor mai inaltede sanziene, si sa dam in drumul pietruit ce suie din Letca prin Ciulacatre Cozla si Soimuseni.
Un mic sarpe maroniu de casa, nu mailung de 25 cm si gros cat un creion, se furiseaza printre ierburi laumbra unui taluz. Solul uscat de seceta crapase crunt lasand vederiiafunde si hidoase crevase.
Nu continuam pe drumul Cozlei, ladreapta de la panoul indicator al satului tipic Podisului Somesan, ci oluam in sus si treptat catre stanga pe lizera gorunetului. Ajungem incurand pe un platou la vest de care se contureaza obarsia afunda cuhatis, mai apoi cu padure de foioase, a unei vai (posibil valeaAscunsa, zona sa superioara) dincolo de care incepea hotarul satuluiSoimuseni.
Din fericire dam dupa un timp de o poteca ce coborade-a coasta spre un prim parau modest, crunt poluat cu reziduuri deborhot rezultat din fiertul horincii de mere.
Aici elevii vad un alt sarpe lung de circa 80 cm si care dispare in frunzis.
Potecutane obliga sa traversam prin gospodaria unui localnic din margineaCozlei, ostil si carpanos poate fiindca-l deranjam din indeletnicirilesale oculte de distilare clandestina.
In continuare dam de unparau, nepoluat, cu malul stang stancos-calcaros dupa care suim sprehotarul dintre Cozla si Soimuseni unde, la umbra unor batrani pruni sila solicitarea copiilor toropiti de caldura, sete si foame, ne facempopasul de pranz.
E trecut de ora 12 si acum beneficiem de osuperba panorama nord-estica catre biserica cu turla argintiu-bulbucatadin Cozla dar si spre calcaroasele faleze (questa) aferente StanuluiCozlei si Prisnelului Valisoarei, partial si spre satul Purcaret.
De-aceastadata nu intentionam sa ajungem pe platoul carstic al Cozlei fiindcafuseseram altadata la Gura Cerului, avenul transilvan cel mai afund sicare ascunde o cascada subterana de 56 m (activa numai la topireazapezii sau dupa ploi abundente).
Dupa pranz mai suim putinspre nord-vest dupa care o taiem de-a coasta catre SV peste alt parauinfestat cu borhot fiert mirosind la o posta iar in dreapta secontureaza drumul pietruit Cozla–Soimuseni, strajuit la intrarea in satde o rastignire.
In soimuseni ne deplasam o vreme spre sud-vest,pe ulita flancata de gospodarii, putine dintre ele vechi sitraditionale, avand drept obiectiv vizitarea bisericii de lemn inaltatain 1863 si avand hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril.
Lasugestia unui tanar din Soimuseni, elev in clasa XII la Liceul dinIleanda si fost ghid al unor speologi de la Clubul Montana Baia Mare pecare-i condusese pentru prospectarea unor doline, avene si pesteripitite-n padurea satului, suim pe o poteca spre biserica.
Incurand tanarul il anunta pe curator care ne deschise sfantul lacaspermitandu-ne sa-l vizitam. Vechile fresce de pe pereti sunt acumacoperite de tablourile si scenele biblice realizate de catre preotulparoh Cardos din Poienita, o veche cunostinta de-a mea care slujeaalternativ in Poienita, Soimuseni si in Ciula.
Surprindem placutimpresionati frumoasele imbinari ale barnelor de lemn, ferestrelemicute protejate cu feronerii forjate, turla sindriluita dezaxata,strambata dupa violente furtuni dar mai ales un vechi candelabru delemn cu porumbel cu aripile deschise in chip de Duh Sfant, pe peretelesudic o inscriptie cu caractere chirilice daltuita-n barnele patinatede vremi. Data edificarii edificiului e mentionata pe usa dintrepronaos spre naos. Usile imparatesti au fost sculptate relativ recentde catre acelasi talentat preot paroh Cardos.
Soarele ardenemilos pe la ora 14 cand luandu-ne bun ramas de la curator (carerealizase o miniaturala biserica de lemn identica celei din Soimuseni),sotia si nepotul sau precum si de la liceanul-ghid, suim dinsprebiserica catre pasunea satului marcata de mici alunecari. Accedem catrepoalele sudice ale dealului Caramida. Aici profesorul Medve profita deocazie si le aminteste elevilor ca vechiul lines roman de apararesituat intre hotarul imperiului roman si tinuturile dacilor liberi,venind dinspre cetatea Porolissum -Moigrad trecuse pe aici. Fosilesparte, cochilii de ostreia indeosebi, atrag aici atentia privindvechile drumuri de carute spalate de ploii si torente, pot fi insadescoperite si fragmente ceramice dacice si romane.
Ajunsi peculmea sudica a dealului Caramida admiram spre vest-nord-vestfrumoasele bucle argintii ale Somesului, incepand dinspre Var si Jiboucatre Somes Guruslau, Tranis, Napradea, Cheud…
Paduceiidebordeaza de flori albele inmiresmate a migdale amare, dupa-amiaza etorida (accuweather.com prognozase 28 C, resimtite ca 30 C datoritaevaporarii si umiditatii).
In pajiste, alaturi de portocaliivarietati de papadii, profesorul Medve ne arata niste minusculeinflorescente liliachii de gentiene.
Culmea inseuata a Mesesului atrage privirile dincolo de Jibou, in dreapta.
Urmatoareanoastra tinta este Rapa Straminosului din satul Vadurele, oimpresionanta fractura nord-sudica urmata de o tractiune pe directiaest-vest soldata cu o alunecare-spalare-dizolvare a argilelorinferioare rosii stratificate si rasturnate deasupra carora glisaseprecum o cuvertura groasa de circa 4-5 m un strat de calcare eocenetectonizate.
Pentru asta ne incepem coborarea oblic spredreapta intrand in padurea deasa perie de paducei, carpeni, curpeni simai apoi plantatie de pini. Descoperim laturi din cabluri de oteldestinate bietelor caprioare si puse de braconierii din Vadurele,deranjand imediat dupa ce dam de poteca de o sperioasa vipera.
Ajungemdupa aceea deasupra malului stang al Rapei Straminosului si ne deplasamcu atentie in lungul ei, spre vest-sud-vest. Pe aici inflorisera simacesii pe care i-am admirat coborand spre Vadurele, initial pe unversant abrupt parcelat cu culturi de cartofi, porumb si lucernamistuite de seceta.
Avem in fata tabloul unor gospodarii dens grupate, inecate realmente in oaza verde a codrilor din jur.
Ulteriorintram in padure si iesim langa gospodariile marginase, renuntand lavizitarea bisericii istorice de lemn din Vadurele aflata pe un delusordin stanga.
Microbuzul ne astepta la magazinul satesc din Vadurele pentru a ne duce in Tranis.
In drum, unii dintre copii coborara pentru si merg spre casele lor.
Penoi ne astepta o binevenita primenire cu apa rece la fantana familieiMedve si apoi dedulcirea cu delicioase placinte cu verze si cas saubranza de vaci coapte de catre gazda noastra dimineata.
Constatam ca nicidecum nu suntem singurii oaspeti ai familiei Medve, unii descinsera din Cluj, altii (rubedenii) din Tg. Lapus.
La ora 17 ne desprindem cu greu de umbra placuta si mai ales de blidele cu placinte si pornim spre Baia Mare.
Pescariisi picnicarii luasera peste zi cu asalt malurile umbroase ale Somesuluinu doar la Somes Guruslau ci si prin Napradea si in Cheile Ticaului.
Unsplendid covor galben-portocaliu, de mii de irisi, ne determina saiesim la ultima sedinta foto a zilei imediat dupa ce iesim din SomesOdoreu indreptandu-ne spre Inau.
Trebuie sa admitem la finalca Salajul si Podisul Somesan au reusit sa ne mai incante o data cuneasemuitele-i, putin stiute, frumuseti iar in minte, dupa discutiilepasionante cu profesorul Aurel Medve, ne incoltira alte circuite, poatemai scurte, pentru a da de depozitele fosilifere interesante dinTurbuta ori de pe culmea Piscuiului Ronei.
Orice iesire-nnatura reprezinta pentru noi o lectie, cea anterior relatata de catremine constituind exceptionala pilda de educatie realizata de catreniste eminenti dascali cu certa vocatie didactico-pedagogica si avanddrept scop nobil descoperirea pasiunilor, cunoastere si inducereaagreabila scolarilor a gustului pentru frumos, adica ceva absolutadmirabil si din pacate atat de rar.
Citeste si:
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
