 |
 |
Vezi GALERIA FOTO
Iata ca au trecut solstitiul de vara, Sanpetru si ploile abundente (distructive prin Tulcea, Cernavoda, Iasi, acolo unde depasisera 100 l/mp), zilele racoroase, anotimpurile alergand parca nebune. In Tara Codrului, aproape de helesteiele de la Arinis, concurand in planatul lor zbor ecumenicul far crestin, armonioasa silueta a manastirii greco-catolice Basesti, berzele-si poarta juvenilele odrasle in veritabile scoli de zbor estivale. Un necesar training dinaintea marii lor plecari in septembrie spre Africa, dincolo de aridele culmi ucigase ale Muntilor Atlas. Teii, abia trecuti de inflorire, au inceput sa-si arate argintiul dos catifelat al frunzelor, la fel ca si maiestuoasele salcii de pe malurile Lapusului la Ocolis si Catalina.
Visand cu ochii deschisi la o turistica recidiva in Parcul Natural Muntii Rodnei, la Iezerul Pietrosului, Piatra Alba, Umarul Pietrosului, Taurile Buhaiescu-Pietrosul Rodnei si la ultimele pajisti alpine insangerate de nesfarsitii boschete de rododendron, in criza de trupa si prognoze meteo destul de incerte, mi-am amintit de Taul Fataciunii, pomenit de ortacii Topo & Comisaru in tura de Ispas La Icoana si Taul Magurii. Auzisem de el, insa nu-l vazusem niciodata, dar mi se parea ca ar fi fost mult prea simplu si putin pentru o deplasare auto de 300 km tur-retur Baia Mare – Baia Borsa. Am studiat excelenta harta turistica Borsa-2012 (o gasiti la magazinul Alaska de pe strada George Cosbuc din Baia Mare), pentru a vedea daca exista vreo poteca de la Taul Fataciunii spre varful Toroiaga. Adica pentru o abordare sud-vestica a acestui impresionant masiv montan care avea sa ni se ofere, dupa un asalt consistent si solicitant de sase ore si surmontarea unei diferente de nivel de 1.184 m, intr-un veritabil, inimaginabil de proaspat, irish green.
Urcand Toroiaga 
Am suit pe Toroiaga dinspre Vaser, via Macarlau. De cele mai multe ori am facut-o, inclusiv pe viscol si omat de un metru (cu regretatul Papa), dinspre Baia Borsa via Culmea Socolescu -Stana lui Vartic, coborand apoi prin Saua Capra la Gura Baii si-n continuare in avalul vaii Secu. Acum insa mai bine de jumatate din traseu avea sa constituie o premiera pentru noi, iar exuberanta floristica a pajistilor avea sa ne transpuna intr-un veritabil Paradis terestru indescriptibil, demonstrandu-ne, desi nu mai era necesar, ca practic nu exista trasee repetitive, variatia lor constand in primul rand din personala dispozitie, trupa, anotimp, conditii meteo si multe altele.
Cu siguranta in viata mea turistica de peste cinci decenii nu am vazut atatia bulbuci de munte alaturi de palcuri de gusa porumbelului, arnica, clopotei – de la uriasele exemplare de Campanula persicifolia la extraordinarii ciucuri albastri-violacei – Campanula granulata ori mititeii Campanula patula, apoi intinse zone cu cimbrisor parfumat, curtat de gaze – Thymus vulgaris, apropiata sa ruda, mai putin deocamdata prezenta, sovarf – Origanum vulgare, margarete – Leucanthemum vulgare, garofite -Dianthus carthusianorum.
Surprizele exceptionale ni le-au oferit numeroasele exemplare rosii-ciclamen, uneori cu striatii discrete alb-roz, de gladiole salbatice si la final, coborand Culmea Socolescu, un solitar exemplar de Anemone narcissiflora (admirat de mine altadata la vest de varful Arcer – Muntii Tibles, pe stancariile cu brane suspendate deasupra Gradinii Fetei Padurii, respectiv coborand spre Luhei-Poieniele de sub Munte de pe Culmea Rosu Mare-Vartopu Mare. Sanzienele galben-aurii si cele albe aveau sa complementeze cu izurile lor dulcege de miere impresia paradisiaca generala pe tot parcursul zilei. O nota aparte pentru varietatea roz-liliachie de coada soricelului, solitare dar frecvent vizibile in mirabile palcuri.
Ioc ciuperci, in afara de fotogenicele, dar toxicele Amanita phaloides, Amanita pantherina si primele aparute exemplare de Amanita muscaria. Ioc fauna montana. Ioc activitati pastorale in golul alpin. Continua insa betia samavolnica a exploatarii molidisurilor, mari suprafete din zona Toroiagai fiind exploatate la ras, versantii despuiati oferind vederii vizibile trasee de TAF-silvo-turistice dezolante.
Sunt 11 grade Celsius cand pornim spre Borsa, via Cavnic – Valea Cosaului – Valeni -Barsana – Valea Izei – Moisei. Soare, insa doar 8 grade Celsius pe Valea Izei. Degajate varfurile Pietrosul Rodnei – Buhaiescu si cu o cusma sura de nori Arcerul Tiblesului.
Infect DN 18 din zona Gara Borsa – Borsa, apoi catastrofal, bombardat parca, pana in Baia Borsa. La ora 8.30 parcam pe malul drept al vaii Cisla (sau Tasla), imediat dupa ce am depasit capatul nordic al iazului de steril, de acolo desprinzandu-se drumul tehnologic minier ce suie peste culme, pentru a cobori in final spre Novat, trecand pe la celebrul iaz de steril devastat de averse – viitura, poluand in aval raurile Vaser, Viseu, Tisa si generand un scandal ecologico-diplomatic & mediatic. Deasupra decantorului, spre vest, domina magura impadurita varful Stramb -1.124 m, la stanga sa, dupa o modesta inseuare, 
Piatra Arsitei (1.225 m) cu albe stancarii itindu-se fotogenic din molidis.
In dreapta drumului pietruit care suie printre foste constructii si amenajari ale defunctei EM Borsa, dezolante, dar si printre gospodarii, multe dintre ele prospere, frumoase si cochete, curge modesta vale rezultata din confluenta paraielor Sforacu si Fataciunii. Mai sus, drumul serpuind in largi serpentine, acompaniaza paraul Sforacu pana in culme. Ciresii salbatici si cei nobili debordeaza de rod parguit. Se coc si foarte putinele visine. Indarat e Pietrosul Rodnei, cu firave strii albe de nea in Zanoaga Mare, si impresionantul varf Puzdre, o ascutita piramida secondata de varfurile Aniesul Mare si Laptelui dand si grandoare privelistii. Vizavi de varful Stramb, dar la nord-vest, e magura Tapalaga, impadurita. Vom cobori dupa-amiaza dincolo de ea, dupa aproape 10 ore de traseu in care vom parcurge 18-20 km, pe putin.
La un moment dat tinand voltele largi ale drumului flancate adesea de gramezi de busteni, preponderent de rasinoase, trecand pe langa muntenesti gospodarii traditionale si de o poetica rustica aparte, apare si crestetul varfului Haga -1207 m. Bulbucii acompaniaza traseul pana hat deasupra Taului Fataciunii, spre golul alpin, fiind raspanditi pe firele izvoarelor sau in pajistile insorite, pe lizierele molidisurilor. Gladiolele salbatice se ivesc cava mai sus, in pajistile cu fanate naturale expuse sudic. Primele le vazusem cu mai bine de vreo doua decenii in urma coborand dinspre Puzdre si varful Fetei spre Vinisoru, la borcutul excelent din capatul apendicelui borsan Repedea. Coborand apoi spre Harnicesti dinspre Iezerul Mare – Culmea Pietrei, langa Baia Mare, la sud de Tighieru, cele mai multe insa la Ostra, deasupra lacului de acumulare Firiza. Sunt de o delicatete si o frumusete cu totul deosebita mai ales atunci cand brizele calde le unduiesc firavele trupsoare, nu mai inalte de 35-45 cm.
Plaiurile montane cu gospodarii, salase de varat si sopruri traditionale
Pe harta, aproape de culme, e mentionat vag La Borcut – in lipsa vreunui marcaj sau a vreunui borsean muntean nu ne-am hazardat sa-l cautam, constienti fiind ca ne asteapta un traseu lung. Uneori treceau pe langa noi vehicule utilitare, 4×4, ba chiar si o batrana basculanta Tatra. Casele si gospodariile muntenesti, soprurile pentru fan, fusesera completate in ultimii ani de cochete casute si cabanute de vacanta, unele amenajate de venetici sudisti cu dare de mana,dornici de discretie in fata fiscului si amatori de aer tonic de munte si liniste.
Dupa circa 1,30 ore de mers pe drumul spre Novat am remarcat pe culme, la o raspantie spre stanga, o rastignire in zona Podirei. Din Podirei panorama ofera vederii plaiurile montane cu gospodarii, salase de varat si sopruri traditionale pentru fan din Zapodia cu Frasini, Dealul Vacarului, Maguri si Preluca Fantanii. Drumul auto-tehnologic pietruit, bunicel, amenajat odinioara de IPEG Maramures, trece peste culme coborand in largi volte prin Podirei spre Novat. La dreapta, acompaniind ascendent un drum de TAF si un deosebit de estetic gard nou confectionat din barne de molid, suie drumeagul care ajunge pe un mic platou, la o alta raspantie. La stanga apare un panou: „Interzis, proprietate privata!”. In dreapta drumul de TAF coboara alert, in scurte serpentine, spre
depresiunea Taului Fataciunii. De pe platou si pana la tau nu sunt mai mult de 300 m.
Taul Fataciunii pare a fi unul de alunecare-baraj natural, apele lui provenind din izvoarele nascute-n grohote. O cabanuta noua, modesta si o posibila casa viitoare de vacanta, practic o stramutata casa munteneasca din barne de molid, sunt ridicate in zona taului care are o forma aproape patrata dupa ce, de jur imprejur, a fost amenajat un dig-drum accesibil 4×4. Un izvor cu „ciurgau” racoreste turistii, accidental ajunsi pe aici. Proprietarii amenajarilor au realizat si o captare de apa, instaland un robinet. Taul la care am ajuns la ora 10,30 si aflat la 1019 m a constituit pentru noi (dupa ce admiraseram recent iezerele La Cununa si Taul Magurii – neamenajate, naturale) o dezamagire datorita neinspiratei interventii antropice, dar merita sa bifam turistic si acest obiectiv din Muntii Maramuresului. Un urias trunchi partial decojit taie-n doua oglinda taului in care se reflecta siluetele verzi intunecate ale molizilor scapati (deocamdata) de drujba.
In cautarea potecii
Dupa o scurta pauza foto am suit o vreme pe drumul pe care coboraseram la tau, apoi, abandonandu-l, am abordat direct si destul de brutal un altul ce iesea in pajistea cu sopru si casoaie din zona (cu acces interzis-proprietate privata) Sahelbe. De acolo, dupa parcurgerea de-a coasta a unei extraordinare fanate de munte debordand de flori in care troneaza un gard aproape daramat si o casoaie de varat in avansata stare de ruina, am atacat direct Culmea Fantanii, dupa trei ore si jumatate de la debutul traseului poposind langa o trainica coliba confectionata din barne.
De la coliba admiraram varful Greaban – 1594 m. Am tinut lejer culmea spre nord-est, dupa o mica inseuare traversand incinta unui fost staul cu casoaie – saivan traditional – in buna stare, dar parca nefolosit de cativa ani, un excelent loc de refugiu pe vreme rea.
Urma sa iesim din culmea cu pajiste pentru a intra pe o ingusta poteca pietroasa abrupta in codrul aflat in curs de exploatare forestiera devastatoare. Poteca, strecurata prin desetul de la poalele rarilor arbori uriasi, o ia spre stanga, dar e blocata de un brad urias pravalit de furtuna. Exista insa o varianta in dreapta, dificil de descoperit, deoarece e extrem de rar umblata, orientandu-se dupa cateva sute de metri larg spre stanga revenind astfel in poteca traditionala, larga si bolovanoasa pe alocuri, dupa scurta vreme terminandu-se intr-un foarte recent drum amenajat de TAF. Am urmat in urcare acel drum de TAF sperand sa gasim poteca pastorala ce suie direct pe picior in golul alpin in preajma Stanei lui Vartic. Nu am vazut poteca, decat ravagii silvice post furtuni, cioate, ragalii si efectele recentei defrisari, adica o zona imposibil de surmontat, neavand chef de un turistic dus „sado-maso”. Din acest motiv am tinut costis drumul de TAF ce coboara spre talvegul vaii Fantanii dupa care suie avantat spre nord. In dreapta-sus se auzea mugetul drujbei, am vazut cai murgi si albi tragand busteni, mai tarziu sosi si un TAF duduind din greu.
Drumurile de TAF de aici au cu siguranta 6-8 m largime, un aspect dezolant sleauri afunde produse prin tractarea trunchiurilor de rasinoase. Peste tot abunda cioatele, ragaliile, bustenii atacati de larvele de ipidae, uscati si copti pe picioare, adica deplin inutili in industria prelucratoare primara a lemnului, pare-se neinteresante nici drept lemn pentru foc.
Am taiat talvegul obarsiei unui parau afluind Izvorul Cailor, suind intr-o sa in care tocmai poposisera sa pranzeasca vreo 10-12 tineri muncitori forestieri viseuani si caii lor. De aici a urmat poate cea mai solicitanta si dezarmanta portiune de urcus abrupt pe un drum de TAF foarte accidentat, apropiindu-ne astfel de Coasta Mare si Piciorul Gradului, cu vreo trei frumoase cocoase si limbi de grohote, orientat spre vest. A trebuit sa renuntam si de aceasta data la abordarea pe picior, direct, spre Stana lui Vartic din pricina acelorasi blocaje silvice post furtuni – defrisari. Ca urmare am tinut costis drumul de TAF pana in locul in care acesta face o volta scurta descendenta, spre alt parau, afluent al vaii Izvorul Cailor. Dupa care am atacat direct versantul inclinat la 35-45 grade pe un culoar de avalansa inierbat, grohotis in zona inferioara, sec si cu agasante praguri inalte, ciugulind delicioase afine, privind la cerul asaltat uneori de nori fotogenici sau… capabili sa ne puna pe ganduri desi conform prognozei Meteoblue-Elvetia nu se anuntau precipitatii in zona iar temperatura era una ideala in conditiile unei solicitante ascensiuni.
Popas pe Murgu
La ora 14.00, dupa 5,30 ore de la debut, atingeam culmea principala la cota de 1810 m altitudine. Primirea de gala mi-a facut-o o vipera melanica lunga de vreo 45 cm si groasa de 12-14 mm, din pacate nedornica de pozare, ascunsa rapid intr-o borta de soareci de camp. Aici ne-am regrupat dupa care am suit spre varful Murgu admirand Toroiaga Militara (1930 m) la dreapta Piciorul lui Hirt si haldele sur-vinetii de steril ale EM Gura Baii, deasupra acesteia releul din Saua Capra, Piciorul Caprei, drumul tehnologic spre Baia Borsa, din stanga vaii Secu.
Panorama era impresionanta, de la Culmea Plescuta si Inau spre Gargalaul tigrat inca de fasiile tot mai subtiri de nea, Puzdre, de departe cel mai semet, Pietrosul Rodnei, Tibles, Varatec si Sermetes, Gutai, Baia Borsa, Moisei, Muntele lui Serban, Pop Ivan, Farcau, Pietrosul Bardau, Jupania, Cearcanu…
Dupa 6 ore de tras din greu, dar si incantati de maretia muntelui, fascinati de verdele tonic-saturat al versantilor ca niste sarpante de case abrupte ai Toroiagai, la ora 14,30 ne-am acordat un ragaz de 15-20 minute pe Murgu (1883 m), consumandu-ne frugala merinde si hidratandu-ne. Doi turisti se ivira parcurgand de la vest la est creasta Toroiagai Militare spre Lucaciasa. Hectare de pajiste alpina fara turme de oi, vite, caini ciobanesti, pastori, un habitat ideal pentru cervide dar…nici urma de salbaticiuni. Rododendronul trecuse deja de inflorire, dar in covorul intins si amalgamat ienuparisului si afinisului, se mai puteau vedea mici inflorescente roz-ciclamen. Daca in pajistea alpina de la liziera molodisului, acum un vast areal defrisat la ras si cu un caroiaj de drumuri de TAF, se putusera vedea exemplare de leurda -Allium vinealis, in zona culmii principale a Toroiagai aparura inflorescentele alb-globulare ale usturoiul alpin- Allium montanum, ca in zona V-SV a versantului dintre Arcer – Tibles sau in Defileul Crisului Repede, zona Suncuius-Vadu Crisului pe culmea de deasupra Baii Cocosului. Trecusera de inflorire si numeroasele exemplare de ciubotica cucului – Primulla officinalis.
Tura montana de zece ore
La ora 15 am luat-o spre Baia Borsa, peste Murgu – Culmea Socolescu, trecand dupa liziera de sub Stana lui Vartic de devastatele, de catre hotii de fier vechi si caramizi, cladiri ale defunctului radio-releu ce deservise EM Borsa. In coborare directa pe versantul plin de flori, inclusiv mii de toporasi partial trecuti, portocalii rozete de arnica si garofite am dat peste unicul exemplar de Anemone narcisiflora. Pietrosul Rodnei curtat de nebuloase aducea unui morocanos-imprevizibil vulcan pufaind, gata gata sa erupa iar norii acaparasera binisor cerul dar nici vorba de sansa vreunei neprevazute averse.
Trei ore ne-au trebuit pentru a cobori de pe Toroiaga pe la stanele de vite de pe Culmea Socolescu in Baia Borsa si-n continuare pana la capatul iazului decantor al sterilului si debutul drumului spre Novat, la masina. Rastimp in care ne delectaram cu plonjantele perspective spre Baia Borsa, fotogenica Piatra Baitei cu o alba cruce de piatra-n crestet, Magura si-n departare Inau – Creasta Plescutei, Gargalaul, Puzdrele, Cormaia, Repedea, Buhaiescu Mare, Pietrosul Rodnei.
Oboseala celor 10 ore isi facea simtita firesc prezenta, dar eram convinsi ca tocmai ne incheiaseram o intensa, extraordinara, tura montana in finalul careia muschii lui Misu simtira la un moment dat in mod acut durerosii carcei. Se lucra intens la infrastructura rutiera, sistemul de apa potabila si canalizare in Baia Borsa, cursul raului Cisla fusese amenajat, dar apele sale erau in continuare chizos-feruginoase, poluate minier desi activitatea de exploatare-extractie sucombase de ceva ani.
Bune si rele despre Baia Borsa
Lume multa in Baia Borsa. Unii stand in fata blocurilor vetuste si uneori de-a dreptul horror, la taifas, ca in fata portii la tara, altii pe la terasele promiscuelor, mici bodegi si carciumi. Nu lipseau restaurantele, boutiqurile, ABC-urile, cluburile-disco, iar bisericile, ca pretutindeni in postlovilutionara Romanie, isi etalau ostentativa prosperitate si aroganta umilitoare pentru o zona aflata de peste doua decenii intr-un grav colaps economico-financiar (exceptand rapterii si bastanii lemnului si a cherestelei). Cu toate 
acestea, chipurile localnicilor, indiferent de varsta, nu tradau defel constiinta lipsei vreunei sanse, a orizonturilor, nici disperarea, dimpotriva, parca-si afisau ostentativ nonsalanta unui balcano-mioritic dolce far niente… sine die.
Stiam Borsa din copilaria-mi turistica, batusem in lung si-n lat Muntii Rodnei si ai Maramuresului, iubeam pana la adoratie intreaga zona, comparand-o deplin justificat minunatiilor montane ale Romaniei din preajma Fagarasilor, Bucegilor, Retezatului, Parangului, Ceahlaului, Apusenilor, Vaii Cernei… dar eram constient ca cu o ministeriala frunza, in lipsa infrastructurii rutiere (pensiuni, hoteluri, cabane montane exista deja destule in zona), Borsa nu va insemna nimic din punct de vedere turistic in urmatorul veac. Mare pacat!
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
