01 2010 cu D.Pascu, A.stefanoiu, Brena si eu
Vezi GALERIE FOTO
Dupa o sambata cu aspect de veritabila primavara, duminica dimineata intre orele 4-5.30 o aversa strasnica a spalat orasul. Dupa ora sase, mierlele au inceput sa-si exerseze trilurile maiestre printre blocuri si in scuaruri, iar o data cu ivirea zorilor cerul s-a degajat treptat facand loc binefacatoarei mangaieri calde a soarelui. Se pare ca cei de la ANM erau (cel putin partial) beti…de fericire cand au comunicat prognoza meteorologica, total aiurea, pentru acest weekend.
Cu toate acestea niciun „ortac” nu a subscris propunerii mele de a face o tura chiuzbaiana pe varful Poca ori la Lespezile Ignisului. In consecinta, am privit disperat la irosirea idealei zile pentru un proiect turistic, asta pana putin dupa ora 11, cand mi-am spus ca nu ajungi prea departe cu rusinea si am apelat un coleg. Acesta l-a sunat pe altul si OK-ul pentru o rapida evadare in peisaj a venit prompt.
Intalnirea noastra a fost fixata pentru ora 13, iar debutul turei in Parcul Municipal, acolo unde incepe marcajul turistic triunghi albastru ce suie Magura Baii, pe la Piatra Virgina (478 m), continuand pe lunga culme inseuata de vreo cinci-sase ori inainte de a atinge varful Ferigii (700 m), orientandu-se de-acolo spre est pana pe varful Plestioara (802 m), in final coboraind prin Varatice la Valea Romana.
Poteca impanzita de deseuri si peturi
Am intrat in parc dinspre Valea Rosie, luand-o prin daratul restaurantului in sus, adica pe marcajul ce urmareste piciorul cu poteca larga ( de o vreme si traseu pentru mountainbikers). Desi azi nu erau decat 9 C (fata de cele 14 ale precedentei zile), soarele cald ne-a oferit o dupa-amiaza deosebita.
O veverita sprintara ne-a taiat calea apoi a zbughit-o intr-un gorun. Pe sol, abudenta de ghinde, ceva mai sus si castane comestibile, unele inselate de intempestiva pseudoprimavara si prematur germinate.
Imediat (spre SV) am avut parte de o prima larga panoramare spre Baia Mare, apoi tanara si frumoasa plantatie mixta de conifere obtura totul. Am depasit acele urate denivelari amenajate de bikeri pentru a spori complexitatea traseului, in zona izvorului cu ciurgau dand peste oribilele scurmaturi mocirloase ale unui tractor.
Din nefericire ,chiar din debut, poteca era impanzita de deseuri si ambalaje de tot felul, PET-urile din plastic si dozele de aluminiu fiind cele mai numeroase.
Castanii – „dansatori patimasi”
Ce frumos, insa, se profilau pe azurul celest calatorit de pufosi nori coroanele palcului de pini rosii ! Doi tineri castani s-au incolacit frizand eroticul, precum niste dansatori patimasi de sentimental tango.
Aproape, o iedera vivace suia pe trunchiul neted al altui castan comestibil, solarizandu-se. Dinspre Piatra Virgina, cobora un june parinte alaturi de baietelul sau de nu mai mult de cinci-sase ani.
In rest nu era tipenie de om, doar latratul cainilor dinspre vilele vaii Usturoi spargea linistea tandra a dupa-amiezei. Poteca drapata cu frunze uscate era spalata de un firicel cristalin de apa specific lunii martie, dar nu perioadei imediat urmatoare.
Urcusul se accentua o data cu ivirea bolovanilor aglomerat vulcanici, ruiniformi, iar mizeriile umane s-au inmultit, dezolant, si ele.
La Piatra Virgina… o minigroapa de gunoi
Am suit deliberat spre NV, abandonand marcajul turistic o vreme cu scopul surprinderii celei mai favorabile ipostaze fotografice a turnului Pietrei Virgine, adica a fetei sale vestice.
Pentru asta am depasit zona acaparata de tufele exuberant-dense de mur, la baza Pietrei Virgine dand peste o minigroapa de gunoi. Ambalajele impaiau din pacate si stancaria semeata pe care se puteau vedea pitoanele unui scurt traseu scoala alpin.
Am revenit la marcaj, dupa care am atacat direct stancaria rugoasa, cu prize suficiente, iesind la mica grota si excelenta platforma-belvedere spre Baia Mare, dar nu numai.
O panorama perfecta…
Astfel am putut panorama de sus spre valea Somesului, Lapusului, Culmea Preluca, Satra Pintii, varful Mogosa (1246 m, cu nea ) ce se ivea peste dealul Crucii (500 m), Ignis (1307 m, cu foarte putina nea spre S-SV), Gutaii, varful Stramba (839 m), dealul Varaticii (742 m) .
Orasul se vedea ca-n palma de-acolo, peste gorunetul intercalat cu castani comestibili, fagi si ciresi salbatici, iar mai jos, catre Parcul Municipal, peste un brau consistent de conifere.
Ceea ce ne rasplatea acum, in finalul primei decade a lui ianuarie, era soarele cald si fantastica dinamica a nebuloaselor. Imediat ne-am regrupat si atunci am vazut suind dinspre SE un octogenar in timp ce mult deasupra lui, spre culme, a aparut o veche cunostinta, Mersey Wili bacsi care trecuse in al 89-lea an al vietii sale (leat 1921, sept).
Dupa ce ne-am urat cele cuvenite, mi-a spus ca in fiecare zi suie la Piatra Virgina pentru a face un circuit de trei-patru ore, azi insa…a urcat a doua oara fiindca in timp ce cobora a dat peste amicul sau si a decis sa-l insoteasca.
Norii imensi, impresionanti, cu bizare forme plutind la un lat de palma deasupra orizontului s-au aglomerat spre V prevestind iminenta schimbare a vremii.
Atunci ne-am continuat deplasarea pe culmea marcata triunghi albastru, coborand spre prima inseuare, am suit cea de-a doua magura, coborand spre urmatoarea inseuare, trecand pe langa doua rectangulare amenajari tehnologice miniere din beton.
Spre Saua Trei Stejari
Asfintitul a adus irizatiile zmeurii deasupra culmii dealului Elena (584 m) care se contura in stanga (identificabil dupa o succesiune de scunde stancarii dispuse pe culme).
Spre NV a aparut Saua Trei Stejari, iar in dreapta sa varful Ferigii. Din culmea pe care ne aflam am auzit sporovaiala vaii Usturoi in dreapta, iar la stanga cele ale mai modestei vai Lunga (afluent stanga al vaii Rosii). O frumoasa plantatie triunghiulara de pini a atras atentia prin verdele sau tonic la mica distanta de halda miniera, pe versantul drept al vaii Lungi.
O briza rece de seara ne-a amintit ca eram totusi pe la mijlocul lui ianuarie si, fiindca soarele nu mai putea decat arareori sa penetreze norii plumburii, am decis sa coboraim in valea Lunga, imediat sub halda imensa de steril a unei foste mine de minereuri neferoase.
Pentru asta am traversat o zona de lastaris de fag cu hatas obraznic de mur, dupa care am dat intr-un fost drum de TAF clisos-argilos-malos ce ne-a condus largi volte spre talveg.
Primii vestitori ai… primaverii
Valea Lunga curgea descatusata, nefiresc, ca-n debutul unei veritabile primaveri, prin dreapta unui vechi drum tehnologic si am urmat-o inspre aval paina la pensiunea Magura (de la confluenta cu valea Pietroasa ce-si are obarsia ca si valea Lunga la poalele S-SV ale varfului Ferigii).
Dupa 31/2 ore de haladuiala am reintrat in civilizatie, coborand printre vechile case treptat substituite de grandioase si oribile, dar si cateva inspirate arhitectural, vile de pe Valea Rosie, indreptaindu-ne spre Parcul Municipal.
Soarele baleia feeric abruptul SV-V al Magurii Baii, dar oribila mataraie a stalpilor si a cablurilor de tot felul ne taia din start orice avant fotografic.
Pentru a ne cadorisi cum se cuvine pentru inspirata decizia de a fi evadat in natura, apusul ne-a oferit o portie zdravana de nebuloase ruginiu-sangerii dar si buchete gingase de ghiocei imbobociti in gradinita de flori a parintilor mei. Mai mult ca sigur, precum in fiecare iarna atipica a ultimilor ani, neaua groasa si grea avea sa-i acopere protector in curand pana prin mijlocul lui martie.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
