Niciodata nu am mers la munte decat chemat de natura (sau impins) de pasiune. O fac altfel insa in 2 august, cand mai multi specialisti de mediu din Bucuresti si Baia Mare au inspectat lucrarile ilegale facute de fostul primar al orasului Borsa, Gavrila Grec, in rezervatia Muntii Rodnei, la taul Stiol.
Plec din Baia Mare de unul singur, pe la 6.30, cu un ghimpe-n suflet, generat de cvasinecunoasterea celor pe care ii voi intalni la locul crimei.
Cu unii din ei am dialogat adesea prin email (uneori polemic) despre teme legate de mediu, turism eco-montan.
Am o indoiala vizavi de posibila pozitie a unora dintre oficiali baimareni, generata de ”fitzele”, fentele si obstructiile generos oferite in instrumentarea dosarului penal taul Stiol.
Aleg inca o data varianta Cavnic-Budesti-Valea Cosaului-Valeni si-n continuare prin Barsana in Valea Izei.
Ma dovedesc inspirat din perspectiva magiei peisagistice ce debuteaza cu vasta depresiune cuprinsa intre dealul Valeniului, Piemontul Varatecului. Urmeaza salba satelor de pe Cosau, de la Budesti spre Sarbi, Calinesti.
Depresiunea se inchide la vest de arcul semet al Gutaiului, iar spre nord-vest de Culmea Pietrei, totul scaldat in razele matinale ale soarelui.
Opresc, impresionat de ritmul de ceasornic al unei batrane din Valeni care coseste.
E vaduva de 18 ani si poarta piatra cutii pe taisul argintiu al coasei, pe care o face sa scanceasca precum un prunc. Apoi infige lama necrutatoare in frageda otava de trifoi inflorit, lasand in urma brazda dupa brazda.
Mai sui vreo doua serpentine si ajung in dealul Valeniului (culme) de unde, privesc spre Valea Izei.
Totul pare incremenit in paginile unui inspirat basm, doar stancutele, ciorile si cotofenele hulpave, saltand prin livezile diamantate de roua, parand a tine de taramul vietii.
Intru in Valeni, dar buzduganele rosii ale gherginelor mai inalte decat gardul de lemn din fata unei neaose case morosenesti din lemn ma fac sa opresc repede.
Fotografiez gazda abia iesita-n curte, o batrana zdravana si volubila. Ii laud salba galben-pal de pastai de fasole atarnate la uscat pe prispa casei cu gust, desi modest, ornata de mesterii dulgheri.
La iesirea din Valeni, privelistea se deschide larg spre dealurile Barsanei.
In dreapta, dincolo de trifoistea uda leoarca de bogata roua a noptii, cocostarcii se plimba tantosi, in cautare de greieri, lacuste sau broaste adormite.
Splendida e si Iza, la apropiatul pod, privita-nspre amonte, imbratisata de salciile malurilor, in fundal, spre Stramtura, dense neguri se ridica-n picturali valatuci spre zari.
Subit uit de toti si de toate si ma la sustras de poeticul aparte al diminetii.
Nu mai opresc pana la Ocolul Silvic Borsa.
Admir in tranzit, putin pasiv, splendorile peisagistice si cele antropice de pe Valea Izei.
La 9.15 ajung la Ocolul Silvic Borsa.
Dau involuntar cu privirile de Gavrila Grec. Nu l-am vazut niciodata in carne si oase, dar il stiam din talk show-urile TV si din paginile ziarelor.
Habar n-am daca ma cunoste. Imi vad de treaba.
Indrumat de un paznic de vanatoare al Administratiei Nationale a Parcului national Muntii Rodnei (A.P.N.M.R.) plec spre hanul Ancuta din Borsa Poiana. Aici s-au adunat o parte din cei cu care ma voi deplasa la taul Stiol pentru o evaluare de ultima ora.
Revin la Ocolul Sivic Borsa pentru a ma intalni cu Nagy Zoltan, agreabilul tanar presedinte al A.N.P.M., Marian Proorocu, director executiv al A.R.P.M. Cluj Napoca, si Viorel Iancu, director executiv al A.P.M. Maramures.
Intre timp, ca intr-o veritabila demonstratie sindical-miniereasca de forte, in fata ocolului s-a adunat un consistent grup de consilieri locali, colegii lui Gavrila Grec pe care acesta doreste sa-i duca la taul Stiol.
Comisia refuza acest lucru.
S-a facut amiaza cand, deviem la dreapta din DN 18 in Pasul Prislop, lasam in urma ctitoria bisericii in constructie, profilata pe fundalul Muntilor Rodnei, de la Gargalau spre Anise si Puzdre, apoi stana traditionala.
Luam aminte la numerosii turisti, majoritatea straini si ne indreptam spre Parcul National Muntii Rodnei (limita nordica), in saua Stiol.
Un microbus si un autoturism al jandarmeriei au fost scoase in teren. Posibil avertizati in prealabil asupra evenimentului, doi tineri jandarmi, echipati ca la carte, cu nelipsitii ochelari negri stil Matrix ce le acopera in deplin mister chipurile, fac de paza.
De-aici o luam pe jos si parcurgem cei 1,5 km de carosabil, pe o latime ce variaza de la 3-5 m, raschetat de buldozerul lui Grec in pajistea alpina. Conform Legii 5/2000 e considerata arie naturala.
Variantele ocolitoare sunt impuse ilegalistilor auto-turisti prin practicarea de catre reprezentantii A.P.N.M.R. a unei ravene afunde, in zona de debut a frumoaselor lapiezuri din calcare, martorii ultimei glaciatiuni.
O neplacuta surpriza ne intampina.
Dincolo de ochii vigilenti ai jandarmilor, in aria protejata, a patruns si parcat, campand peste noapte, un sucevean venit cu break-ul second hand la strans de afine.
Imediat a fost luat in primire, profesionist-exemplar, de rangerii care ne insotesc.
In dreapta Culmea Musceta isi incepe derularea maiestuoasa iar sub ea sunt versanti abrupti, acaparati de rhododendron, merisoare si afin cu putin rod.
Deasupra sunt terasele glaciare cu jnepenis exuberant si nevizibilele de aici zone umede inscrise in proiectul Natura 2000, dinspre saua Gargalau.
Imensa anaconda sinuoasa a carosabilului, ce a distrus in 2002 pajistea alpina, spurca splendida perspectiva deschisa spre varful Gargalau de 2.159 m altitudine (caldarea si abruptul nordic spectaculos) si Culmea Oncului, la est.
Ajungem la taul Stiol.
Apare si al doilea delicvent, bucurestean de asta data, cica fotograf al ministerului mediului.
A sosit cu un break aratos, parcand in pajistea alpina a aceleiasi arii naturale, pur teoretic protejata.
Din nou rangerii isi fac exemplar datoria, spre indignarea infractorului bucurestean.
Comisia se deplaseaza pe digul labartat. In trei locuri sunt infiltratii de ape feruginoase.
Fiecare evaluaza pe cont propriu si constata oribilitatea canalului de evacuare a preaplinului, a jnepenisului distrus si adancimii taului consecutive indiguirii.
Ne revolta plantarea pioneresc-utecista, cel putin in doua etape diferite, a ienuperilor si apoi a jnepenilor pentru a conferi naturalitate spontana, ilegale amenajari (fara proiect si legal cuvenitele avize de specialitate).
Multi arbusti s-au uscat datorita plantarii neprofesioniste, inafara perioadei recomandate, altii au fost ucisi de seceta, calcatura vitelor sau a turistilor imbecili.
Vetre de foc si locuri recente de campare cu jnepenis taiat cu toporul se vad pe malul sud-estic al taului.
A fost modificata si alimentarea naturala a lacului glaciar prin afluirea unui parau ce vine dinspre saua Gargalau.
Intre timp, insotit de un tanar preot, in stil pompos-crestin, emfatic gigi-becalian, isi face aparitia si ”buldozeristul ctitor”.
Voia sa afle neaparat, din gura oficialilor, de ce nu poate fi lasata asa mareata-i opera hidrotehnica si de agrement. E menita, conform lacrimoaselor sale afirmatii, sa revigoreze economia si prosperitatea urbei montane dupa crahul industriei extractive neferoase.
Nu argumenteaza si in ce mod se poate intampla asta. Beneficii aduce, probabil, clicii administrativ-politicianiste din zona.
E nedumerit si de faptul ca grupu-i de presiune spontan adunat, nu a fost admis la fata locului pentru simplul motiv ca niciunul din consilieri nu are competente in constructii, mediu, arii naturale protejate, biologie si legislatie specifica.
Grec schimba placa si recurge la amenintari blajine cu aruncarea anatemei si blestemului asupra celor care-i sunt potrivnici, dorind raul Borsei, dar si asupra familiilor si urmasilor acestora.
Multi din cei prezenti iau imagini martor, apoi, evident oripilati de discursul neortodox-amenintator al delicventului ctitor, se retrag.
Nu sunt deloc surprinsi de intorsatura subita a versatil-ipocritului fost edil, cand prin intermediul tanarului parinte lanseaza invitatia de-a lua parte la o masa tovaraseasca, cu miel, balmos si horinca, la stana din Zanoaga Cailor.
Evident, invitatia a fost tacit refuzata de toti de cei prezenti.
Dupa cele vazute ne retragem spre Pasul Prislop. Incepem analiza cu documentele constatatoare anterioare pe masa.
Primele sunt procesul verbal al I.P.M. Maramures (fosta agentie de mediu) din octombrie 2002, apoi adresa Parchetului nr. 248/P/2004.
In 2002 Garda Nationala de Mediu Maramures emite un alt document in care stipuleaza inechivoc amendarea lui Grec cu 20 milioane lei, refacerea lacului si a intregii pajisti alpine distruse in aria naturala protejata a Parcului National Muntii Rodnei, la standardele initiale si sub supravegherea de specialitate a specialistilor Directiei Silvice. Asta, in conditiile in care pana la 30 iunie 2003 nu ar fi obtinut avizele retroactive legal necesare.
Si nu le-a obtinut, iar de la 30 iunie 2003 s-au scurs in dubioase tergiversari, legal inexplicabile, 4 ani.
Directoarea parcului, impreuna cu seful ariilor naturale protejate, reprezentantul consiliului stiintific, bilologul A.P.N.M.R si cu mine revenim in Saua Stiol.
Facem asta dupa ce admiram Muntii Rodnei cu panorama superba a crestei principale, de la Pietrosul Rodnei la varful Puzdre, Anies, Gargalau, Tomantecul I, Coasta Neteda si spectaculosul varf Ineu.
In prim plan se profileaza biserica din Pasul Prislop, mai apoi depresiunea vailor Birjabei si a Bistritei Aurii, aproape, la nici 100 m de serpentinele DN 18, vedem poienita cu borviz.
Turistii si auto-turistii se inmultesc.
Apar numerosi cicloturisti echipati cu mountain-bike si casti de protectie. Unii poarta in brate odrasle firave de pana la un an (asa incepe educatia pro-natura, din familie si excursii de mici copii).
Nu coboram pe jghebul de avalansa spre Cascada Cailor, ci urmam marcajul turistic banda albastra, pe sub varful Stiol, spre capatul telescaunului, aproape de Runcu Stiolului.
De acolo in jos, o luam la stanga, spre bijuteria caderii de apa.
Din start ne impresioneaza delicatele garofite din specia Dianthus, roz-pal, subtil parfumate, alaturi de tufele de cimbrisor, campanule, ciucuri, tufe cu zmeura, zburatoare liliachie etc.
Turisti numerosi si aici, multi straini, tineri, de varsta medie, dar si mai varstnici, unii insotiti de un dragalas eco-terrier ce duce in bot un pet abandonat de un nesimtit turist (gest care ne oblige la retorica intrebare, o fi omul chiar cea mai inteligenta fiinta?).
Ajungem pe plaforma din fata cascadei.
Constatam, spre deosebire de 8 iunie a.c. cand am fost ultima oara la taul Stiol si aici, ca rangerii A.P.N.M.R. – indrumati de ing. I. Muntean – au plantat un indicator si au desfintat oribilele vetre cu mizerii menajere din jur.
Multi turisti si aici, dar niciun foc de picnic.
Surprinzator, ingusta lunca de sub Pietra Rea (perete estic), predilectul loc de tabere a speologilor, e destul de curata.
Dupa alt shooting, continuam la vale, spre cariera de marmura.
Aici constatam alte nereguli grave.
In ultimele zile un excavator senilat, neidentificat, sapase si extrase din versant, in aria naturala protejata, cateva sute de metri cubi de calcar.
La nici 100 m mai jos, la cariera inchisa (teoretic) de A.P.N.M.R. era un incarcator senilat frontal asteptand inserarea si weekend-ul.
Acelasi utilaj l-am vazut incarcand arocament din halda carierei la anterioara-mi iesire in acest masiv.
Aici e prezent un localnic care lasa sa se inteleaga ca doar cateva bascule de piatra au fost incarcate… pentru a ajuta crestineste, total dezinteresat pecuniar, la edificarea unei manastiri.
Imi pare bine ca oficialii parcului national si seful ierarhic superior au luat nemijlocit contact cu delicventii auto-turisti din zona Stiol si apoi cu mafia carierei Borsa Fantana.
Pe de alta parte e trist sa constat ca totul se petrece cotidian, nonsalant, dupa trei ani si jumatate de la constituirea A.N.P.M. Rodnei si, mai ales, la jumatate de an de la aderarea triumfalista la UE.
In drum spre casa imi iau ramas bun de Pietrosul Rodnei, cu minunatele caldarile nordice punctate de ultimele pete de nea, mai apoi de la Culmea Hotarului si Golgota, de la varful Momaia, Muncelul Raios….Valea Izei.
Foto: Taul Stiol (vedere dinspre NV)
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
