Satisfactia turistului montan creste pe masura descoperirii inchiderii anumitor trasee, atunci cand scrutand orizontul este in masura sa identifice din diferite locuri si perspective varfuri, culmi, vai anterior batute metodic cu piciorul.
Seara in Turt – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi GALERIA FOTO (clic aici…)
Constat asta intr-o vasta poiana ce descinde dinspre culmile varfului Coparcea si Pietriceaua.
Admir spre sud claia obraznica a Muntelui Mic si la stanga sa Varful Pietroasa apoi la est, dominand Bixadul, varful Corneasca, Magura Bixadului, Piatra Bixadului (832 m) si Piatra Vascului (917 m, cel mai inalt din Muntii Oas). Mai aproape, spre vest, Geamana Mica si Geamana Mare (651 m). Continu pe frontiera ucraineana cu magura Grohotisului la nord-est de Holmul Mic si Holmul Mare spre nord iar Holmul Vagasului spre nord-vest. Avem sub noi si la est Cetateaua Mare (mai mica decat) Cetateaua Mica, ambele maguri vulcanice ascutite strajuind comuna Camarzana spre vest, cu varful Ceaslas (596 m), impadurit cu stejar la vestul lor …
Prognoza meteo se dovedeste intrutotul confirmata-n traseu. Ger cu bruma groasa si senin noaptea, inclusiv la 7 dimineata cand pornim spre Seini–Orasu Nou–Calinesti Oas–Turt.
Depasim lacul de agrement si statiunea turistica Mujdeni apoi o taiem prin padurea cu stejar de campie Tufoasa spre Pasunea Mare-Coca.
Admiram Jeleznicu Mare marcat de releele din crestet, apoi Gherta Mica si Gherta Mare, mai putin localitatea Turt, casele osenesti traditionale, cu prispe pe stalpi de stejar. Peretii sunt spoiti in verde, roz sau ultramarin tras apoi cu ruloul in miniaturale motive florale, curtile acoperite de spalieri cu vita de vie, cuptoare stravechi pentru paine, suri cu usi mari prin care sa intre carul incarcat cu bucate, frumos decorate cu motive geometrice ori florale.
La est de Turt se remarca Magura (297 m) impadurita cu stejar in timp ce zona sa nord-vestica e strajuita de varful Baba (582 m).
Trei biserici isi concureaza frumusetea si semetia turlelor, cea mai noua, futurista, fiind cea greco-catolica.
Din centru o luam la dreapta, in continuare pe asfalt si apoi pe beton, spre EM Turt (Turt I).
Trecem o culme si urmam spre amonte valea Turt, modesta, cu ape ruginii.
La ora 9,30 abandonam masinile si pornim pe jos spre Turt II, de la poalele sudice a dealului Ghezuri (Iezuri).
Admiram consternati imensul santier/constructia gigantica a Flotatiei Turt demarata cu putin inainte de decembrie 1989 si abandonata in 1990 dupa ce au fost investiti in ea enorm de multi bani.
O parte din utilaje au fost transferate, din patrimoniul statului in cel al privatilor cu initiativa.
Vizavi, de flotatie, deasupra bolovanoasei lunci a vaii Turt pasc vreo 30 de porci semi-salbaticiti.
Remarc o indiguire a unei mici vai, deocamdata un lac artificial preconizat a deveni iazul de decantare al sterilului.
Dumitru Istvan ne spuse ca similare diguri/iazuri au fost amenajate cascadat, in amontele paraului.
Soseaua betonata, azi e circulata doar de cei ce exploateaza codrii de la poalele varfului Holmului Mare si Tampei (Tompei).
Un mic tau cu stufaris, poluat cu polistiren expandat, vine sa completeze imaginea dezastrului, apusul unei exploatari, valoroasa mai ales datorita minereului de galena (Pb) deosebit de consistent si pur.
La stanga drumului intalnim o fosta platforma de utilaje, azi aproape pustie, cu exceptia catorva recipienti uriasi pentru ciment si nisip.
Galeria Ghezuri e putin mai sus, pe aceeasi parte, alaturi de constructii administrative pustii, un parculet si o troita de andezit cu un Christ poleit.
Prezent un paznic taciturn. Cladiri dezafectate sunt bune de trasformat in infrastructura turistica, cu desavarsire absenta in zona.
Descoperim o mare gramada de busteni, metri de fag, cateva legaturi de fagi abia abandonate de TAF-ul ce le tractase pentru debitare/incarcare si alaturi ipocrit-mincinos-nelipsitul panou instructiv-educativ amplasat de cei de la Romsilva – padurea …. bun al intregului popor, ocrotiti-o…. hau, hau, bau …. Penibil, gretos !
Gramezi de minereu, o halda cu minereu valoros si alaturi un amutit escavator care-l incarca in zilele lucratoare pentru a fi procesat la Baia Mare.
Oricum cei de aici au fost, sau sunt, in curs de disponibilizare, privatizarea minelor de neferoase e doar un utopic vis…
Fostii minieri isi incaseaza lefurile compensatorii pe urmatorii 2 ani apoi se cara-n strainataturi de unde revin destul de repede, de sarbatori si-n vacante, construindu-si impresionante vile, ba chiar palate, dar nu se prea stie ce si pentru cine, oportunitatile de afaceri din zona fiind in prezent cvasi nule.
Suim in continuare pe drumul auto-forestier din dreapta vaii Turt, lasam la stanga (nord) valea Lucutanului, ceva mai sus, pe dreapta, valea Tampii (sau Tompii, borna silvica V/71).
Imediat ne impresioneaza varful Tampa (versantul nord-vestic) abrupt si placat cu andezituri in timp ce altunde observam piroclasticele (roci formate prin acumularea subaeriana sau subacvatica a fragmentelor de origine vulcanica rezultate in urma eruptiilor explozive) impodobite cu muschi, feriga sau feriguta.
Treptat se incalzeste iar chiciura noptii se cerne fosnind de pe coroanele fagetului.
Dupa ceva mai bine de-o ora de mers ajungem la poalele sudice ale Holmului Vagasului si Holmului Mare, defrisate spre baza, intercalate cu rasinoase spre crestet.
Pe aici trece frontiera cu Ucraina de care ne despart doar cateva sute de metri.
Ne aflam la o confluenta de paraie, intr-o imensa rampa de afluire, debitare si incarcare a bustenilor dar si cu stive lungi de meteri de fag despicati pentru lemn de foc.
De aici schimbam directia de mers, de la nord-nord-est spre nord-est si treptat spre est.
Traversam un parau apoi suim prin zona de nord-est a varfului Tampa.
Dam de o insula de molidis plantat in urma cu vreo trei-patru decenii iar la ora 11,45 poposim intr-o prima poiana minunata, pudrata de-un deget de nea, limitata spre nord-vest de o plantatie de molid de cca 15-18 ani si faget in rest.
Poiana curge-n trepte succesive de-aici spre Camarzana, oferindu-ne la sud o prima panorama splendida pana hat departe spre Muntele Mic si Pietroasa, cu cele doua Geamane la est.
Suim lejer la sud-vest pe un drum de TAF. Ajungem intr-o alta poiana scursa-n trepte spre Camarzana.
Lasand vederii spre sud-vest culmea golasa Caparcea–Pietriceaua.
Un vechi sleau de caruta coboara spre sud trecand printr-o fosta gospodarie oseneasca de munte, tradata acum doar de vestigiile fundatiei de piatra, un mar salbaticit si doi nuci. Imediat in dreapta dam de versantul ce aduce a sarpanta de casa. Este Dealul Pietriceaua acoperit cu un gros covor de feriga uscata pudrata cu nea pe care-l parcurgem pe curba de nivel.
Culmea cheala la sud-est, e plantata spre vest cu un brau de molidis de cca 15-18 ani. Aceasta continua spre sud-est depasind o sa frumoasa si avantandu-se spre magura Ceaslas, impadurita cu stejar.
S-a facut ora 13. E placut, soarele penetreaza uneori norii suri precum o creata blanita de Karakul.
Camarzana e la picioarele noastre, dincolo de celelalte doua maguri vulcanice, Cetateaua Mica si Cetateaua Mare.
Descopar pe un deal cu aspect de promontoriu silueta alba cu turla argintie bulbucata a bisericii monument istoric, vizitata de mine in preajma Sfintelor Paste. In fata ei se afla trunchiul frant de furtuni si senectute, dar lastarit, al unui batran tei cu diametrul de peste 2 m iar langa el, culcata, se afla o placa numita Piatra decapitarii.
Doi tineri din Camarzana suie la deal, nu se feresc sa ne declare ca merg sa fure brazi pentru Craciun.
Avem astfel sansa sa confruntam toponimiile de pe harta cu cele stiute din mosi stramosi.
Diferentele sunt esentiale (de exemplu Varful Mare pe harta e varful Ceaslas din teren apoi Pietriceata e de fapt Pietriceaua iar varful Caparcea e mult spre nord-nord-vest, nu unde e mentionat pe harta, varful Tampa, extrem nord-vestic, e invizibil de aici).
Varful Grohotisului (magura-claie) e lesne de indentificat datorita rocii andezitice nud-sure de pe versantul sudic.
La stanga lui e Holmul Mic (de asemeni o claie ascutita si impadurita) si apoi Holmul Mare. Frumoasa e perspectiva estica spre Fekete Hegy apoi varful Piatra Vascului, identificabil usor pe vreme buna datorita fasiei de frontiera albita de nea, intre acesta si Piatra Bixadului demarcandu-se o sa ampla cu pajiste alpina.
O luam initial spre saua Ceaslasului si apoi la dreapta, prin plantatia de molid, imediat prin fagetul matur punctat de paltini si stejari, spre Turt Bai. Dam de poteci confluente care se flexeaza spre nord-vest.
Coboram spre catunul (fost nemtesc prin colonizarea de pe la 1700, maghiarizat ulterior) Turt Bai, nefiind deloc vorba de bai/ape minerale exploatate balneo-climatic empiric, denumirea derivand de la bai=mina.
Catunul e asezat intr-o depresiune valurita, la 7 km de Turt. Unele case incep imediat sub liziera, cele mai multe sunt grupate insa in livezi de pruni, la stanga vaii, in vecinatatea micutei biserici cu sarpanta si clopotnita argintie, cu o rastignire-n fata si un Christ naiv pictat, intr-o atitudine de contorsiune oriental-dansanta.
Cazi din scandura de brad, cu capacitati de 1000-3000 l divulga traditionala preocupare pentru fierberea celebrei horinci de Turt. Trecem pe la horincie, localnicii ne indica locul fostelor exploatari miniere, azi inchise, apoi ne indruma spre versantul drept abrupt pe care vom sui in culme pentru a ne inchide circuitul la EM Turt.
O turma de oi si capre se-ntoarce de la pascut in clinchet de talangi si clopotei. Din culme cotim pe o poteca ce traverseaza o plantatie de pin si molid, la dreapta apare un valcel abrupt, plantat cu rasinoase tinere.
Unii din noi optam pentru culmea vestica prelunga a dealului Gozuristea (458 m) si poteca ce ne poarta in coborare de unde avem o panorama ca de amfiteatru la stanga.
Intram putin in stejarisul matur, il depasim de-acoasta pe la sud-vest, admiram un mic tau cu reflexe de smarald apoi apar constructiile EM Turt si drumul tehnologic pe care coboram la masini.
E ora 16, au trecut 6 ore si jumatate de la debutul turei. Incepe sa ploua.
Regruparea e greoaie, ca de regula, mai am totusi sansa sa imortalizez cateva gospodarii osenesti pitoresti inainte de-a pleca spre Baia Mare.
Ajungem la ora 18, convinsi ca vom reveni in Tara Oasului pentru a prospecta magurile Ghertei Mici si ale Ghertei Mari, apoi valea Rea, din Huta-Certeze spre Salatruc, daca nu si mai departe spre valea Nadosa si Sapanta…incheind alte si alte cercuri.
Sfaturi pentru parcurgerea traseului turistic:
Traseu turistic nemarcat, situat in zona de frontiera cu Ucraina.
Nu pune probleme celor care au o harta, busola si stiu sa le utilizeze.
Nu exista zone dificile sau expuse.
Durata parcursului este de 5 ore si jumatate – 6 ore si jumatate.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
