TURISM HIBERNAL – MARAMURES – De Ignat, la Lacul Albastru (GALERIE FOTO)

Rt 60 din 20 12 09 Ignat-cu M.Ghetie, Brena si eu

Vezi GALERIE FOTO
Iarna si-a intrat in drepturi depline…Peste noapte a nins mai bine de 20 centimetri. Lume de basm aievea, nea pufoasa, ger bland, cai rutiere incert curatate in noaptea de sambata spre duminica de catre drumari, mai ales cele judetene. Am intentionat initial „sa atacam” varful Poca din Chiuzbaia. Numai ca, prietenii de drumetie, speriati de ninsoarea abundenta, au schimbat traseul.

Am stabilit intalnirea cu Misu si Aurica si Brena pentru ora 9 dimineata. Pe la ora 7.25, Aurica si-a declinat destinatia, panicat fiind poate de ninsoarea abundenta de peste noapte si dupa ce i-am spus ca la coborarea de pe varful Poca spre saua sa estica pragurile si lespezile andezitice pun ceva probleme de deplasare, in rest coborarea pe la Taul Trifului fiind una lejera si nespus de bogata in pretexte fotografice hibernale.

Misu a aparut pe la ora 9.15 si, vazand ca ninge strasnic, constientizand faptul ca drumul ingust si-n panta spre Chiuzbaia mai mult decat sigur nu a fost curatat peste noapte si-n zori cu plugul si apoi dat cu antiderapant, am luat-o spre Baia Sprie.

Pe poteca pavata cu andezite
Plafon coborat, cenusiu-tern generalizat, vizibilitate foarte limitata si o nea flescaita, de doua degete ramasa dupa pluguri pe carosabil, nepunand probleme in trafic insa. 

Am decis sa suim de dincolo de centrul orasului Baia Sprie si impresionanta-i catedrala romano-catolica, spre Lacul Albastru, urmarind marcajul turistic relativ nou si excelent, punct rosu.

Pentru asta am abordat urcusul sustinut pe o poteca pavata cu cuburi andezitice, flancata de vechi si cochete case si gospodarii, pe alocuri intercalate cu vile frumoase, fiecare cu cainii lor, de la maidanezi la rotweilleri, ciobanesti germani, tekeli tuciurii ori pekinezi roscovani si guralivi.
 
Strada se bifurca dupa aproximativ 300 m, ramura sa dreapta orientandu-se spre NE, catre capela Calvariei, intalnind curand marcajul turistic cruce galbena ce suie spre Lacul Albastru, ramura stanga, marcata cu punct rosu, reprezinta cea mai directa varianta de acces pana la lac prin NV.

Cupola emisferica a capelei Calvaria

Abandonand calea, azi partie de sanius pentru copii, am urmat spre dreapta poteca, un fost sleau de carute, prin dosul unei case din chirpici, cu o fereastra traditionala mititica si cu sloii de gheata atarnand precum niste pumnale din sarpanta batrana de ardezie, iesind repede in ghistinisul (arboret de castani comestibili, de multi ani profund afectati de cancerul scoartei) batran.

Privind spre E, aveam de aici o prima panorama cu impresii de acuarela hibernala spre Calvaria, capela cu cupola emisferica. Panoramand prin fulguiala bezmetica spre S vedeam, ultrafiltrat prin ninsoare, centrul orasului Baia Sprie, gemenele turle ale catedralei romano-catolice, monument istoric, dar si celelalte biserici, reformate si ortodoxe, inconjurate de un difuz puzzle geometric al gospodariilor.

Formele bizare ale vegetatiei incremenite
Liniste monumentala. Nici tipenie de om, pasare ori vreo salbaticiune, nici la liziera ghistinisului intercalat cu gorunet tanar nici mai sus, acolo unde apar palcurile pitoresti de pini, iar potecile-sleauri se intretaie, in curand aparand marcajele turistice cruce albastra si cruce rosie, ingrijit si la standardele tehnice realizate relativ recent.

Afinisul denudat de frunzis

Afinisul denudat de frunzis si ascuns sub cuvertura de nea oferea o grafica gracil-suava subetajului silvatic. La asta se adaugau smocurile de iarba si carex proeminand din nea, precum niste imbufnati si burzuluiti arici. In dreapta sleaului principal ce suie direct spre palnia Lacului Albastru, ramase izvorul cu apa potabila (infiltrata din lac spre S), acum colmatat cu frunze uscate de stejar.

Pinii scortosi au lacrimat abundent peste toamna, chihlimbaria rasina intens odorata, cu sacre miresme imbatatoare de tamaie, adunandu-se sub forma unor mici paraiase inghetate pe trunchiurile puternice, ruginii-roscate. Cetina lor mare, tepoasa, verde intunecata si drapata bogat cu pufoasa nea cristalin-imponderabila, genera o infinitate de forme bizare.

Lacul Albastru “camuflat” de covorul de nea
In curand aveam sa poposim pe platoul sudic al Lacului Albastru care, multumita geroaselor nopti precedente, a inghetat complet si acum un strat fin de nea acoperea oglinda-i cu apele indeobste de un turcoaz ireal. Evident, doar noi si dracu’ ne mai aflam in acea desavarsita lume aievea de poveste de iarna, dar ca sa fim sinceri nici nu simteam nevoia vreunui galagios si neavenit intrus.

Am ocolit lacul prin vest, suind pe un mamelon de steril cu alura de capita pentru a panorama de-acolo asupra palniei ample, aproape circulara, a lacului, dar mai ales pentru a ne incanta admirand cercul discontinuu al pinilor maturi, gulerati cu alb, in continuare am incercuit prin NE lacul, traversand limba grohotelor abrupte deceniu la rand scurse din varful Mons Medius (Dealul Minei) spre lac, flancate simetric de tineri pini troieniti, la final dand in drumul tehnologic marcat turistic cu cruce albastra ce duce inspre inchisa E. M. Baia Sprie.

Ninsoarea era din ce in ce mai vartoasa, iar gerul nocturn s-a muiat teribil, oferindu-ne in consecinta conditiile unei excursii aproape ideale, exceptand luminozitatea si vizibilitatea. De-acum ne plimbam realmente, tarsindu-ne copilareste bocancii prin neaua ce atingea binisor 30 centimetri grosime, vaporoasa si zburatacioasa la orice atingere, precum un diafan si cvasiinfinit puf asternut peste tot.

Am considerat ca nu are sens sa intram in incinta E.M.Baia Sprie si de aceea, la un moment dat am luat-o spre SV, ajungand sub fosta linie electrica de inalta tensiune si la poteca cu marcaj turistic cruce galbena, la nici 100 m N de capela Calvariei, recent restaurata.

Acompaniati de colinde
Din clipa in care am ajuns la Lacul Albastru si apoi pana am descins langa Calvaria, colindele difuzate continuu de la biserica ortodoxa din Baia Sprie ne-au acompaniat fidel cu caldele lor intonatii laice si religioase insa, pe masura ce coboram spre stravechea urbe miniereasca, intensitatea lor parea sa scada, estompata fiind probabil de livezile dominate de pruni, gospodarii si cladiri.

Am ajuns in final la strada pavata pe care am coborat la masina, fiind curios priviti de localnicii iesiti la curatatul aleilor, altii abia revenind de la slujba de la biserica.

Continua sa ninga-n prostie si cerul era la fel de plumburiu, doar circulatia dinspre Baia Mare spre Cavnic si serpentinele Gutaiului s-a accentuat neverosimil, tinand cont de conditiile meteo si de faptul ca inca partiile de schi de la Cavnic,Mogosa, Suior nu si-au intrat in verva sezoniera binecunoscuta.

Descarcand imaginile digitale si conturand aceasta succinta relatare, mi-am oferit un regal duminical in plus, Simfonia I-a si apoi Simfonia IV-a de Gustav Mahler. Oare ce mi-as putea dori mai mult de la duminica de Ignat in care, de foarte multi ani, nu am mai practicat sangerosul ritual pagan al sacrificarii porcului ? Nici macar gerul de –16 C prognozat de A.N.M. pentru la noapte. Brrrrrrrrrrrr !
Sursa: Lucian Petru Goja