TURISM HIBERNAL SALAJEAN – Spectaculoasele bancuri de gresii din Tihau, de pe malul vailor Pirosa si Ruginoasa (GALERIE FOTO)

Rt 3 din 22 01 2010 cu M.Ghetie, Fl.Chincea, Brena si eu 
Vezi GALERIE FOTO
De multi ani, cutreierand pasionat meleagurile framantate salajene, descoperind mereu noi si noi subiecte turistice pe vaile afunde sapate multimilenar in imensele bancuri de gresii, alteori eocene calcare, o suita de spectaculoase denudari gresoase aproape verticale, ocru-bej, ivite pe versantii N-NV-V ai Tihaului, m-au atras irezistibil si asta mai ales dupa ce in prealabil am vizitat si am admirat de cateva ori superbele Gradina Zmeilor, Pe Pietre, valea Tireacului din Galgau Almasului.

Ultima oara (vezi Rt 55 din 20 11 09) impreuna cu D. Pascu, A. Stefanoiu, M. Ghetie, Fl.Chincea, Brena si eu, intr-o zi de veritabila vara indiana, am facut din nou turism in Galgau Almasului – Pe Pietre, la spectaculoasa cuesta din valea Pirosa si – apoi la trovantii din valea Tireacului si valea Ursoi.

Cu acea ocazie, suind din zona NE a Galgau Almasului spre dealul Rupturi (447 m) , continuand in traversare E-NE pe la obarsia vaii Pirosa , respectiv pe sub varful Barnile (492 m), am avut la stanga noastra un relief extrem de accidentat, cu pereti de gresii separati de verticale hornuri sau insurmontabile valcele cu saritori, dar si mici aflorimente de carbune brun (adica Rupturile).

Privind catre E am descoperit etajatele halde miniere tronconice ale unei vechi mine de carbuni si la stanga acestora sus, pe fata sudica a dealului Parloagelor ( 376 m) aducand unui frumos trapez impadurit cu gorunet, o alta cuesta ocru-bej marcata in zona sa vestica de un palc restrans de pini si pe care ne-am propus sa o investigam intr-o insorita zi de iarna, musai cu ceva nea si chiciura.

Iarna 2009-2010, in perioada decembrie si pana foarte de curand, a fost doar o parodie penibila a acestui splendid anotimp, lipsa zapezii, numeroasele zile umede, cetoase si terne determinandu-ne sa ne amanam vremelnic acest proiect.

Un val consistent de ger nocturn, combinat cu insorite zile si cel mult un lat muieresc de palma de nea ne-au reamintit de acest subiect si atunci am purces la studiul prognozei meteo : -14 C la Tihau noaptea, – 4 C peste zi si cer partial insorit (doar -8 C la Baia Mare si 1 C peste zi, soare).

Spre dealul Mesteacan
A urmat mobilizarea trupei si eternele probleme de corelare program apoi…am fost imbarcat impreuna cu Brena la ora 8,30 dimineata, curand ni s-a alaturat si Misu si porneam spre dealul Mesteacan, Rastoci, Surduc, Tihau ( la circa 9 km in dreapta fiind orasul Jibou) .

Ger, geamuri aburite si cu mirabile flori….deranjante de gheata, somesene neguri, statuari soimi aparent inghetati in varful baliilor de floarea soarelui, stalpilor de telegraf ori ai arborilopr rari de pe langa soseaua… gaunoasa, alteori de-a dreptul hartopoasa, europeana adica in concept mioritic.

Palcuri de pini langa valea Almasului
Dupa statia trafo Surduc, am cotit-o la stanga pe cea de-a doua varianta posibila, marcata cu indicator rutier, intrand in Tihau. Doua biserici cu turle argintii ne-au atras atentia, in timp ce la stanga sus s-a ivit fosta terasa a vaii Almasului ferestruita de numeroase valcele cu poteci pastorale, deasupra terasei si la liziera vestica, alaturi de fotogenicele palcuri restranse de pini ivindu-se succesivele denudari gresoase.

Am traversat satul spre S, pana aproape de varsarea vaii Pirosa in malul geografic drept al vaii Almasului ( de acolo, pe sub padurea de foioase marcata de o succesiune de bancuri de gresii, unele cu frumoase locuri de belvedere pe crestetul nud, in circa 1,5 km putandu-se ajunge, urmand un drum de carute, la impresionanta locatie numita Pe Pietre si apoi in capatul nordic al Galgau Almasului).

Vaile Pirosa si Ruginoasa
De aceasta data noi am urmat un fost drum tehnologic minier care acompaniaza inspre amonte mal drept modesta vale Pirosa ( sau valea Liniei, adica a liniei inguste de cale ferata pe care carbunii erau transportati la Surduc pana prin 1990).

Am depasit numerosii stupi din stanga, frumoasa gospodarie solitara din dreapta, cu un mic helesteu, am lasat la stanga imediat larga si rogozoasa gura a vaii Ruginoasa, parcand in apropierea altui rand de numerosi stupi ingenios amplasati protector pe anvelope auto.

Din acel loc, continuand la dreapta si-n amontele malului geografic stang al vaii Pirosa, la circa 60-70 m se afla fostul depozit al minei din apropiere, sapat in gresii fine, cu doua inegale galerii dispuse-n forma de Y (vizitat de noi in nov. 2009).

De la gura vaii Ruginoasa, privind spre NE, se vedea partial marele trunchi de trapez sudic al dealului Parloagelor si putin din peretele de gresii, tinta noastra. O poteca parea a acompania inspre amonte malul geografic stang al vaii Ruginoasa dar, inspirati, nu am urmat-o ( in curand am fi dat de cuirase gresoase insurmontabile, inclinate la 65-75-80 %, iar accesul pe vaile accidentate, sapate mai ales de torenti in gresii, e cel mai adesea anevoios, daca nu chiar imposibil, din pricina saritorilor, cascadelor ori a abriurilor ).

Primele bancuri de gresii
Un drum de TAF/carute suia la inceput alert, mai apoi domol, spre E-NE pe versantul impadurit cu goruni acaparati de minunati licheni si muschi. In curand s-au ivit blocurile de gresii alternand cu alterari bej-albastrii caolinoase. Privind in dreapta si-n jos am vazut curand uriasul banc gresos cu portalul semicircular, ca de pestera, al depozitului si dincolo de acesta, spre S, Rupturile si culmea cheala a dealului Rupturi.

Era inca un ger aspru, fiindca soarele se scremea neputincios sa scape din acaparantele neguri dense treptat disipate spre Magura Teiului ( 544 m ) si varful Barnile, spre SE adica. Imediat sub noi si in dreapta a aparut o vale aparent stearsa, in curand insa cu malurile tot mai spectaculos sculptate in bancuri de gresii ce aduceau pe alocuri unor ostaseste aliniate turnuri de sah inalte de 5-8 m.

Inspirati, am evitat deplasarea spre halde (E) urmand fidel drumul de carute/TAF ce si-a pierdut treptat aspectul de sleau afund, conturandu-se prin gorunetul din ce in ce mai insorit. La stanga si deasupra noastra, s-a ivit un prim aliniament de blocuri de gresii intunecate, mai mici spre E, spectaculoase in zona de V si puternic tectonizate spre apropiatul mal stang al vaii Ruginoasa.

Am crezut ca vom cobora pe-acolo la intoarcere, motiv pentru care am omis sa le investigam in detaliu la urcare. Drumul se bifurca, o ramura scurta o lua pe curba vestica de nivel la stanga, cealalta suind spre E-NE.

Am urmat-o, ajungand din nou deasupra malului geografic drept al vaii fara nume care ne despartea de etajatele halde de steril ale minei de carbuni. Gresiile au devenit tot mai semete, verticale, inegale ca forma, marime si inaltime pe cei doi versanti ai vaiugii aproape seci.

Abri „decorati” cu sloi de gheata

Mai apoi au capatat aspect de contraforti si metereze. Ne-am deplasat o vreme pe o ingusta brana, deasupra noastra si la stanga, spre drumul de carute/TAF interpunandu-se un alt banc impresionant de gresii, imediat dupa aceea, tot spre stanga, spalat de ocazionalele torente dirijate pe drumul de carute, s-a ivit un splendid abri activ, fiind evidenta infiltrarea apelor pluviale pentru a se drena catre baza abriului afund de 3-4 m si-n final spre vaiuga.

Dupa ce am prospectat aceasta nebanuita si frumoasa formatiune, am suit la drum continuandu-ne deplasarea spre obarsia vaiugii…blocata de un alt abri, mult mai mare, cu atarnanzi spectaculos sloi mari de gheata, altii sugerand dentitita unui fioros rechin alb, dar ceea ce era cel mai impresionat acolo era un fel de hiperbolizata coroana regala din diamante, rezultata din caderea picaturilor apei cascadei, acum filiforma si inalta de circa 5 m, in baza-cuveta a abriului.

Dincolo de acel abri cu cascada, spectaculoasa cu siguranta la topirea zapezii (care acum avea doar vreo 8-10 m grosime si parea o pudra vaporoasa) sau dupa cateva strasnice averse, vaiuga se domolea catre amonte, bifurcandu-se.

Panorame de pe crestetul dealului Parloagelor
Varianta estica, scurta, iesind intr-o zona cu o mica livada rectangulara de meri si pruni, cealalta nordica fiind mai accidentata, afunda si mai lunga, debutand practic la liziera sudica a dealului Parloagelor. Pe aceasta am urmat-o iesind in vastul platou cu foste holde si fanate incercuite de gorunetul drapat cu o diafana chiciura argintie.

Ne aflam acum in plin soare, dar nu vedeam niciunde cuesta gresoasa ce trebuia sa apara spre V, adica undeva la stanga noastra. Am traversat spre N zona nuda, minunata multumita ciulinilor, buruienelor si tufelor incarcate de promoroaca, poposind pe crestetul dealului Parloagelor.

De acolo, privind spre N, am vazut linia electrica de inalta tensiune ce pleaca de la apropiata statie trafo Surduc-Tihau, dealul Malului, dealul Gradiste si indaratul si putin la stanga lui dealul Cetatii ( cu vestigiile marelui castru roman vizitat de mine impreuna cu D.Istvan in urma cu vreo 4-5 ani, intr-o superba seara), in continuare, peste nevazutul Somes, terasele abrupte ale Turbutei si Piscuiului Ronei (Dl.Rakoczi) destul de impanzite de negurile penetrate de soarele amiezei.

Impresionantul perete de gresii
Era ger si soare, defel frig, dimpotriva si dupa o dusca zdravana de ceai fierbinte dres vartos cu grapefruit-portocala-lamaie, am pus harta topo in situ cu ajutorul busolei, dupa care am decis sa facem un amplu arc de cerc spre NV-V-SV pentru a ajunge astfel la obiectivul nostru.

O vreme ne-am deplasat pe crestetul chelios al dealului Parloagelor apropiindu-ne de liziera NV a fagetului intercalat cu goruni care ascundea privirilor satul Tihau.

Ulterior, am taiat-o prin padure spre SV, ajungand deasupra trunchiului de trapez vazut din gura vaii Ruginoasa. Imediat s-a ivit lunca larga cu caroiajele holdelor din valea Almasului si o mare parte din Galgau Almasului, mai apoi, deplasandu-ne spre V, am dat de palcul fotogenic de pini. 

In stanga si foarte jos am vazut gospodaria izolata de pe valea Pirosa, gura vaii Ruginoasa si sus, spre S, crestetul dealului Rupturi. Am coborat printre pini poteca abrupta serpuind printre bolovani si blocuri de gresii, noroc cu neaua si grosul frunzis rascolit de cervide si mistreti.

Imediat, sub noi si la stanga, a aparut un perete impresionant de gresii (cel vizibil din valea Pirosa sau de pe dealul Rupturi), in timp ce putin mai jos si-n dreapta se contura o larga poiana orientata spre S. Am descins cu atentie la blocul-perete constatand ca acesta continua circa 100-150 m catre E, practic pana la malul geografic drept de pe la obarsia vaii Ruginoasa.

Ceea ce nu prea se vede insa daca nu esti la fata locului e cel de-al doilea brau inferior de gresii, lung de circa 300-400 m si cu stancarii inalte de 5-8 m, poate chiar de 10 m in flancul drept al vaii Ruginoasa, la cascada, in vreo doua-trei locuri existand niste brane-hornulete oblice de scurtcircuitare prin care poti cobora de sub primul aliniament de stancarii modelate exogen, uneori cu forme bizare sau de turnuri de sah, in baza aliniamentului inferior, asta oferind si posibilitatea de-a admira apoi cascada vaii Ruginoasa de jos in sus, chiar de la baza.

Citadela gresoasa de deasupra vaii Ruginoasa
Soarele ne oferea acum superba-i caldura si stralucire orbitoare si-atunci am parcurs integral brana ingusta, pe alocuri alunecoasa, de sub aliniamentul superior de stanci, ajungand in final la un fel de ruiniforma citadela gresoasa bej-ruginie situata chiar deasupra cascadei vaii Ruginoasa.

Malul geografic stang al vaii era cel putin la fel de accidentat. Am coborat cu prudenta in talvegul vaii pentru a admira niste miniruperi de panta si candelabre ori sfesnice, impresionante de gheata, dar in special pentru a prospecta spre amonte vreo 150-200 m, remarcand aceeasi accidentare a malurilor si numeroase praguri. Am revenit dupa aceea, o vreme admirand fascinati nebunatica alergare a trei veverite tuciurii intr-un geaman gorun tanar.

De sub braul gresos inferior plecau cel putin trei valcele seci si abrupte, terminate intr-un fel de sudic circum valum natural. Profitand de un scurt si inclinat pasaj de salbaticiuni, am coborat in baza aliniamentului inferior de pereti de gresii, deplasandu-se spre V pana am atins culmea marcata de un extraordinar megalit cu sute de mici alveole drapate cu licheni aurii, fistichii sau de un verde smarald neasemuit.

Fuioare delicate de chiciura…
Frustrati de faptul ca nu aveam la dispozitie nici cea mai firava perspectiva foto-plonjanta catre labartata vatra a satului Tihau, cu verticalele, scurte si albe, fumuri ridicandu-se alene din hornuri, am luat-o pe un picior domol la stanga, descinzand in poiana larga.

Acolo am admirat o multime de fuioare delicate si filamentos-albe de chiciura atarnand in soare pe tufele scunde de porumbele ori de pe ciulini dupa care, intuitiv, ne-am deplasat spre S avand in stanga noastra destul de accidentatul versant geografic drept al vaii Ruginoasa marcat de praguri, brane si blocuri de gresii acaparate expansiv de tufele dense de iarba neagra (Caluna vulgaris).

Abia acum, privind peste seaca si destul de larga vale Ruginoasa, ii puteam vedea succesivele platose impresionante de gresii ale malului sau geografic stang aflate in umbra ( fiind orientate V-NV).

Imediat a aparut un drum ingust de carute ce se ramifica la un moment dat, varianta lunga luand-o-n dreapta pe o vaiuga in jos, spre Tihau, alta mai scurta continuand spre inainte, pierzandu-se in zona abruptului impadurit de deasupra gospodariei izolate de pe valea Pirosa.

Pe acel picior scurt si impadurit am coborat in scurte serpentine, incheindu-ne circuitul in estuarul aproape sec al vaii Ruginoasa vizavi de helesteu. Abia trecuse de ora 13,15, iar ziua era una de-a dreptul splendida mai ales fiindca micul circuit, in premiera pentru noi, ne-a oferit o multime de frumuseti nebanuite.

Am plecat spre casa, colegii mei trebuind sa ajunga la ora 15 in Baia Mare, altfel am mai fi prospectat cel putin inca o vaiuga spectaculoasa vestica din Tihau, flancata in versantul sau drept (nordic) de un frumos perete inalt de gresii, iar deasupra lui pitorestii pini specifici acestei minunate zone turistice defel exploatata.

Cotrastul termic izbitor dintre exteriorul geros si habitaclul cald ne imbujora, fiind aproape gata de-a ne trimite ca pe niste prunci in lumea onirica a lui Morpheu, ne atrageau atentia insa si mai numerosii soimi ce pareau a strajui soseaua uscata si insorita precum si splendida derularea a satelor salajene, catre Rastoci, in stang si sus, culmea argintata de chiciura, de deasupra Poienitei pana la Piscuiul Ronei pe care am parcurs-o in 13 decembrie, atacand din Somes Guruslau via Mosu si Baba, cu trupa gimnazistilor de la scoala Traian Cretu din Napradea, condusi de pasionatul lor profesor de geografie (si director) Aurel Medve.

Sursa: Lucian Petru Goja