Turism in abatajele de pe valea Sfantul Gheorghe din Baita

In 28 octombrie o perfida zona zoster ce-a debutat ca o criza de colecist m-a scos brutal pe tusa turistica. E drept ca nici vremea in anteriorul weekend nu fusese corespunzatoare unei escapade montane iar dispozitia mea fizica si spirituala a fost cel mult una bacoviana. Nu ca acum, dupa doua saptamani de tratament si convalescenta. Sunt intr-o perfecta forma dar…simt nevoia stringenta de rupere a lancezelii printr-o noua si inedita evadare-n natura.
Peste noapte ninsese ca-n basme iar in traseu peisajul urma sa capete puritati hibernale dublate de un fel de sacralitate, cel putin admirand molizii bordati cu proaspete gulere albe.

Fostul geizer al Calvariei  – (c) Lucian Petru Goja

Vezi GALERIA FOTO (click aici…)

Plecam pe ceata, abia la 9, spre multiseculara Baita miniera, un pitoresc apendice al ciudatului oras Tautii Magheraus, de fapt o asezare fara nici macar o nostalgica alura de targ interbelic.
La radio se anunta polei in zona Baii Mari, motiv pentru care rulam circumspect desi, din fericire, soseaua e doar umeda, nu si glazurata.

Din Tautii Magheraus o cotim spre Baita oprind in centru, langa bustul poetului Ion Sugariu amplasat sub un palc de falnici molizi seculari, in fata fostei resedinte a directorului societatii franceze care concesionase antebelic cateva importante areale miniere renumite pentru zacamintele lor bogate in argint si aur.

Regrupati, continuam pe platforma unui ARO, pe valea Baita (in amonte), spre Lomas-Ulmoasa si confluenta vaii Colbu (nord-vest), in dreptul unei cochete cabanute silvice cu loc de popas, fosta locatie pentru prepararea mangalului de bocsa in urma cu putini ani,cu valea Sf. Gheorghe deja afluita cu valea Bagnau (nord-est).

Traversam un pod de beton continuandu-ne deplasarea pana in dreptul cochetei cabanute silvice cu frumoase amenajari pentru popas si picnic, pitita pe valea Bagnau (mal stang), la poalele unor tineri molizi.
Aici, drumul auto forestier, fost tehnologic minier, ce suie pe valea Sf. Gheorghe (amonte), e blocat cu o bariera silvica amplasata de Ocolul Silvic Municipal Baia Mare R.A.

O luam pe jos pe drumul acoperit cu un strat de nea pura, groasa de 15-20 cm, exceptand doua benzi largi de cate o jumatate de metru pe care siroiau apele precum primavara devreme (buna idee a unor colegi de-a se fi echipat cu cizme de cauciuc).
Nu peste mult timp, in dreapta drumului (reper borna silvica I/ 194 plasata pe un arbore deasupra intrarii in galerie), se iveste arcada pe jumatate prabusita a unei prime galerii partial inundata si dezvoltata in piroclastite.

Continuam pe drum si imediat in fata si spre stanga se iveste o bifurcatie de vai.
Ne aflam in perimetrul galeriei Sf. Gheorghe Negru, sau inferior, care se deschide intr-un perete brun-negricios de andezite oxidate, inalt de aproximativ 3-3,5 m.

O superba minicascada se afla in fata intrarii partial colmatata prin desprinderea de arocament din tavan.
Ceva mai jos, la aproximativ 50 m, se poate remarca platforma fostului steamp de spalare-prelucrare primara a minereului neferos, preponderent de argint.
La circa 100 m pe valea Sf.Gheorghe (mal drept) e o alta galerie miniera, mai scurta, si vestigiile unui fost canal de aductiune a apei tehnologice spre steamp.

Sloi fini atarna din bolta galeriei Sf.Gheorghe inferior, veche de trei-patru secole, poate chiar si mai mult.
Ma angajez strecurandu-ma taras si oblic-descendent, pe burta, aproximativ 3 m dupa care depasesc grohotele brun-galbui drapate cu glazura de gheata, maturate de un intens curent de aer rece.
De acum pot sa stau si sa ma deplasez lejer in picioare prin galeria larga, orizontala, orientata aproximativ vest-est-sud-est.
Galeria larga continua aproximativ 100 m apoi profilul ei se diminueaza pentru a mai continua circa 140 m dupa care un afund abataj multisecular, cu diametru de aproximativ 3 m, coboara 80 m valorificand filonul. 

Resturi de sina din lemn, fragmente de roti de vagoneti din lemn tradeaza vechimea acestei exploatari miniere in care, pentru a evita inundarea locului de munca, filonul fusese exploatat ascendent iar minereul extras gravitational (conform geologului Dumitru Istvan).
Mult mai tarziu galerii transversale ca Emerika si Ludovika (posibile prenume ale unor imperiale odrasle austriece) se orientasera spre filonul bogat al sistemului Sf. Gheorghe, valorificand zacamantul.

Iesim la lumina zilei pe cand soarele a decis sa invioreze apele cascadei, aruncand sulite si spre palcurile de molizi intunecati si auriile zade ale varfului Adami profilat spre vest dupa care continuam pe valea Sf.Gheorghe (in amonte).
La un moment dat departe, spre nord-est, se iveste culmea impadurit-argintata de chiciura a varfului Frasineasa (1012 m).

Ne aflam relativ aproape de varful Ulmu (802 m) si Ulmoasa (900 m), la nord de ele.
Dupa circa 150 m dam de o alta confluenta (reper borna silvica I/196).
In stanga suie un drum de TAF ce taie culmea in strafundurile careia a fost sapata galeria Sf. Gheorghe inferior, sub el o alta galerie prabusita, in versantul din dreapta, exact la confluenta, o alta galerie cu intrarea rectangulara blocata, decupata-n roci piroclastice.

Pe firul paraului ce vine dinspre est, la circa 75 m, se iveste un prag-cascada.
Pe acolo exista o alta galerie veche a sistemului Sf. Gheorghe dar deplasarea prin albia accidentata, punctata de cuartite filoniene acoperite cu nea descurajeza trupa.
O luam la vale dupa ce ne apropiem de cascada la doar cativa metri. 

Soarele e din ce in ce mai generos, temperatura placuta, peisajul proaspat, pur.
Oprim la cabanuta silvica pentru un scurt popas, nu inainte ca Mitica se ne indice fosta galerie Emerika, apoi traiectul lungii galerii Ludovika.
Doar frigul umed ne-a alungat dupa pranzul frugal spre platforma ARO-ului cu care am coborat spre confluenta vaii Colbu.
Aici admiram vigoarea tinerei plantatii de molid, cu puieti trecuti de 40-60 cm, acolo unde pana in urma cu vreo 5-6 ani fusese un faget matur intercalat cu carpen si paltin.
Ne apropiem de Lomas, in dreapta vaii Baita, Mitica ne arata doua foste galerii numite Hindenburg, rebotezate mai apoi Averescu.

De-acu soarele scalda intreaga vale, plapuma de nori lasand vederii imense sparturi albastre ultramarin de cer.

La resedinta lui Alex C. admiram deschiderea, ca de vizuina, a unei vechi galerii sapata-n malul stang al vaii Baita (aparent nepoluata minier), ramificata in Y dupa circa 10 m, dupa care plecam spre Baita.
Oprim la bustul lui Ion Sugariu, orientandu-ne imediat dupa aceea spre o cruce monumentala de asa zisa marmura neagra, de fapt andezite tinere negre de Seini, ridicata in 1934 de societatea concesionarilor stabiliti in Baita si peste deal, in la fel de stravechea asezare miniereasca Valea Borcutului.
La tintirimul apropiatei biserici romano-catolice se gaseste o a doua rastignire din aceeasi roca slefuita si inscriptionata de o alta societate concesionara de zacaminte, la 1912 (pe o cruce e amintita exploatarea Miksa sau Maximilian, pe cealalta exploatarea la fel de vestita, Wilhelm).

O poteca suie de aici din ce in ce mai avantat spre Calvaria, reproducand la Sf.Pasti si de Sf. Maria Mica, la 8 septembrie, cu ocazia traditionalului balci (bulci conform traditiei locale) Golgota-Via dolorosa.

In cateva minute ne aflam in fata micutei capele cu o alta rastignire din andezite negre funerare mai recenta, pe stancaria tradand un multimilenar geizer, cu doua arcade-mini grote pitoresti.
Perspectiva deschisa de-aici plonjant, spre depresiunea Baitei marcata de cele doua argintii turle de biserici si spre est-sud-est-sud de culmile impadurite ale dealului Poprad si Tigher, respectiv varful Plestioare–Tocastru–Ulmoasa–Bagnau si Frasineasa de la est spre nord, multumita soarelui, ne rasplateste pe deplin efortul minor.

Aflat pe Calvaria, la capela restaurata cu bun gust si zugravita-n galben, cu turla ruginiu-visinie, imi amintesc de anii 56-60 si de excursiile fascinante facute alaturi de Papa, mama, Alex si Grey, de Ziua Minierului sau la Bulciul Sf. Marii Mici, de procesiunea religioasa cu prapori de matase azurie, visinie ori verde, cu ciucuri albi, pufosi, preotesti incantatii emotionante, apoi de mesele targovetilor debordand de zaharicale, kurtos kalacs glazurat si pudrat cu nuca, mingile de hartie creponata colorata si franjurata, umplute cu rumegus, zvacnind atarnate de un gumilastic legat de incheietura mainii, de izul de carnaciori prajiti la gratar, must si bere, de sarbatoarea adevarata la care participau nu doar baitenii ci multa lume venita din satele invecinate si din Baia Mare.
Impresionante erau pe urma retragerile noastre prin Targu Ciorilor –Faget-intorsura-Balta lui Pocol, spre casa parinteasca din Valea Borcutului, infricosati de buciumurile reverberate de codrii falnici ai cerbilor aflati in boncanit.

Intamplator, seara, surprind la Realitatea TV un scurt reportaj despre Muzeul Aurului din Brad, cu cele peste 2000 mostre aur nativ, pepitele zoomorfe, antropomorfe, unele unicate mondiale absolute dar si o succinta prezentare a traditionalelor tehnici de extragere a minereului si apoi de prelucrare a pretiosului metal galben, de la prajirea concentratului, amalgamarea cu mercur, purificarea cu acid azotic… o extraordinara coincidenta dupa lectia practica anterioara demonstrata de un talentat baitean de adoptie, cu saitroc-ul..