Rt 14 din 23 04 2010 –Sf. Gheorghe-D. Pascu, M.Ghetie, Fl.Chincea, Brena si eu
Vezi GALERIE FOTO
Noapte instelata. Rece, la limita brumarii. Frumosi zori de zi cu soarele valorand treptat culmile baimarene impadurite care, pe zi ce trece, isi schimba roba cernita cu una proaspata, de un optimist verde crud. Dimineata devreme, ne-am imbarcat in Papuc pornind peste Gutai catre Mara. Ce zgaltaietor e asfaltul gaunos al serpentinelor ! Deplin antitetic minunatiei peisagistice oferite la tot pasul. Pe partiile de schi ale Mogosei au mai ramas restranse pete groase de nea, Secatura si Creasta Cocosului sunt total denudate insa pe abrupturile lor V-SV. Alb imaculata e creasta Zakarpatyei Ucrainei continuata spre NE-E cu aceea a M-tilor Maramuresului.
Coboram spre satul Mara (fost Cracesti pana prin 1965) acompaniind apele cristaline ale Rausorului. Deocamdata Pastravaria lui Alex, aflata de cativa ani in perpetua amenajare si infrumusetare, pare pustie.
Poienite si gospodarii “drapate” cu sute de ciresi in floare
In curand, de-o parte si alta a DN 18, se derulau gospodariile din ce in ce mai relativ traditional-specifice ale debutului Maramuresului Istoric, cu gardurile impletite si portile monumentale daltuite-n stejari vanjosi.
Trecem prin Desesti, iar in urma si-n dreapta ramane o alta perspectiva spre Creasta Cocosului, varful Gutai si Trei Apostoli apoi incep sa se vada Magura Budestiului, la stanga sa, spre SE, varful Fagadau Pintii, Magura Mare si Sermetesul de pe culmea vestica a Muntilor Lapusului.
Dar pana acolo e o vasta si valurita intindere ( peste nevazutul Breb si Budesti) in care huciurile de arini negriciosi, cu puzderie de poienite, sunt decorate de sutele de ciresi salbatici abia izbucniti in floare.
In Harnicesti, cotim la dreapta, suind spre Hoteni si pivotand parca pe la N de fotogenicul Gutai. Pe dreapta, ramane frumoasa pensiune in stil morosenesc, dar fortificata precum un transoceanic ranch texan.
O alta, la fel de pitoreasca, am remarcat spre iesirea din Desesti catre Harnicesti, oferita spre vanzare. Fiindca-i zi de sarbatoare, satele traversate ni se par acum pustii.
Morosenii incep sa apara frumos imbracati, in drum spre biserica, pe masura ce ne apropiem de buricul Hoteniului. O monumentala poarta maramuresana, cu un basorelief inspirat de Tanjaua de pe Mara, sarbatoarea gospodarului care scoate primul atelajul trase de cai ori boi cu plugul la arat, desfasurata pe varful Darasca, intr-o ampla inseuare aflata intre Hoteni si Ocna Sugatag, ne atrage atentia pe stanga inainte de-a sui accentuat.
O ulita ingusta, asfaltata, se desprinde imediat spre dreapta, urcand alert spre bisericuta de lemn cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril (8 nov.) construita in 1790 in Slatina, azi ucraineana, trecuta peste Tisa si reinaltata aici in 1895, pe peretele sudic existand o placa amplasata de sateni drept omagiu eroilor locului cazuti in Primul Razboi Mondial.
Asfaltul mai continua o vreme printre gospodarii decorate acum de superbele buchete mari de flori galbene de Forsitia intrecandu-se cu cele purpurii de Gutui japonez.
Ciresii-n floare-s in toate curtile si ograzile. Neatenti fiind, am ratat observarea indicatorului turistic amplasat (neinspirat pt. automobilisti ) intr-o curba de catre ONG EcoLogic Baia Mare, precizind dreapta, 0,6 km,15 min.
Lacurile de la Hoteni, respectiv stanga, 3,5 km Ocna Sugatag, precum si sageata spre dreapta, cu marcaj turistic cruce rosie, spre Breb si in continuare spre Taul Morarenilor ( adica pe o sectiune importanta a Drumului Verde botezat si Drumul Mostenirii.
La biserica din Hoteni
Am continuat deplasarea dincolo de marginea SE a satului, pe un drum pietruit-hartopos care-n curand avea sa coboare repejor spre ampla, si absolut unica prin pitorescul sau, depresiune a Brebului.
Terasatele fanate crud-verzi si holdele cu grau de toamna ori decurand arate iar unele dintre ele insamantate cu cartofi, salciile abia-nverzite, ciresii in floare, gospodariile plasate printre livezile clasice ori huciurile de arini, salasele de varat si peste toate acestea fundalul in progresiv crescendo, mai apoi izbucnind aproape vertical spre platoul vulcanic Gutai, totul scaldat acum in soarele bland al diminetii de Sangeorz, constituiau pentru noi nu doar un prilej de maxima incantare, ci sentimenul palpabil al pasirii intr-o paralela, absolut fermecata, lume punctata de reverberatele canturi de cuci, pupeze si cocosii din sat.
La stanga, paralelele turle argintii ale bisericii din Breb pareau a strajui spiritual comunitatea nicicand ingenuncheata prin colectivizare de catre odiosii comunisti.
Dinspre Breb venea o taranca insotind un mic ciopor de mioare, afluindu-le se pare spre o turma ce pastea ceva mai departe (de Sangeorz oile si vitele se cot din tarina si fanate).
Fiindca am fost doar o singura data la Taurile Hoteni, tot dinspre biserica din Hoteni, cu vreo 6 -7 ani in urma, realizand ca am depasit zona acestora ( aflata pe culme si la stanga venind dinspre N), am intrebat localnica de accesul catre acestea, dupa care ne-am intors, decizand sa vizitam mai intai biserica din Hoteni si abia apoi taurile si tinovul, la final revenind spre Breb pentru a-i admira vatra satului.
Din biserica razbatea glasul melodios al preotului tanar rugandu-se spre slava si pomenirea Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, invingatorul simbolicului balaur.
Am auzit imediat si glasurile enoriaselor reunite-n scurte cantari. Un molid ciufulit, cu ramurile tunse, ramas doar cu un smoc de cetina-n varf, aducand pamatufului cozii unui leu, alaturi de ciresi dati in floare si pruni, strajuiesc sfantul lacas greco-catolic spre E-NE.
Poarta monumentala de lemn, cu un basorelief naiv prezentand portretele a doi sfinti, e la sud. Mari lespezi de gresie marcau tintirimul din zona SV-V a bisericii. De jur imprejur e cimitirul inconfundabil datorita crucilor specific ornamentate, majoritatea din lemn de stejar, unele daltuite-n piatra.
Am intrat in biserica, remarcand ca femeile stateau in picioare, conform obiceiurilor locului, in pronaosul extins cu ocazia stramutarii, cantand inainte de-a ingenunchea dupa zglobia cantare a clopotelor trase din biserica.
Frescele cu teme biblice-s coplesite de numeroasele sterguri tesute din in si canepa, minunat decorate cu motive florale si la capete cu franjuri si migaloase broderii. In naos erau foarte putini barbati, preotul, imbracat in imparatesti straie bogate si aurii stand in fata catapetesmei altarului, bogat ornamentata cu fresce potopite de sterguri, citind din sfintele carti.
Cu siguranta, intr-un astfel de lacas, si poate ca-ntr-o fasta zi de sarbatoare precum asta, se creeaza premisele favorabile ale primarei si neaindoilenicei credinte, calmul profund, blandetea melodioasa a rugii, angelicele raspunsuri psalmodiate de enoriase, lumina candelelor si a candelabrelor invaluite de aceea a soarelui strecurandu-si razele prin zabrelitele inguste ferestre, izul de ceara, parafina si tamaie, cantul clopotelor, statueta ceramica a unui romano-catolic sfant ( posibil Sfantul Anton de Padova, in rasa bruna de calugar)… conturand toate la un loc sacralitatea.
Iesind, ne intampina un brav caine ciobanesc carpatin sur-albastriu pistruiat cu negru, prietenos si jucaus nevoie mare.
Catre taurile hotenarilor
Ne-am reimbarcat luand-o pe ingustul asfalt spre Breb, de aceasta data, dupa cateva sute de metri remarcand marcajele turistice si ulita pietruita desprinsa la stanga si ascendent spre E, catre Taurile Hoteni.
In gura ulitei (peste drum) o casa traditionala din barne.Vizavi, o casa de vacanta cocheta dar cu un gard din stalpi alburii de piatra si-ntre ei un traditional gard morosenesc confectionat din tevi de inox aratand acolo taman ca dracu.
Ce multa dreptate avea Mircea Dinescu spunand ca nu te poti caca in gustul omului ! Dar oare in cel al autoritatilor care permit astfel de tembelisme arhitecturale stridente intr-un loc in care tihna, bunul gust ancestral si deplina armonie cu natura reprezentasera esentiala si definitoria caracteristica ?
Am pornit spre tauri, urmand glodoasa ulita cu sleauri afunde strajuita de tineri si fastuosi mesteceni, ciresi infloriti, batrane salcii ciuntite amarnic si lasate ciungi si inegrite de palaiala unui recent foc, plopi albi incarcati de mii si mii de matisori catifelati-verzui.
Indarat s-a ivit treptat Desestiul, iar deasupra lui spre V-NV, Culmea Pietrei punctata de surele stancarii andezitice. Remarcaram si Piatra Tisei din Mara, iar pe deasupra si la stanga ei padurile de fag, intercalate rar cu molidis, suind spre Statiunea Turistica Izvoare.
In curand, aveam sa ne aflam la capatul nordic al ultimului tau acaparat de lastaris de salcie, plop tremurator, arin, cu mici ochiuri de apa albastre cerneala sau smolii, rogoz uscat si putin papuris pe margini.
Un panou informativ, frumos plasat pe stalpi de molid baituiti, s-a ivit pe latura de E a taului. Informatiile sunt prezentate in limbile romana si engleza. O schita (largita) a zonei vine in sprijinul celui dornic sa se informeze asupra acestor locuri si a imprejurimilor lor.
Aflam astfel despre felurite alge (Prinnularia brebisone, Cylindrocystis brebisone), plante lacustre (Otratelul de balta-Urticularia vulgaris si Roua cerului- Drosera rotundifolia), unele din ele carnivore, testoasa de apa dulce (Emys orbicularis), tritonul cu creasta (Triturus cristatus), buhaiul de balta ( Bombina variegata), feluriti pesti, dar si despre originea toponimiei Breb (legata de biber sau castor, valorosul rozator ce a salasluit pe aceste meleaguri pana prin secolul XIX, fiind vanat si exterminat pentru carnea si blana sa pretioasa).
Taurile-s orientate aproximativ NE-SV, unul in continuarea celuilalt, cel mijlociu fiind si cel mai afund si mai mare, iar cel din extremitatea SV fiind mult alungit, amintind de canalele accesibile cu lotca ale Deltei Dunarii.
Vreo 150 specii diferite de alge identificate aici sunt cele care responsabile de culoarea apei, acestora li se adauga insa si irizatiile solare ca si proiectile cerului, acum unul azuriu intens, specific Maramuresului Istoric.
Probabil ca taurile de aici au aparut consecutiv unor tractiuni si alunecari majore produse pe axa E-V. In prezent, ele se prezinta precum o lineara salba lacustra lunga de cateva sute de metri si situata intr-un infundibul al solului, avand malurile inaltate la cel mult 15-20 m deasupra oglinzii apei, largimea afundaturii nedepasind 45-50 m.
Nelipsitele PET-uri
Malurile-s acaparate de arborete, localnicii exploatand pentru foc ciresii si arinii cu diametre de peste 25 cm. La E-SE de Taurile Hoteni, exista un paralel infundibul considerabil mai alungit si mai afund, cu malurile pe alocuri punctate de bolovani andezitici intunecati (asemanatori andezitelor funerare din Budesti-Piatra Pintiut).
Acolo, insa, nu existau niste tauri propriu-zise, ci discontinue ochiuri de apa invadata de arborete, iar in extremitatea sa S-SV se desfasura Tinovul Hoteni (un cm de turba rezultata prin sedimentarea vegetatiei moarte dar neputrefiate datorita anaerobiozei si ph-ului de 4,13 se depune in circa un deceniu, iar stratul de turba masurat aici are 2,5 m grosime si pluteste pe apa afunda de cca 4 m). Taurile si tinovul sunt inconjurate de huci, fanate si livezi, majoritatea scapatate.
Acum abia infloreau ciresii, iar vegetatia lacustra tocmai s-a pus in miscare, ivindu-se cei dintai lujeri verzi-turgescenti de otratel de balta cu muguri florali in varf, ici, colo atragandu-ne atentia buchetele stridente, galben portocalii, de Calcea calului in timp ce pe maluri si la liziere era anotimpul Florii Pastelui.
Din nefericire, destule PET-uri pluteau pe oglinda splendida a taurilor sau zac pe maluri, alaturi de variate alte deseuri casnico-turistic-pescaresti, in capatul SV al ultimului tau remarcand socati o gramada de PET-uri, vechi vase emailate, coceni de porumb etc. depozitate ca intr-o groapa de gunoi aferenta probabil gospodariilor invecinate.
La nici doi-trei metri de jeg, un panou ne-a atras atentia ca ne aflam intr-o arie naturala protejata. Spre SE continua poteca ce ne conduce spre Tinovul Hoteni.
Pasajul, din leturi si scandura de brad, amenajat de EcoLogic in 2008 pentru a traversa fara inamolire turbaria, implicit fara a impieta asupra biotopului dominat de muschiul artic- Sphagnum, rogoz-Carex rostrata, roua cerului- Drosera rotundifolia, rachitele- Vaccinium oxycocos cu fructe rosii ca niste margele …e in curs de distrugere, iar in capatul sau estic si la stanga, o alta gramada de porcarii casnice, in special PET-uri, spurca oribil acest dumnezeiesc habitat.
Panorame…
De pe pasaj, privind spre SV-V, avem o alta, incantatoare, perspectiva spre platoul vulcanic Gutai si Creasta Cocosului si iesind pe malul estic al tinovului vom putea panorama mai intai spre Budesti, apoi spre caldeira vulcanica Corha si Gruiul Lupului, Chicera, Magura Mica si Mare, de departe insa Sermetesul, ca o cusma de dorobant, atrage atentia la stanga varful Varatec (marcat cu relee TV & GSM), toate tinand de M-tii Lapusului ( Piemontul Varatecului si Piemontul Botizei).
Avansand spre N, tineam malul estic al tinovului prospectand vizual salba ochiurilor intunecate de apa din stanga dar indeosebi nesaturandu-ne de fantastiul tablou estic, avand in prim plan valea Darasca, dincolo de ea terasele malului sau geografic drept cu fanate, holde, arini si ciresi infloriti, sute (ce delicat pastel !), vatra comunei –statiune balneara de interes local-Ocna Sugatag si in fundalul estic extrem culmea Paltinu, Muntele lui Serban-Pop Ivan (1937 m) albe de neaua groasa, Tomnatecul cu Poiana narciselor, cu un mic petec de nea, Sahleanu cu molidis, deasupra acestuia si decalat coltul alb-glazurat al Farcaului (1957 m) si-n dreapta, dupa saua nevazutului de aici L.Vinderel, varful Mihailecu (1918 m), de asemeni alb imaculat, la dreapta lui, alungita spinare alba a Culmii Rugasu.
Am mai putut admira varful Pietros la stanga varful Pop Ivan, aflat in Ucraina dar si Pietrosul Maramuresului (sau Bardau- 1850 m). Spre N, in avalul Marei, se conturau Sat Sugatag si Giulestiul, iar in departare Zakarpatya Ucrainei, alba de nea.
La stanga satelor de pe valea Marei, impadurita si cu stancarii sure, Culmea Pietrei si foarte putin decalata spre E-NE Piatra Tisei abordabila din Vadu Izei sau prin Iapa-Agris.
Nu mai stiam ce sa degustam din fantastica oferta peisagistica, florile de cires si unduinzii in briza amiezei mesteceni, covoarele de anemone alb-roz …si doua rate salbatice mari, cu alb-gulerate, decoland zgomotos din ochiurile de apa lasandu-ne fara grai.
Cucu, cucu, cucu…suprapus cu pu, pu, pu, murmur de albine si bondari cutreierand imensele buchete albe de mireasa ale ciresilor…Chiar ca totul avea inconfundabilul aer al unei zile de sarbatoare a primaverii.
Biserica de lemn din Breb
Ne-am incheiat circuitul, dand ocol prin capatul nordic al nivatiilor cu tauri, admirand o mica turma de mioare si cativa hotenari ce urmau solitari ori in mici grupuri doar de ei stiutele poteci tot mai putin umblate ce leaga satele Hoteni, Ocna Sugatag si Breb.
Ajunsi la masina, ne-am continuat deplasarea spre Breb, ajungand in Valea Mare, apoi suind spre confluenta vaii Caselor cu valea Breboaia, oprindu-ne la biserica de lemn, monument istoric, unde a slujit o vreme reputatul preot ortodox Mircea Antal iubit si stimat de brebeni, ctitorul noii biserici, uriasa, zidita si cu gemene turnuri (un controversat de arhitecti salas de cult, precum domul ortodox din Bogdan Voda).
Biserica de lemn din Breb are de asemeni hramul Sf.Arhangheli Mihail si Gavril si reprezinta de fapt cea de-a treia biserica de lemn din Breb, turla ei fiind aceea a unei precedente biserici ridicata pe la 1531 in Copacis.
Brebul este atestat documentar pentru prima oara intr-o diploma emisa la 1360 de catre regele Carol Robert I de Anjou dupa o intalnire a acestuia, pe aceste mealeaguri, cu Dragos, fiul lui Gyula.
La acea vreme, aici au existat trei vetre distincte de sat : Valea Mare, Copacis si Breb. Biserica a fost recladita in 1626, largindu-i-se pronaosul la 1643 si fiind renovata in 1715, in prezent in interiorul sau gasindu-se modeste fragmente de pictura murala.
Noi, ajungand dupa sfanta liturghie, am gasit biserica inchisa iar dinaintea portii sale de lemn si in fata fostei casei parohiale, construita intr-un autentic stil arhitectural morosenesc in debutul sec. XIX , stateau la taifas cateva batranici bucuroase sa ne spuna de unele si altele, mai ales dupa ce au aflat ca-i cunoscusem atat pe preotul Mircea Antal, cat si pe harnicii gospodari Anuta si Dumitru Godja si i-am vizitat de cateva ori, inainte de-a se savarsi.
Vechiul tintirim ce zace in… uitare
In Breb, pe langa turbarii, au fost renumite si apele sulfuroase si baile, vizitate chiar si de imparatul Josif al II-lea zice-se. Noi am vizitat mai intai biserica si tintirimul, dupa care privirile ne-au fost atrase de varietatea crucilor mortuare confectionate din lemn de stejar, unele cu bratele inchise-n celtice (semi) cercuri, altele ornamentate in dinte de lup ori in forma de trefla, cateva daltuite-n piatra, cu doua brate orizontale inegale si un al treilea oblic, in stil elenic vechi, cruci cu bratele acoperite cu tabla, putine cu socluri din piatra si cu rastigniti Christi turnati din otel.
Am adastat o vreme printre numeroasele morminte, multe inierbate si aplatizate de vremi, admirandu-le varietatea si frumusetea indiscutabila. Din nefericire, cateva vechi cruci de stejar patinate de secole zac rezemate de-un mar salbaticit, mistuindu-se sigur in timp ce o alta, cu un epitaf daltuit in gresii, a fost calcata-n picioare indaratul altarului bisericii.
O casa traditionala aflata la sud de fosta casa parohiala, minunat ornamentata in zona stalpilor si arcadelor de molid ale prispei, e la limita prabusirii si definitivei sale glisari in neant si uitare.
Copiii iesiti pe ulita satului de la apropiata scoala, niste superbi coconi si cocoane de clase primare, ne priveau curiosi, zambindu-ne incantator ( sa-mi spuna cineva ca exista pe lumea asta copii mai frumosi decat cei de pe valea Marei si Cosaului din Maramures, blonzi ori sateni, cu ochi caprui sau albastri ! Poate doar cei din Borsa.).
Dezolantele bai vechi din Ocna Sugatag
Am iesit din Breb catre Budesti, oprindu-ne in cateva randuri pentru a panorama spre depresiunea-i pitoreasca, acum soarele inverzind mai aprig pajistile punctate de sutele de flori de papadii portocalii.
Am intors catre Ocna Sugatag, din centrul comunei ocolind biserica romano-catolica pentru a descinde la fostul put cu masina de extractie a sarii de langa baile vechi.
Ciudat, ca niciodata, lacul afund de circa 25 m si produs prin prabusirea cupolelor saline ale ocnelor de sare de odinioara, avea apele nu vezi-smarald, ci maroniu lutoase deoarece solul recent escavat pentru largirea si reabilitarea DJ 184-Baia Sprie-Cavnic-Budesti-Barsana a fost masiv depozitat pe malul E-SE al lacului (cu scopul amenajarii unei mari parcari pentru pensiunea situata pe amplasamentul bailor vechi).
Dezolant pentru turisti, trist si foarte deranjant pentru pescarii ce dau la undita de ani de zile aici, cert dezagreabil si pentru acvafauna lacului. Cateva rate salbatice ce cuibaresc in restransul papuris aflat in coada lacului si la celelalte doua tausoare aflate putin mai sus si spre SV, pluteau alene pe oglinda ocru-pamantie a apei.
Un pescar, crezandu-ne a fi ecologisti sau angajati ai APM ori GNM Maramures, ni se confesa intristat apoi imediat si-a facut aparitia un constructor sau beneficiar tafnos, artagos, luandu-ne drept niste jurnalisti-fotoreporteri carcotasi, capabili sa-i facem rau nu doar lui, ci si celorlalti implicati in tarasenia cel putin dubioasa ( d.p.d.v. Ape si Mediu).
N-am mai vizitat celelalte tauri saline, vreo trei la numar, aflate in aval de fostul put de extractie si sonda IPEG (menita sa asigure apele intens saline utilizate in procedurile balneo-terapeutice ale statiunii), catre apropiata rezervatie dendrologica Padurea Craiasca.
In doua din ele, ca si la strandul bailor vechi, m-am scaldat adesea, copil fiind dar si mai apoi, impreuna cu familia si pasionatii turisti ai IPEG Maramures dar nu numai.
Saramura saturata, emanata prin stutul sondei era folosita frecvent nu doar de localnicii din Ocna Sugatag si Hoteni ci si de catre cei din satele de pe valea Marei si a valea Cosaului la conservarea carnii de porc, verzei murate, castravetilor si a casului de oaie.
A inceput sa infloreasca liliacul…
Ne-am suit in masina, iesind pe o veche ulita pietruita catre hotarul Hoteniului, dupa care am continuat spre Budesti-Pasul Neteda-Cavnic.
Muntii Maramuresului pareau si mai grandiosi, impresionanti, in cele dintai ceasuri insorite ale dupa-amiezei. Ne-au incantat insa si fostele gheizere ale Pietrei Totosului si Malnasului, Trei Apostoli si varful Gutai, varful Mogosa si Piatra Soimilor, satele Fisculasului, in cele din urma.
Au inflorit luscutele si calcea calului, ba chiar si lalelele, in Cavnic dar spre Surdesti- Sisesti si Danesti, precum si in Baia Sprie si Baia Mare, a inceput sa infloreasca liliacul, iar codrii erau din ce in ce mai verzi, compacti si aparent inexpugnabili.
Oare cand aveau sa infloreasca narcisele in poienile sudice ale Tomnatecului si Sahleanului si de la Capul Grosilor ori pe Culmea Mihailecu, dar lacramioarele din gorunetul Tarii Codrului, in Basesti si Papucul Doamnei, superba orhidee, din Slatioara ? Curand probabil, daca primavara va da nestavilita de brume navala.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
