Ziua a doua. Sambata 06 iunie 2009, dimineata la ora 5,30 matrezesc pentru a lua pulsul zilei. Intreaga tabara era adormita.Plimbandu-ma pe malul lacului apropiat starnesc involuntar cateva ratesalbatice care decoleaza zgomotos si precipitat, zburand razant ca dinpusca de pe oglinda apei unde inoptasera la adapostul unor tufisuri desalcie. Pasaretul pitit in codrii din jur se deslantuie intr-unmagnific concert matinal de nedescris apoi incepe sa picure, dealulCetatii devenind sumbru, cernit.
Vezi galeria foto (click aici…)
Incepem adunarea satrei, neluam micul dejun iar pe la ora 8 am pornim in cea de-a doua zi detraseu, de-aceasta data nemarcat pe circa 80% din totalul sau de alti25 km (conform GPS), pe circa 3 km chiar si fara poteca si pe care ilvom strabate anevoios, in 12 ore si 30-45 minute cu rucsacii in carcasi care datorita corturilor umede par mai grei chiar decat la inceput.
Trecemprin fata cantonului silvic si pe la robinetul cu apa, imediat cotind-ola stanga. Urmam marcajul turistic banda albastra spre Ochiul Beiului(acesta continua de-acolo catre Anina) prin codrul tanar de foioase,urmand un drum auto-forestier accesibil traversand incinta cu numeroasebazine ale pastravariei, multe dintre ele goale, altele devenite micisole cultivate cu legume.
O noua si impozanta cabana silvica seafla pe valea Beiului (mal greografic drept), langa pastravarie, putinmai sus de camping.
Intr-un ceas, dupa ce nu ne mai saturamsa admiram pragurile, repezisurile si stagnarile verzi-albastrii alevaii Beiului din dreapta drumului umbros, ajungem la cea dintai ruperespectaculoasa de panta cu un evantai teribil de ape inspumate dinfinalul vaii Beusnita si la confluenta cu valea Beiului. De aici panala izbucul cu aspect de tau aproape circular, cum altfel decat de unabsolut fantastic turcoaz central, verde-smarald spre deversarea inincipienta vale a Beiului, nu ne mai trebuie decat vreo 5 minute.Traversam un pod din tuburi mari de azbociment, lasam in stanga ostancarie si o demi-potcoava de apa putin afunda, fieful miilor demormoloci negriciosi. Proiectul initial avusese-n vedere campareanoastra taman aici in noaptea ce abia trecuse insa… asta ar fiamplificat efortul nostru si asa sustinut.
Traversam podetul delemn de la obarsia vaii Beiului dupa care continuam pe poteca ceacompaniaza inspre amonte valea Beusnita, minunata si deosebit despectaculoasa. Aici depunerile groase de travertin realizeaza minunategururi semicirculare inlantuite in care apele adasta nitel inainte de-asiroi zgomotoase sau soptitoare la vale. Repezisurile mari si frecventeau 1,5-3 m inaltime, determinandu-te sa crezi ca vreunul dintre ele vafi fiind cascada I Beusnita.
Norii dispar, soarele isi intrain drepturi insinuandu-se magic prin padurea dominata de fag,irizatiile, oglindirile, meandrele, suvoaiele conturand treptat oparadisiaca de-a dreptul lume a arborilor, stancariilor si a apelor.
Laora 9,45, adica dupa o ora si 45 de minute de la debutul celei de-adoua zi in traseu, poposim deja la baza cascadei I Beusnita, aceastafiind practic un larg evantai de ape rasfirat peste depunerile, ca deurias fagure, din travertin drapat gros cu muschi verde catifelat,printre doua albe suvoaie deslusindu-se grota prin care o parte din apese dreneaza-n subteran, un alt suvoi alb-cristalin, diafan dispersat inmilioane de microparticule, sarind de la vreo 6-8 m inaltime ceva maila dreapta grotei. Cred ca aici valea Beusnita cade de la circa 10 minaltime maxima, poate chiar si ceva mai mult, iar impresia apelor eaceea a unui voal miraculos acoperind chipul nevazut dar foarte vagdeslusibil al unei zane.
Nu ne puteam desprinde de acest spectacol absolut divin iar intre timp tragem la cadre foto in draci.
Laun moment dat il zgandaresc pe Alec Portase sa-si caute-n capaculrucsacului batoanele fortifiante din musli cu ciocolata si miere, elnestiind ca dimineata-i plasasem acolo discret si-n gluma o doza debere rece gasita in rotonda campingului, uitata acolo de vreun chefliudupa libatia nocturna. Cu siguranta aceasta surpriza il binedispune peAlec dupa care continuam pe o poteca din stanga cascadei, atacand pepoteca abia conturata un versant foarte inclinat, lutos si alunecosdupa ploaia noptii.
Ne orientam catre cea de-a doua cascada aBeusnitei. Ajungem la ora 10 dupa ce intre timp ramaseseram gura cascaadmirand alte succesive praguri-evantaie-repezisuri-fuioare si voaluride ape.
De la cascada I Beusnita spre cascada a II a Beusnitei marcajul turistic este triunghi albastru.
CascadaBeusnita II e impresionanta nu atat prin inaltimea caderii de ape ciprin despartirea vaii Beusnita in doua brate inegale. Unul inclinat lavreo 65-70%, alb-tumultuos-violent, lung de vreo 12-15 m si aflatinspre malul stang al vaii si un altul aproape vertical, mai inaltparca, despletit in arborescente fuioare inspumate, sub acesteaivindu-se un neregulat ochi cristalin-aproape stagnant- de ape si-apoinelipsitele praguri din travertin care atunci cand sunt calcate (invederea apropierii de vreun foto obiectiv sau obtinerii unui mai bununghi foto), simti cum se naruie sub bocanci.
Imediat dupa cascada Beusnitei II, in dreapta potecii, dam de o grota putin afunda cu lilieci.
Stimca exista si o a treia, cea mai dinspre amonte, cascada a Beusniteiinsa timpul nu ne mai permite sa ajungem la ea desi putea fi extrem deaproape.
Un premarcaj turistic (probabil) de culoareocru-galbena apare pe trunchiurile arborilor de acum incolo dupa caretraverseaza cursul modest al Beusnitei insinuandu-se treptat pe malulgeografic stang al valcelului sec si cu numeroase grohote mascate defrunzisul gros care ne va conduce spre un versant extrem de abrupt,accidentat si mai ales solicitant in saua larga dintre varful Cornetuinalt (894 m, la sud-vest) si varful Plesiva (1144 m aflat lanord-est).
Avem mereu in urma, privind printre coroanele fagilorsi paltinilor, stancariile calcaroase imense aflate la sud de CracuMesteacanului si Cracu Tarnii (pereti verticali, un munte sadea cualura de ciclopica claie).
S-a facut ora 13 si conformGPS-ului facusem in 5 ore doar 6 km (din totalul de 25 pe care trebuiasa-i strabatem pana la o urmatoarea campare).
Greutatearucsacilor, caldura, oboseala acumulata-n ziua precedenta isi spuncuvantul, in plus Max nu are in GPS o harta topo 1:25000 a zonei sau oharta turistica actualizata ci o porcarie auto-turistica extrem de vagasi neadecvata prelevata de pe Google Earth, inutila, motiv pentru carerecurgem frecvent pentru orientare la harta veche, neactualizata, aMuntilor Aninei – valea Sencu (nr. 17 din colectia Muntii Nostri).
Premarcajultriunghi galben care se pare ca urmareste un vechi traseu pastoral sprePoiana Roschii si cu certitudine e realizat de buni cunoscatori ailocurilor, suie din sa (817 m conform GPS) spre stanga, adica lasud-est de varful Plesiva.
Noi o luam in slalom spre sud, pevalcelul sec si larg la inceput, drapat cu leurda verde dar si multadeja ingalbenita, mai in aval bolovanos si blocat cu multe doboraturide vant sau lastaris si urzici.
Iesim dupa o ora si jumatate (laaltitudinea de 580 m conform GPS) in drumul auto-forestier de multavreme necirculat decat accidental si care leaga Izvorul Tisiei (618 maltitudine conform GPS) de poiana Cantonului Damian.
De aici avemde suit initial, ulterior de coborat spre valea Tisia, trecand pe langaun buncar din barne amenajat ingenios pentru vanarea etica a ursilormomiti cu hoituri, pentru a urca-n final la grajdul forestierilorsituat la capatul sau estic.
Apa potabila ni se epuizase, izvoareioc, pe deasupra neglijenti fiind, sperand sa dam de Izvorul Tisiei(aflat se pare in apropierea acelui grajd parasit), omitem sa nerefacem rezervele de apa in obarsia vaii, acolo unde aceasta aparedintre grohote la circa 35-50 m de carosabilul inierbat, numeroaseledelicioase fragute netinandu-ne de sete, darmite de foame.
Dejade 9 km mergem fara marcaj, sperand ca la Izvorul Tisiei sa dam debanda galbena care sa ne conduca spre Bresnic-Dristie ori punctulalbastru care sa ne scoata pe la stanga de varful Coacaza (893 m) si-navalul Ogasului Alunului pana in Poiana Alunului, de acolo pana lamasinile lasate-n Bresnic mai avand de parcurs circa 2 km in amonteleNerei, prin lunca cu drumeag a malului sau geografic drept.
Nuvedem niciun marcaj, posibil ca cel prezent pe harta Muntii Aninei safi fost unul vechi si nerefacut intre timp, poate ca marcajul sa fiavut si un alt parcurs nedescoperit e noi.
Dupa tatonari succesivenord-estice si apoi sud-vestice alegem drumul forestier lutos sipartial derulat printr-o plantatie de molid spre sud-vest.
Talpadura Vibram a bocancilor ne induce treptat spasme plantare, bretelelerucsacilor grei isi taiasera ogase cu sufuziuni hemoragice subcutanatepe umeri si subaxilar iar lipsa apei de baut nu putea fi prin nimiccompensata, in plus Iancsi se simte epuizat iar basicile iitrasformasera talpile intr-un veritabil biftec in sange.
S-afacut ora 18, se insereaza deja in padure iar noi nu suntem de faptniciunde. Socii succesivi debordand de flori cu dulci miresme dinapropierea Izvorului Tisiei sunt incapabili sa ne dea stringentnecesarul imbold optimist.
Urmam drumul de la grajdul parasit (aflat la raspantia drumurilor de la Izvorul Tisiei) spre sud-vest.
La ora 19,40 ne bucuram sa auzim latratul cainilor venind de la solitara gopodarie din poiana Tercovita.
Aici,dupa primirea unor destul de confuze indicatii din partea unei amabilefemei varstnice si orientarea noastra spre apropiatul izvor cu apaexcelenta (din care fiecare a baut pe nerasuflate cel putin cate unlitru), traversam un fir de parau suind spre nord-est-est, dam intr-opoiana vasta si neregulata cu fanata invadata de flori, dar cine sa maisavureze asa ceva dupa un traseu aproape de cosmar derulat 75% prinpadure si-n lipsa vreunor atractii sau obiective peisagistice.
Privindspre sud-est remarc un salas de varat iar pe un parau, o suita decateva constructii ce mi se parura a tine de o mica moara izolata.
Totuleste insa deplin pustiu aici iar dupa ce traversam prin vad paraul suimtangent si la stanga salasului pe un drumeag de caruta, poposind intr-osplendida fanata din varful de deal inconjurat de faget.
Habar n-aveam insa unde ne aflam, GPS-ul indicandu-ne doar in linie dreapta locatia masinilor noastre aflate in Bresnic.
S-afacuse ora 20,25 cand depasim probabil salasul Albina (conform NeaNicolae Voiu), ne instalam neprevazuta tabara la ora 20,45, avandsuficient simt estetic dublat de un umor negru pentru a mai imortalizaspectaculosul apus de soare… prevestitor de nocturna cuminte aversa.
Nune pregatiseram pentru aceasta faza nici cu apa de baut si nici cuprovizii alimentare care insa, din turistica previziune, nu ne lipsesccu desavarsire.
Alec si Max, dupa 25 km deja talpuiti peste zi,pleaca cu pet-urile dupa rezerve de apa la paraul anterior traversat detrupa noastra, adaugand astfel alti 2 km precedentilor, revenind intabara la lumina frontalelor.
Noroc ca ne curmam bajbaialadezorientativa nedand curs variantei absolut fanteziste a unora dintrenoi de tatonare la lumina frontalelor a evantualului drum ramas deparcurs pana in Bresnic.
Franti de oboseala dar rehidratati sifrugal cinati, ne bagat in corturile umbrite de cativa batranicorcodusi, nu departe de liziera fagetului intercalat cu stejari.
Pestenoapte tabara amplasata intr-o fanata salbatica si minunata, plina cuflori, inclusiv orhidee, fu purificata de-o efemera si binefacatoareaversa.
In duminica de Rusalii (7 iunie 2009) ne trezim pe la 6dimineata adunandu-ne tabara in cant de pasarele si rasarit de soareapoi, pe la ora 7,45 dupa ce plimbandu-ma pe la liziera dadusem peste ocolonie de hribe, pornim in cautarea drumului de TAF de care pomenisematusica din Tercovita.
Il descoperim aproape, spre nord-est, intr-o sa.
Deacolo il urmam spre est o vreme, la un moment dat suind pe carosabilulargilos-clisos si alunecos. Il abandonam intr-o curba fiindca simtim caurmandu-l in continuare ne-ar indeparta de tinta finala. Coboram directprintr-o poiana prelunga ce pare a duce spre Bresnic, infundandu-seinsa la limita marcata cu patrat alb-albastru a Parcului NationalCheile Nerei-Beusnita.
De aici un drum de TAF coboara spre nord-vest-vest si-n final spre o destinatie necunoscuta noua.
Osageata alba indica aici in sus si inainte pe o poteca care-n finaltraverseaza culmea dand intr-o poiana cu fanata. Un sleau de carute seorienteaza de aici spre est-sud-est. Urmandu-l, iesim in Arsa, o altasplendida poiana montana cu trei gospodarii traditionale si numeroaseculturi de cartofi, porumb, legume si zarzavaturi exemplar ingrijite debatrani si truditi proprietari. De la nea Ilie Purea din Arsa, unul dincei trei proprietari de-aici, aflam drumul direct spre Bresnic.
Luandu-neramas bun de la acesta si sotia lui, stand pe prispa gros umbrita deghirlandele de vita de vie, ciugulind cirese salbatice in curs deparguire ori dude sangerii, admirandu-le murgul tanar, cele douafrumoase vaci baltate si vitica de doi ani pascand la umbra prunilor sinucilor in iarba grasa si plina de flori inalte pana-n buric, coboramla ciurgaul cu valau unde ne primenim cefele, fruntile si obrajii apoine rehidratam zdravan.
Aici, intr-o finata exuberant-umedainvadata de flori remarcam o specie de planta ierboasa inalta de circa45-65 cm, cu tulpina ramificata si albe inflorescente umbeliforme -Orloya grandiflora- confrom Roxanei Ion.
De aici incolo urmamdrumul de carute ce ocoleste un deal suind usor prin dreapta luitraversand culmea, coborand apoi vertiginos,oblic si la stanga, sprelunca Nerei, iesind la circa 1 km in aval de Bresnic, incheindu-neastfel la ora 9,30 aventura banateana dupa inca un parcurs de circa 8km si 13/14 ore.
Aparusera deja picnicarii afumatori, galagiosisi fotbaliatori prin luncile din dreapta Nerei dar si aproape degospodaria lui nea Nicolae Voiu. Unii au parcat ca nesimtitii in fanatagata de cosit.
Dupa 58 de km parcursi in doua zile cu 27 de ore demers total suntem asudati, jegosi, rosi pe ici-colo de nadragi saubocanci si singura dorinta a noastra este sa ne luam truseleigienico-sanitare ca sa ne imbaiem grabnic in apele apropiatuluiparaias iar imediat dupa aceea sa ne refacem sarurile si deficitul delichide cu o ciorbita taraneasca instant in combinatie cu una cugalusti si legume.
Viclenii catei obraznici ai lui nea Nicolaedibuira carnatii din bagajele lui Alec, savurandu-i si lingandu-selacomi pe buze, lasandu-ne pe noi cu buzele umflate. Nici un ness nuputea lipsi din necesara terapie a reintremarii noastre.
Soarelearde din ce in ce mai tare in timp ce ne luam ramas bun de laextraordinarii nostri colegi bucuresteni care pleaca spre Eftimie Murgula rezervatia mulinologica de pe valea Rudariei, mai apoi spre CheileCarasului, urmand sa o ia spre casa abia luni seara, dupa ora 21.
Laora 12,30 o luam si noi spre casa via Sopotu Nou-Bozovici, incantatimai intai de valea Minisului si apoi de un mic dar frumos lac deacumulare, stancariile impresionante si aparent inexpugnabile dartraversate printr-o zona de chei de soseaua suind in serpentine spreAnina-Resita ori la stanga prin pitorescul oras cu minunate constructiide sec. XVIII-XIX si din debutul sec. XX – Oravita.
Ne aflam cutotii pentru prima data pe-acolo iar codrii intinsi si splendizipunctati de stancariile alb-calcaroase, mai apoi parcursul colinar spreMoravita si-n continuare prin campia banateana spre Deta – Jebel -Timisoara ne umplu de bucurie desi caldura devine treptat torid-umedasi irespirabila.
Ce priveliste incantatoare, de calm, bogatiesi meritata rasplata a trudei ofera lanurile uriase, de zeci si zeci,poate chiar de sute de hectare cultivate cu grau si orz date-n pargalaturi de cele cu rapita aflate in curs de fructificare, cultivatepentru obtinea biodieselului, de pe la Deta catre Jebel-Timisoara-Aradsi-apoi pana spre Chisinau-Cris si poate chiar si Salonta.
Ti-e mai mare dragul sa mai poti intalni asa ceva prin scapatata postlovilutionar agricultura romaneasca.
Circulatianu este prea aglomerata exceptand zona Timisoarei, motiv pentru care,atent totusi la foarte numeroasele radare ale politiei, strategic sifoarte parsiv plasate te miri unde, tragem cu sarg si spor de volanspre casa.
Oprim prima oara inainte de Arad si mai apoi, totalinvoluntar, ca victima a unui alt radar neobservat, fiind abil plasatintr-o curba la intrarea in Sacuieni Bihor (viteza 65 km/h inlocalitate, amenda 120 RON dar putand achita 60 RON in 48 de ore siincasand pe deasupra minus 2 puncte penalitate).
In orice rau,zice-se, e si un bine, cel putin pentru Brena care se rehidrata in timpce badea militianul imi completeaza procesul verbal de contraventie, cuaceasta ocazie se mai si plimba racorindu-se nitel.
InUngaria si pentru sud-vestul Romaniei de unde tocmai veneam se anuntala radio iminente furtuni violente care insa nu ne vor afecta in vreunfel.
Pe la ora 20 il las pe Iancsi la domiciliul sau din Satu Mareiar pe Alec la al lui din Baia Mare pe la ora 21,30, la ora 21,45 sidupa un parcurs snur de 555 km descind cu Brena la propiul meudomiciliu.
Totul fusese pentru noi sinonim cu un frumos visimplinit, partial dublat de sentimentul unei deplin eronate abordari aminunatiilor acvatice si peisagistice ale vaii Beiului si Beusnitei,considerand de fapt ca lungul traverseu trans-forestier de la cascadeleBeusnitei pana la Tercovita nu-si avusese deloc sensul, nu doardatorita echipamentului greu si a celor circa 16 km strabatuti faraabsolut nimic demn de vazut inafara codrului de foioase, ci mai ales apierderii pretiosului timp atat de necesar accesarii unor alteobiective, realmente interesante.
Aveam convingerea ferma ca de lacascada Beusnitei II ar fi trebuit sa ne incumetam pana la ultimacascada amonte dupa care, admirand pas cu pas frumusetile si salbaticiavaii Beiului sa ne intoarcem prin Sasca Montana iar de acolo in SopotuNou cu vreo masina de ocazie.
Pe de alta parte conchisesem ca unatat de masiv, bogat si inedit asalt informativ-peisagistic precum celin care ne pretecuseram trei zile trebuie riguros fragmentat, acordandtimpul necesar pentru cuvenitele detalieri antropicului, culturaluluitraditional laic si religios, etno-folcloricului si nu in cele din urmaminutioasei investigari botanico-faunistice, valorificarii eifotografice.
Un efort masiv si sutinut, alaturi deimprevizibilul traseului sau pasajele cu adevarat delicate ale unuiparcurs montan impietand indiscutabil asupra vervei, spontaneitatii,bunei dispozitii si psiho-moralului general al echipei.
Pe dealta parte insa cu aceasta ocazie ne deschisesem nitel orizontulturistic descoperind o farama din inepuizabilul frumos montan banatean,un excelent motiv pentru a rumega si elabora in viitor similareproiecte (alaturi de inimosii nostri ortaci capitalisti).
Citeste si:
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
