Un sir de e mail-uri urmate de scurte dialoguri telefonice si-n final unanimul acord: sambata dimineata la ora 8 ne intalnim pentru a porni spre noua noastra tinta turistica – Trei Apostoli, sau Gutaiul Mic, via Cavnic si Pasul Neteda, de-acolo in continuare per pedes apostolorum spre vest, pe marcajul turistic banda rosie refacut in urma cu vreo 3 ani.
Vezi galeria foto (click aici…)
Peste zi, vineri fusese soare dar si ger.
Sambata la ora 5 dimineata zaresc prin geamul termopan discul perfect al lunii aureolat de un larg halou auriu, alburiu-cetos spre margini, iar in jurul ei o puzderie de stele clipocind ametite. Presimt asprimea gerului dar in clipa in care deschid fereastra pentru a-mi externaliza pomul de Craciun, denudat partial de acele cetinei sale argintii, ma simt subit electrocutat parca de brutalitatea contrastului termic.
Primul gand mi-e la prognoza meteo, motiv pentru care m-arunc pe internet-sursa ANM- si aflu ca la Baia Mare sunt de fapt abia -11,5 C si 1000,5 mb in schimb la Sighetu Marmatiei mercurul termometric a coborat la -15,6 iar la Ocna Sugatag, adica ceva mai aproape de obiectrivul nostru, e putin mai cald, adica doar -12,8 C, peste tot vant 0 km/h, ceea ce nu e deloc de neglijat.
Cel de-al doilea gand mi-e la sarmana Brena, fidela labradorita, partenera constanta de ture montane care, frustrata de minunile tehnicii moderne in de-ale materialelor si echipamentelor turistice, adica fara Kyland Revolution pe labute, bluze polartech, hanorac Gore-tex, pufoaica cu puf de pinguin ori holofibra, manusi din ibetex, bevatex si kewlar etc. trebuie sa bio-compenseze prompt diferenta de la cele + 22 C ale apartamentului la iadul gerului de-afara, cum altfel decat tremurand incovrigata pana ce-si intra in rol aeroterma si clima. Nu, nu ma simt defel hain si fara de inima scotand-o-n peisaj din nou fiindca stiu ca acolo, in alba imparatie a muntelui, alergand prin troiene, insaniindu-se tarata-n extensie pe burta ori amusinand vioaie urmele salbaticiunilor printre arbori, jnepeni, ienuperi, e poate chiar mai fericita decat mine ajunsa in acel natural paradis, notiunea dog life parandu-mi-se cel putin interpretabila dintr-o astfel de umanista perspectiva.
Ortaci punctuali, ceea ce mi se pare firesc, decent si admirabil, indiferent de anotimp, motiv pentru care pornim la fix spre Cavnic, animati si excitati rapid de meandrele oculte ale politikiei romanesti lipsite de noima.
Deja pasionatii skiului se pregatesc de asaltul partiilor. De avut in vedere si grija drumarilor pentru tratarea cu antiderapant a carosabilului nu doar in zona Cavnic. Explicabil, deoarece dupa ora 10 si pana seara tarziu, DJ 184 Baia Mare-Cavnic-dealul Roata si-apoi considerabil mai putin catre Budesti–Ocna Sugatag–Sighetu Marmatiei, aduce nebuniei specifice pentru DN 1-Valea Prahovei in weekend. Datorita departarii Borsa (+ vreo 110 km fata de Cavnic din Baia Mare) a pierdut mult din interesul iubitorilor sporturilor de iarna.
Lasam in dreapta succesivele partii de ski, mai apoi halda de steril in curs de fixare si inainte de Pasul Neteda rastignirea La Icoana, marcata turistic corect/standardizat cu banda rosie inspre dreapta pentru a conduce pe urma culmea principala a Muntilor Lapusului in timp ce spre stanga, depasind catre nord cumpana apelor cu circa 250 m, se va angaja initial pe un culoar de TAF, ulterior acompaniind multa vreme H-ul silvic spre piciorul de est al Gutaiului Mic (Trei Apostoli).
La ora 9 dimineata parcam la intrarea in traseu, aproape de o masa haiduceasca frumos amenajata cu banci din trunchiuri de molid pitita la poalele unor molizi troieniti pictural.
Ne luam rucsacii de tura, betele de trekking si constatand ca aici gerul nu e nici pe departe atat de aspru precum in Baia Mare, ne-ncepem marsul pe drumul de TAF acoperit cu 25-30 cm nea inghetata la baza, remarcand urme de sanie dar si unele mai vechi de bocanci.
Din nefericire negurile anuntate de meteorologii unguri se-nalta constant dinspre valea Cosaului obturand panorama, altfel superba de aici, catre Muntii Lapusului, Maramuresului si indeosebi Zakarpatya Ucrainei.
Traseul se angajeaza-n curand printr-o splendida plantatie de molid (realizata poate-n urma cu 15-20 de ani de catre Regia Nationala a Padurilor Romsilva) compenseaza cu succes insa, oferindu-ne minunatii fantastice ale naturii, personaje zoo sau antropomorfe, altfel spus o lume de basm.
Marcajul turistic e bun, fiind amplasat adesea pe trunchiurile fagilor prezenti la stanga culmii. Spre sud-est predomina-n curand fagetul rarit considerabil in timp ce extraordinar de frumoasa plantatie de molid va ocupa versantii nord-estici, adica spre valea Mlacii (obarsie) dincolo de care apare in curand Magura Budestiului (1206 m) din ce in ce mai intens exploatata forestier in ultimii doi ani..
Dupa circa 1 ora de mers remarcam pe un fag din dreapta traseului nostru borna silvica III/ 198. Aici banda rosie turistica e destul de confuza, in plus spre dreapta exista o deschidere spre o poiana din care variante de drum de TAF conduc (mult deviant insa) spre Gutaiul Mic.
Aici trebuie continuat inainte si usor stanga, avand drept reper H-ul silvic rosu.
O varianta (Cotreanta in limbajul minieresc autohton) de drum de TAF ceva mai abrupta suie din stanga spre culme, adica dinspre parcarea partiei La Icoana (pe acolo va cobora la intoarcere Ionica pentru a cota GPS scurtatura de traseu).
Cam de aici dam si de urma recenta a trecerii unui snowmobil, inseland astfel zapada ajunsa la 35-45 cm, tasata de senila-i motrice.
Banda rosie turistica reapare si nu peste mult lasam la dreapta pe un fag, destul de stearsa si greu lizibila, borna silvica III/168.
Fagetul tot mai rar si necontinuarea protectoarei (ca si pana acum) plantatii de molid pe versantul nord-estic, fac loc dintr-o data inghetatei brize a diminetii.
Marcajul dispare din nou in dreptul unui muncelut pe care-l depasim suind la stanga, odata ajunsi pe culme continuam intuitiv spre vest (pe H-ul silvic).
De aici avem sansa de panoramare spre Pasul Rotunda, saua si varful lui Bolchis, Satra lui Pintea si mult mai aproape, trigemenul varful Hija intens exploatat forestier pe versantii sai noird-vestici.
Plantatia de molid reapare aici in dreapta culmii si dupa ce dam intr-o sa vedem si banda rosie turistica o scurta vreme.
In fata si dupa circa o ora si 15 minute de la debut, remarcam o culme cu alura custuroasa, orientata nord-vest-sud-est.
Asa cum e firesc, H-ul silvic continua peste custura fotogenica datorita impresionantilor sai bolovani andezitici, nu si marcajul turistic ce va fi prezent pe doi fagi, disparand subit desi sunt destui bolovani in zona pe care ar fi putut fi plasat.
Ionica stie o poteca ce depaseste pe curba de nivel nordica zona custurii.
Neaua groasa si fainoasa nu ne imbie sa suim pe H pentru a continua spre Trei Apostoli, optand pentru o varianta ocolitoare de pe versantul sud-estic al custurii, pe culoare de TAF ce strabat un lastaris dens de fag intercalat cu plantatie foarte tanara de molid si zada.
Aici bravul snowmobilist iresponsabil a frant si distrus cel putin 5-6 puieti de molid si alti cativa de zada, retezandu-i cu senila in deplasare pentru a se intoarce acolo unde desetul nu-i mai dadea nicio sansa de avansare.
Ne intrebam pur retoric cine oare sa-l traga insa la raspundere si pedepseasca pentru mitocanie? Inca o data se adevereste preceptul la noi ca la nimenea!
Tinem stanga prin deset si plantatie, suind usor spre vest. Avem drept reper acum un frumos megalit andezitic sur-argintiu cu vagi forme de sfinx din preajma caruia avem o alta panorama spre varful Mogosa, Piatra Malnasului (un vechi geizer ce aduce Pietrei Sfinte de la Mecca), orasul Cavnic, Piatra Soimului si mult mai aproape, sub noi, parcursul prin vasta exploatatie forestiera de sute de hectare a vaii Gutinului dincolo de care se contureaza dealul Racos.
Reintalnim banda rosie turistica intr-o mica sa, acesta continuand neintrerupt de-acum incolo spre piciorul estic al Gutaiului Mic, traversand o zona cu faget matur intercalat cu paltini.
Au trecut o ora si jumatate de la plecare cand printre dense neguri ascendente vedem prima oara Gutaiul Mic sau Trei Apostoli, botezat de unii (datorita aspectului sau stancos bimamelonat) si Tatele Doamnei.
Urmele turistului ce parcursese anterior acest traseu sunt binisor acoperite de nea pufoasa. Marcajul turistic abandoneaza spre final culmea est-vest, mult prea abrupta si stancoasa, greu accesibila nu doar iarna, angajandu-se intr-un urcus initial sud-vestic, ulterior in serpetine spre nord-nord-vest.
Dupa 2 ore iesim in golul alpin drapat cu smocuri ocru-bej de parul porcului si frecvente tufe scunde de ienuperi.
Ne-a fost teama ca aici unde panta versantului sud-estic al Gutaiului Mic depaseste 30-40%, neaua va depasi 60-70 cm existand riscul declansarii unor avalanse.
Nu e asa deoarece rafalele brutale au viscolit neaua, denudand versantul pe alocuri, creand consistente troiene alteori, de regula pe langa tufele de ienuperi ori pe la poalele solitarilor molizi an de an biciuiti de vant si furtuni.
La ora 11,30, dupa 2 ore si jumatate de infruntare a gerului si zapezii, depasind prin scurte volte portiunea finala, poposim langa tuguiul mamelonat stancos estic al Gutaiului Mic.
Negurile suie nebune de peste tot iar foarte vag printre ele soarele se screme sa ne ofere imaginea estompat-aurie a discului sau. Adio panoramare vasta spre cele patru zari!
Ne amagim doar cu faptul ca nu o data admiraseram de aici varful Gutai si Mogosa, Pietrele Soimului, Satra Pintii, Tiblesul, varful Neteda si Prislop, Pietrosul Rodnei, Muntii Maramuresului si-ai Zakarpatyei ucrainiene.
Rafalele de vant viscolesc turbate cornisa nordica-n formare, inghetandu-ne mainile si obrajii in timp ce furam cu dificultate cateva imagini martor si ne dregem setea cu ceai si cafea.
Continuam in curand spre vest, catre saua ce separa cele doua mameloane, avandu-l in fata pe cel mai inalt si marcat cu o subtire cruce din bete de alun parca, ingrosate de chiciura.
Ne continuam deplasarea spre vest si profitam de o precara potecuta troienita, admirand solitarii Apostoli andezitici de pe versantul sudic al Gutaiului Mic, mai intai doi, in urma lor si la circa 35-40 m, insirati precum coltii unui rechin, altii.
Ajungem astfel la ora 11,50 la cota 1379 m stabilita cu GPS de Ionica pentru saua ampla dinspre varful Gutai.
Negurile sunt atat de prezente si ostile incat de-abia putem trage alte cateva cadre incantati de reusita, cornisele si dunele imense-n formare, dar mai ales de troienitii cu chiciura molizi singulari pe urma, alungati de vant.
Ne intoarcem repede pe unde am urcat, adica pe piciorul sud-estic al Gutaiului Mic protejat de vant. Scurtul popas pentru intremare si rehidratare il facem doar dupa jumatate ora, in saua cu faget apropiata lastarisului de fag intercalat cu plantatia de molid si zada.
Acolo, in scurta vreme, Brena da semne de neliniste, latrand, simtind probabil vreun ursache intrus deplasandu-se pe-acolo pe unde recent o facuseram noi insine (nu o data am intalnit aici, de obicei suind din Cavnic pe valea Gutinului spre Trei Apostoli, intersectand astfel traseul recent marcat cu triunghi rosu venind dinspre Piatra Malnasului, urme solitare de ursi sau de ursoaica cu pui, zona stancoasa sudica a Apostolilor oferindu-le probabil efcientele locuri de iernat).
Nu ne tenteaza continuarea spre est, direct peste custura stancoasa marcata cu H silvic, nici crearea unei noi poteci prin neaua groasa si pe o curba de nivel nordica a acesteia, motiv pentru care continuam prin lastaris-plantatie.
Ajungem din nou la marcajul turistic, urmandu-l fidel pana in dreptul delusorului pe care-l pierdusem la venire ocolind prin sud-est. Vrem sa vedem daca marcajul exista pe versantul nord-estic deviem de aici prin stanga, intram intr-un veritabil culoar, stramt si impresionant, de molizi troieniti pe care dibuim o vreme banda rosie.
Din nefericire pentru noi culoarul de TAF troienit este repede blocat cu o succesiune de doboraturi de vant ce ne obliga la ocoliri prin plantatia agasanta.
Pe nebanuite, aparent deviind doar extrem de putin, ne indepartam din ce in ce mai mult de culmea cu H, dam peste variante de drumuri de TAF orientate bord-est, spre valea Mlacii, unele mocirlite de nevazutele fire de paraie.
Nu ne-am ratacit, nici vorba, vrem doar sa cunoastem in detaliu zona.
Nu dorim sa iesim mult prea jos, spre Budesti si in asfaltul DJ 184, decidem s-o taiem scurt la dreapta (sud-est). Profitam de poteci strecurate pe sub molizi, alteori de scurte pasaje de TAF, frecvent direct prin plantatie, traversam astfel o splendida poiana strajuita pe trei laturi de molidis minunat si iesim la traseul marcat cu bada rosie in dreptul bornei silvice III/198.
De aici Ionica o ia in jos spre parcarea partiei La Icoana. Da in padure peste un perfect disimulat bordei vanatoresc. Noi continuam pe marcaj.
Dupa un total de 5 ore si aproximativ 10-12 km, ne incheiem tura reusita.
Ma apuc imediat sa degajez cu lopata trenul anterior afundat in troiene pentru a iesi-n carosabil. Iancsi si Aurica imping din greu dar… fara efect.
Surpriza vine din partea a trei tineri ce suie dinspre Budesti si care vazandu-ne-n impas opresc dubita cu care mergeau spre Cavnic si punand temeinic umarul ne scot prompt din incurcatura. De admirat!
Pornim spre Cavnic, cu mare dificultate depasind zona parckingului La Icona in care putem numara sute de masini, acestea intinzandu-se de fapt si spre Partia Roata si mai jos, spre prima partie, deocamdata nefunctionala (posibil nedotata si neomologata).
Animate mare pe partii, schiori, snowboardisti, plimbareti, copii cu saniute… foarte multi dintre acestia ajunsi aici din judetele limitrofe.
Circulatia rutiera e intensa, nu si stanjenitoare insa, pana-n Baia Mare.
La ora 15 suntem acasa, sub binefacatoarea biciuire adormitoare a dusului fierbinte iar seara, ca un neasteptat bonus, ma delectez cu remarcabilul talk show lejer, neconstipat, nesclifosit si nondidacticist al lui Andrei Plesu, invitat la Garantat 100%.
Ce altceva-ti mai poti dori oare pentru o banala zi din viata?
Sursa: Lucian Petru Goja