Vezi GALERIE FOTO
Dupa surprinderea apoteoticului rasarit de soare pe drumul inspre Cavnic, popasul de La Cruce ofera posibilitatea superbei panoramari a Gutaiului Mic (Trei Apostoli), Gutaiului Doamnei si varfului Gutai. Prin vagasul invadat de tufele de zmeur si afin, misuna recoltatori romi.
Traseul, marcat turistic cu banda rosie spre SE, acompaniaza sleaul unui vechi drum de caruta ce traverseaza o padure tanara de foioase si conifere. Firicelele cristaline de apa scurse pe andezitele ruginii, alteori sur-vinete, tradeaza strasnica aversa nocturna.
Umiditatea excesiva genereaza o atmosfera tipica de jungla. Acolo drumul de caruta se bifurca inspre dreapta, se tine stanga, traseul urmand pe sub un stalp electric urias de inalta tensiune.
Oite si galbiori
Pana in momentul in care drumul o coteste accentuat stanga, sunt necesare aproximativ 40 de minute de la debutul traseului. Precipitatiile si pragurile termice joase, urmate de caldura, au favorizat aparitia oitelor si a galbiorilor.
Afinele s-au copt, dar in zona silvatica sunt destul de putine. Poteca larga ia aspectul unei alei de parc, la asta contribuind luminisurile ivite printre fagii uriasi, dupa exploatarea forestiera. Peisajul seamana cu o panza de Van Gogh. Briza se face simtita, iar aerul devine aici respirabil.
Dupa aproximativ o ora de mers, urmand marcajul rosu, se coboara spre o poiana mare neregulata situata la N-NV de culme, intr-o sa, dupa care se suie spre Magura Pintii. O larga panorama, acoperita insa de neguri, se deschide din Poiana spre Muntii Gutai si Magura Budestiului.
Poiana este marcata pe flancurile S-V-E de un gard de piatra facut din sparturi de andezite. In pajiste se pot admira rozete roz liliachii sau roz pal de luceafar/iarba viperei, curtate de tot felul de gaze.
Cele doua Maguri
Taind poiana de la V spre E, se iese printr-o bresa a huciului in drumul de caruta care se urmeaza aproximativ 100 de metri. De la bifurcatie se tine varianta ce suie in dreapta, flancata de un huci tanar, ajungandu-se, dupa aproximativ o ora si jumatate, in dreptul Magurii Pintii. In fata si spre stanga se observa claia uriasa a Magurii Mari si, aproape de ea dar mai la N, spre Budesti, cealalta piramida ascutita si impadurita cu tinere foioase a Magurii Mici.
Se coboara usor spre apropiata sa in care odinioara a fost Fagadau Pintii, o carciuma similara cu cea din Moara cu noroc a lui Ioan Slavici. Denumirea locului provine din maghiarul fogado, un fel de han. Locul ingenios ales se afla pe vechile cai de comunicatie dintre Cavnic, Baiut si Budesti, adica dintre Maramuresul Istoric, Fisculas si Tara Lapusului si este strans legata de haiducul Pintea Viteazul, prezenta ce a ramas inca vie in memoria colectiva a localnicilor.
Legendarul Pintea Viteazu
Se spune ca Pintea Viteazu a fost cunoscut prin istetimea si vitejia sa, fiind cuceritorul numeroaselor cetati ale Maramuresului. Dupa ce Pintea batea armatele vrajmase, le lua de la ele tot ce aveau asupra lor, pana la ultima pusca. Toate aceste bunuri le confisca, insa, doar de la cei bogati care-si faceau averi prin viclesuguri.
De cei saraci si umiliti Pintea nu se atingea niciodata, fiindca acestora le-a dat nu le-a luat. Din acest motiv, Pintea a fost iubit de saraci . Nu e de mirare ca, atunci cand a fost ucis, a fost plans si jelit nu numai de pandurii si capitanii sai, ci mai ales de saraci.
De aici s-au tesut numeroase hori, legende ori povesti populare, Pintea Viteazu devenind un simbol al Maramuresului eroic. O varianta a acestei povesti populare spune ca Pintea a fost ajutat de un un cal nazdravan si doisprezece fartati ii momentul in care i-a deposedat pe bogati de averile pe care le-a impartit saracilor.
De asemenea, el pedepsea actele de nedreptate savarsite de nobilii de atunci asupra taranilor maramureseni. Deranjati de actele sale de haiducie, oamenii imparatului au vrut sa-l prinda, insa el s-a refugiat pe Piatra Gutaiului calare pe calul sau.
Incoltit de urmaritori, Pintea si-a indemnat calul care a zburat de pe Gutai pe Varfu-Ptietrii dinspre Sugatag, iar de aici, ca gandul, a zburat pe Piatra Sapantii, lasandu-i pe urmaritori cu gura cascata.
Toponimiile pastrate pana astazi in Maramures, intaresc faptul ca pe aceste meleaguri a trecut candva Pintea Grigore, zis Viteazu, nascut pe 25 februarie 1670, in satul Magoaja din Tinutul Lapusului, fiul lui Cupsa Pintea si al Malinei, nascuta Costan. Se pare ca familia sa nu era tocmai saraca de vreme ce, cativa ani mai tarziu, Grigore Pintea primeste de la Mihaly Apafi I recunoasterea de mic nobil local.
Cu siguranta, viteazul a avut si un fagadau, adica un han preferat, de unde si numele locului, Fagadau Pintii, pastrat pana astazi. De aici, urmand directia est, poteca trece pe la apropiatul Zgleaman, un pseudomormant cu cruce de stejar distrusa de vremi.
Spre Taul Negru
De la ruinele fundatiei Fagadaul Pintii, pentru a ajunge la turbaria Taul Negru, se urmeaza directia sud, pe un vechi drum de TAF . In fata se observa piramida Magurii Ciorilor, partial defrisata, cu rariste de fagi in crestet.
Un izvor firav taie din dreapta spre stanga drumul, afluind intr-un paraias ce curge aproape rectiliniu, alimentand zona umeda Taul Negru. Aici se abandoneaza drumul si se intra pe o poteca, apoi pe malul drept al unui parau cu albia formata din grohote andezitice negricioase.
Urmandu-se spre aval malul paraului, se ajunge la marginea nordica a turbariei Taul Negru, iar din poteca greu de strabatut prin lastaris, se iese in aceeasi zona.
Turbaria seamana cu o imensa farfurie asezata invers, datorita fermentatiilor din adancuri si a gazelor emanate, in special metan, bioxid de carbon si de sulf care imping stratul gros de muschi de turba, disimuland astfel perfect splendidul tau aflat chiar in mijloc.
Un inel decliv circular inconjoara turbaria si astfel accesul spre centrul ei, pentru a ajunge la tau, trebuie facut cu prudenta, deoarece zona periferica este mocirloasa.
In extremitatea SE a poienii se observa paraul colector al intregii turbarii si care isi dreneaza apele printre grohote andezitice spre S, afluind in valea Chelementului.
Taul Negru are o forma aproximativ triunghiulara,
Taul Negru are o forma aproximativ triunghiulara, meritandu-si pe deplin numele, datorita oglinzii sale de un superb negru antracit ce reflecta fagetul matur din jur.
Soarele s-a ridicat intre timp deasupra braului de arbori, scaldandu-si obrajii incinsi in undele reci animate de tantari si libelule albastre. Pe salteaua fluctuanta a muschiului gros de turba, se remarca fructele rubinii, ca niste margele, ale rachitelor, dar si micile colonii de Drosera rotundifolium – roua cerului, planta insectivora tentaculata cu numerosi stropi lipiciosi-cristalini in varf, veritabile capcane fara scapare pentru o multime de gaze, musculite, fluturi, libelule.
In iulie si august, acestea ating in diametru marimea maxima, de doi – trei milimetri si privindu-le ai impresia ca tocmai ai plonjat in apele unei lagune tropicale.
Dupa ce se urmeaza o vreme malul sudic al turbariei, traversand paraul colector, se ia inspre N-NV-V, prin lastarisul dens si pe o poteca ce iese, dupa 20 de minute de drum, in saua de la Fagadaul Pintii.
Soarele arde nemilos dar, din fericire, zapuseala s-a diminuat considerabil. Culegatorii de afine au periat cu modeste rezultate poiana lunga, poposind o vreme la umbra.
Din poiana de la NV de Magura Pintii se opteaza pentru un drum de TAF nemarcat, umbros, racoros, cu izvor in stanga, de unde se pot observa alte splendide insule verzi de tarsa.
Se iese apoi pe culme, intr-o poienita cu urme de santuri de prospectare geologica, de unde se reface traseul marcat turistic pana La Cruce.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
