Am fost de multe ori pe Satra lui Pintea, un urias trunchi de trapez impadurit, decalat spre sud din lantul sinuos al Muntilor Lapusului. El domina dinspre nord-vest spre est depresiunile localitatilor Bloaja (Izvoarele), Ciocotis, Inau, Dumbrava, Stoiceni si Costeni. Tot aici sunt adapostite Manastirea Satra Pintii si Schitul Satra. Mi-am dorit de mult sa abordez Satra lui Pintea dinspre vatra asezarilor pitoresti Cupseni si Costeni.
Pornim din Baia Mare catre Targu Lapus dimineata la 6,30.
Admiram campurile galben-portocalii din pricina miilor de flori de ranunculus, uneori alternand cu rectangulare parcele ciclamen-roz, acaparate de exuberantele floarea cucului cu petale zdrentuite.
Regretam ca nu am pornit mai devreme cand ajungem pe culmea dealului Pietris.
Panoramam spre depresiunea Cufoia si zarim gospodariile pitite-n livezi de pruni, turla bisericii.
Targu Lapus parca nici nu exista. E coplesit de groase neguri, unele scurse lenes spre Razoare catre intrarea-n fascinantul Defileu al Lapusului.
Culmile impadurite din Boiereni, Rohia, Valeni, Peteritea inchid spre sud uriasa caldare parca fierbanda.
Coboram din masina pentru a incremeni magia clipei.
Profitam de prim-planurile imenselor buchete albe de paducei infloriti.
Continuam pe voltele asfaltului pana in bucla-n ac de par de unde avem cea dintai perspectiva contre jour spre Hudin (piramida intunecata) si, la dreapta lui, Tiblesul invaluit de neguri.
Sub noi, la stanga, iese valea Tieiului (Cheiului adica) cu obarsia sub Satra Pintii, taind in doua vatra strabuna a satului Inau.
Odinioara aceasta vale accidentata, cu o moara de apa la iesirea in Borcut, era trecatoarea salbaticiunilor dinspre Masca (Razoare), Cufoaia, Borcut, Inau, Satra Pintii, de la mistreti la cerbi si ursi, insa exploatatiile forestiere, vanatoarea si braconajul intens, incepand cu iepoca de aur…
O taiem prin Targu Lapus spre Damacuseni.
Admiram raul Lapus in stanga iar inainte avem o alta perspectiva spre Hudin – Tibles.
La un moment dat deviem aproximativ 1 km dreapta si admiram superba bijuterie lacustra – Taul lui Tuli (Kalmar).
Ne incanta privirea acest ochi de apa realizat prin indiguirea unui modest parau, cu un frumos brau de arini (catre nord-est) ce-si oglindesc coroanele in apa ce pare a fierbe mocnit.
Pescarii dau la crap si stiuca.
O casuta de vacanta e pe malul vestic.
Panorama e extraordinara spre Targu Lapus, Satra Pintii si dealurile Rogozului, Libotinului dar si mai departe, spre Lapusul Romanesc…
Revenim la asfalt si continuam spre Damacuseni.
Admiram frumoasa biserica reformata cu arhitectura transilvana.
In Rogoz cotim la stanga si luam aminte la cele doua biserici zidite si cu turle argintii.
La stanga lor se afla bisericile maramuresene din lemn, ambele monument istoric.
Trecem podul peste raul Lapus. Apele-i sunt imputinate deja.
Soseaua asfaltata continua spre Libotin.
De-acum peisajul devine si mai pictural datorita terasarilor succesive, magurilor insiruite catre nord si haturi delimitate de tufele de paducel in floare.
Traversam satul Libotin si ne indreptam spre Cupseni.
Admiram fanatele verzi-aurii, codrii tineri de fag si carpen, mai apoi, in stanga-sus, vedem Satra lui Pintea din alta perspectiva.
Rastignire, bifurcatie, la dreapta drumul pietruit pana-n Ungureni (cu o extraordinara ruina a bisericii din piatra).
In fata avem localitatea Cupseni.
Inainte de-a intra in el cotim la stanga pe un drum pietruit ce ne duce-n Costeni.
Coboram incet curbele spre vatra satului si remarcam cele doua biserici din lemn, ambele monument istoric, una la dreapta, cu turla si sarpanta sindriluita, cealalta mai micuta, cu sarpanta si turla acoperite cu tabla, dincolo de valea satului, intr-un palc de pruni.
Oprim pentru a fura cateva cadre bisericii de lemn dar lumina nu este prielnica.
Continuam prin sat.
Oprim la o traditionala casuta spoita-n albastru si alb, cu fumul alb-diafan lenes, cu amarati proprietari varstnici ce stau la hodina pe prispa.
De la acestia luam primele relatii privind accesul spre Satra Pintii.
Localnicii par surprinsi ca ne incumetam sa batem atata cale…fara masina si mai ales fara o motivatie practica.
La ora 8,30 ajungem la o bifurcatie marcata de o rastignire.
Parcam vizavi, in curtea a doua vaduve, soacra si nora, ridate, plapande, trudite dar nespus de amabile, pline de solicitudine.
Acestea ne indica poteca ce le trece prin ograda si se orienteaza spre vest-nord-vest, pana la Satra lui Pintea (poale).
Ne angajam la drum depasind gardurile printre holde inguste, afectate de seceta.
Ne inaltam treptat spre o culme (est-vest) iar panorama in urma, spre vatra satului, contre jour, este de-a dreptul extraordinara.
Stancute, aurii codobaturi, cate un minuscul ochiul boului, soimi falfaind lenesi, cuci sagetand huciurile, mai apoi un aleatoriu sirag de insulite cu mii si mii de paralute perlate, albe, diamantate de roua noptii, zumzet de carabusi in zbor greoi, fluturi albi, albastrii sau albi cu ocru pistruiat, imense viespi in cautarea nectarului paduceilor in flare, raspandind parfumuri dulci-migdalate matinale, omniprezent cant vesel de greieri definesc minunata dimineata.
Urmam stravechiul drum – Calea Bai – strabatut pe vremuri de cei care aveau treburi la Baia Mare.
Ce aventura…de musai, traversand Muntii Lapusului!
Paduceii se inmultesc imediat ce ajungem pe culmea traversata de noi spre dreapta, catre valea Runcului (zona superioara).
Apa e numai un fir.
Continuam pe drumul de TAF.
Dupa o ampla volta dreapta/stanga iesim pe o culme.
Traversam un faget maret si ajungem repede la o prima poiana extraordinara.
Suim prin pasisti iar la ora 10,20 dam de drumul auto-forestier ce vine pe valea Dobricului, aflat in curs de inierbare si care ocoleste Satra Pintii de la sud spre est-nord-est.
Continaum pe directia Izvoarele (Bloaja).
Pentru un scurt popas oprim la borna silvica II/236.
Nu continuam pe drumul forestier spre nord-nord-vest ci o luam la stanga pe un drum de TAF ce intra in padurea matura.
Dam de un valcel sec, cu grohote andezitice piroxenice dupa care, remarcam un picior stancos abrupt in fata, orientat este-vest.
Il atacam pe curba de nivel.
Prindem culmea si ne deplasam in lungul ei, pe alocuri pe trepte bolovanoase.
Pe curba de nivel in dreapta, depasim valcele aride.
Remarcam formatiuni solitare cu aspect de contraforti, unul ca un turn inalt de 15-20 m.
La un moment dat, in fata, ne apare o stancarie incremenita in ciudat echilibru.
Doua imense blocuri stancoase sur-argintii realizeaza un fel de portal, strangand intre ele un bolovan gata s-o ia la vale la cea mai firava adiere.
Ne angajam in traversarea unui valcel abrupt prin dreapta stancariei-portal apoi pe sub pieptul stancos-cascadat.
Cautam culoarul care sa ne permita urcarea in culme. Il gasim dupa cativa zeci de metri, acoperit cu lastaris de fag.
Urcam pe el si dam de intrarea in Pestera Pintii (ora 11,30 – la 3 ore de la debutul traseului).
Pestera de origine tectonica e situata imediat sub culme.
Are o orientare descendenta si o deschidere/profil aproape circular.
Dupa vreo 7-8 m galeria se ingusteaza subit, cotind-o spre sud-vest-vest.
In zona de acces a luminii muschi si ferigute decoreaza pretetele brun-negricios.
Suim deasupra grotei unde o palnie afunda tradeaza dizolvarile.
O luam spre nor-vest prin desetul aproape imposibil de trecut de fag.
Ajungem in plantatia de zada infrunzita.
Anemone trecute, calugari in fructificare se ivesc in deset apoi in pajistea alpina din Satra lui Pintea plantata cu molid.
Mai intai o luam spre nord prin pajistea degajata, musuroioasa, acaparata de parul porcului, ajungem pe o inaltime de unde putem panorama spre Tibles, Hudin, Muntii Rodnei dar mai ales spre Muntii Lapusului, de la varfu Secu spre Varatec, Prislop, Prisaca.
Imediat dupa aceea o luam prin liziera densa, apoi prin faget.
La vest suntem impresionati de un grup de fagi maturi dezradacinati de pe un bloc andezitic cu stratificari verticale.
Reintram in plantatia de molid dupa care, la 12,20, adica dupa 4 ore de talpuiala, iesim in marea poiana. Calugarii-ctitori au buldozerit-o pentru a inalta schitul si biserica, pazite prin blestem de femeile care s-ar fi ratacit prin zona.
Izvorul a fost distrus de cei ce au realizat captarea.
Daca privim spre nord-nord-vest, vom zari in departari varful Mogosa si in continuare Secatura – Gutaiul Doamnei.
Poposim langa schit vreo jumatate de ceas, iar dupa aceea o luam spre nord-vest pe un fost drum pastoral, ulterior drum de TAF.
Drumul este acompaniat de paraul ce se naste la izvorul schitului la care se adauga alte izvoare scurse prin grohotele din dreapta.
Un izvor a fost amenajat ceva mai jos ca fantanita.
Langa ea un panou iti atrage atentia asupra interdictiei si blestemului ce se abate contra femeile care vor continua drumul spre schit.
Drumul devine abrupt.
La stanga se iveste Cornul Satrei (un piept stancos) cu grohote impresionate.
In fata noastra apare enclava pitoreasca Izvoarele (Bloaja).
Coboram pe drumul accidentat pana la o curba stanga.
Aici se iveste spre dreapta un drum TAF (abia perceptibil) pe care ne angajam.
In dreapta avem de-acum versantul abrupt, in stanga salbe neregulate de poieni.
Nu peste mult dam in drumul auto-forestier inierbat.
Am iesit la liman orientandu-ne spre est-sud-est.
Ne oprim pentru a panorama din alte unghiri Muntii Lapusului, Hudin si Tibles.
Mai putin de 100 metri mai avem pentru a ajunge la borna II/236, dar nu dorim sa batem aceeasi suita de poieni catre Costeni.
Deviem la stanga pe un drum de TAF, traversam un faget si dam intr-o alta inlantuire de pajisti.
S-a facut ora 14,30 si ajungem din nou in zona paduceilor.
Drumul prin poieni capata aspect de sleau pe alocuri.
Traversam o poiana mai mare cu iarba grasa si un sinuos curs de parau scurs prin grohote catre o zona umeda inainte de-a o lua repejor spre Costeni.
Iesim in cele din urma la liziera de unde furam o panorama a Costeniului peste o livada de pruni, cu prim plan de paducei in floare.
Depasim torente-ravene seci, mai apoi valea Runcului prin albie.
Soarele arde nimicitor cand ajungem in vatra satului.
Admiram casute si gospodarii vechi.
La 15,30 inchidem marele nostru cerc in curtea vaduvelor si pornim spre casa. Ne oprim pentru a profita de lumina ce scalda biserica monument istoric-arhitectural din stanga.
Deviem catre Cupseni pentru a fotografia bisericuta monument de lemn din Cupseni (recent renovata), adusa aici din Peteritea pe la 1848.
Intoarcem si plecam spre Libotin.
Oprim la borcutul din Rogoz. Aici aflam ca mai e o fantana minerala la circa 1 km in amonte pe malul drept al Lapusului iar pe un deal apropiat un al treilea izvor mineral.
Dupa ce ne dregem setea cu apa rece, cabogazoasa si usor sulfuroasa, ne indreptam catre grupul celor patru biserici.
Le fotografiem pe cele doua vechi din lemn, monumente istorice si de arhitectura lapusana.
Dupa ora 16 o luam invers pe asfaltul incins catre Tg. Lapus – Dealul Pietris – Baia Mare.
Aruncam tandre ocheade catre Tibles, varful Hudin, Satra lui Pintea, Pietris, Borcut, Cufoaia, Magureni si valea Baba…Culmea Prelucilor, dealul Florii si Pietrarul….
La ora 17 (dupa aproximativ 67 km/sens) ne despartim in torida Baia Mare.
Sfaturi pentru parcurgerea traseului turistic:
Traseu turistic nemarcat, nu sunt insa probleme de orientare pentru cei cu minima experienta montana si pe vreme prielnica.
Traseul se poate parcurge in 7 ore, la acestea trebuie sa adaugati insa timpul necesar investigarii satului lapusan, arhitecturii specifice, vizitarii numeroaselor biserici monument si nu numai a acestora.
Nu exista zone expuse, de risc insa trebuie acordata o atentie deosebita reptilelor, viperelor mai ales.
Mare atentie unde puneti mana, unde va asezati pentru popas, feriti-va gambele cu pantaloni lungi, jambiere sau soseste lungi .
O muscatura de vipera in aceasta zona poate deveni fatala.
Atentie si la trecerea pe langa stane, turme insotite de caini ciobanesti. Nu-i provocati!
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
