07 03 2010 cu Papa, Misu G., Brena si eu
Vezi GALERIE FOTO
Baba Dochia a inceput sa-si scuture cojoacele de pe la 1 martie si imediat s-au anuntat zilele insorite si caldute de primavara de-ti venea sa crezi ca, in scurt timp, va da coltul crud al ierbii, matisorii lozelor se vor auri, iar albinele si bondarii ii vor curta frenetic, secatuindu-i de pretiosul tezaur al nectarului si polenului. Dar nu, fiindca un val inghetat de aer avea sa bulverseze totul si, odata cu el, Tighierul ,Popradul, Dealul Cetatii lui Liszabona Gelert, Iricaul, Morgaul si in continuare protectorul guler impadurit al Baii Mari, de la Dealul Florilor la Dealul Crucii… au fost reacoperite cu o proaspata hlamida alb-argintie de nea si chiciura.
-6 C noaptea, 0 C, cel mult 1-2 C peste zi, lapovita si ninsoare de joi pana in finalul weekend-ului apoi –8C si alte ninsori, ce mai, iarna in toata regula.
Si totusi nu-mi venea sa cred, din moment ce, recent, la sfarsitul faurarului, am admirat discontinuul covor liliachiu de branduse si atarnanzii cercei ai matisorilor de alun debordand de polen la Apa Sarata.
Catre Plescioare…
Duminica dimineata, pe la ora 7.10, soarele s-a mai nascut o data la dreapta Mogosei si pe deasupra Fisculasului dintr-o sangerie geana de lumina, imediat insa pacla negurilor sure astupa azuriul cerului.
La ora 7.45 rulam spre Castelul lui Pocol din cartierul baimarean Valea Borcutului si in continuare pe ingusta dar negaunoasa curea de asfalt spre fostele colonii miniere de la Aurum si statia de compresoare a EM Sasar, depasind in scurta vreme confluenta vaii Borcutului cu valea Neamtului.
De-aici incolo drumul pietruit era hartopos si desfundat pana la confluenta vaii Wilhelm (care vine din stanga, cu apa cristalina scursa pe talvegul andezitic aflat in curs de caolinizare si, in consecinta, cu un pitoresc colorit ocru-vinetiu) cu valea Bartosa (care vine din dreapta, de pe la poalele vestice ale Plestioarelor, iar apele subterane iesite la suprafata prin vasarasurile vechilor mine ii conferea o culoare ocru-ruginie).
Am abandonat drumul spre mina Wilhelm, orientandu-ne-n dreapta si-n sus pe vechiul drum forestier catre Plestioare, mai apoi fostul drum tehnologic de acces spre galeriile miniere de prospecatre geologica ale IPEG Maramures.
Marmite in culori ireale de clestar la Valea Bartosa
Valea Bartosa, desi modesta, vuia din ce in ce mai jos si-n dreapta noastra, zburdand nonsalanta prin jgheaburile inguste sculptate peste veacuri in durele andezite, treptat imbacsite, ruginii, din cauza oxizilor de fier, trecand peste mici praguri, rotindu-se nebuneste in succesive valtori ori adastand cateva clipe in afunde marmite cu culori ireale de clestar.
Altfel era liniste, o tacere misterioasa caracteristica iernii invaluind totul. Ne-am deplasat depanand amintirile numeroaselor noastre excursii facute peste decenii catre Trapacel, Plestioare, Tocastru, paraul Alunis, de regula incepand cu a doua jumatate a lunii februarie (la 16 02 de Sfanta Juliana), cautand luscute, ghiocei, perlate de matisorii catifelati ramuri de loza stranse-n buchet pentru mama si bunici, nu o data, cu ceva sansa, intorcandu-ne acasa si cu mici buchetele de liliac salbatic si lastari cruzi de soc, cu mugurii verzi pleznind de seva. In timp, totul pare ca a luat-o razna.
Povara zapezii
Urmele devastatoare ale primei zapezi cazuta intempestiv in decada intaia a lui octombrie 2009 peste codrii nedespuiati de frunzele verzi, arar aramii- autumnale, se vedeau peste tot.
Arborii tineri (carpeni, fagi, stejari, salcami pe la liziere) prinsi cu frunzisul bogat impovarat de neaua grea, umeda si abundenta s-au incovoiat, multora li s-au frant pana si crestetele care atarnau precum niste sinistre aripi de pasari moarte, alteori au cazut pe sol generand un haos greu de surmontat, nu arareori rafalele de vant si greutatea enorma conducand la dezradacinarea copacilor. Acum neaua recent asternuta nu depasea 3-5 cm si de-abia a aglutinat frunzisul uscat.
Am depasit prin dreapta firul paraiasului care, de regula, ne incanta primavara devreme cu salba-i cristalina de minicascade, insa acum era aproape secat, dar la nivelul drumului un imens con de aluviuni si resturi vegetale-i tradau capriciile efemere.
Imediat dupa el, a aparut bolovanisul brun si pe deasupra lui sleaul vechiului drum de caruta ce suia spre paraiele si baltile mocirloase ale Trapacelului.
Turism la… 88 de ani
Ajutati de betele de trekking, Papa sprijinindu-se abil (la cei aproape 88 de ani ai sai) in toiagul sau zdravan din lemn de corn, am depasit rambleul lutos-bolovanos inclinat al drumului, dupa care suisul a devenit mult mai agreabil, asta doar aparent, deoarece imediat am dat peste ramurisul rupt de dezastrul iernii premature.
Slalomam printre coroanele prabusite, ajungand la primul parau ce o lua grabit spre intalnirea cu valea Bartosa aflata in dreapta si la 200-300 m mai jos.
Aici era si primul loc cu luscute stiut de foarta multa vreme de noi. Preponderent pe malul stang al paraului, clisos-negricios dar nespus de fertil, bolovanos de altfel, am admirat in fiecare debut de primavara cele dintai sabiute verzi si cerate intre care se iveau lanceolatii boboci alb-galbui de luscute penetrand obraznic cuvertura de nea, alteori crustele groase de gheata.
Totul era acoperit acum de ramurisul haotic cazut din arborii coplesiti de neaua din toamna, acestuia adaugandu-i-se crengile taiate cu drujba sau toporul cu ocazia primei interventii silvice de dupa calamitate.
Primele palcuri de luscute
Paraul exuberant de odinioara parea intristator acum, acoperit consistent cu ramuri, dar printre acestea dadeau cu privirile de primele palcuri de luscute imbobocite, uneori inflorite de-a binelea, dar cu petiolurile fragede incovoiate de povara zapezii si gingasele capsoare ale florilor dintai ale primaverii sfios plecate, rezemate obosite de plapuma alba.
Ce sansa dumnezeiasca sa poti admira si gusta pe nesaturate (primavara de primavara) expresia pura a primaverii simbolizata de aceste (aparent) modeste flori !
Cuget la asta privindu-mi tatal aplecat ca-ntr-un ceremonial de ruga deasupra unui buchet bogat de luscute, altfel nu-l mai vede, anii adunati, muncile si grijile de tot felul afectandu-i ireversibil acuratetea.
Ce i-o fi trecand prin minte in acele clipe? Mai mult ca sigur chipurile si nazdravaniile noastre, ale copiilor de odinioara pe care-i initia turistic si-i educa simplu dar consecvent pro natura.
Arbori franti, dezradacinati, coroane frunzoase pravalite de-a valma
Am traversat paraul, suind usor de-a coasta spre NE, pentru a ajunge dupa aproximativ 300 m la prima balta cu luscute. Pana acolo aveam insa de surmontat un haos silvatic din ce in ce mai mare.
Trunchiurile economic importante ale arborilor franti sau dezradacinati au fost recent extrase cu TAF-ul dar coroanele si ramurisul lor netrebuincios erau abandonate haotic si greu evitabile.
Prima balta, cu un diametru de aproximativ 35-45 m, un veritabil sanctuar odinioara pentru noi, deborda de palcuri de luscute imbobocite sau inflorite, dar haosul forestier a distrus tot acel ceva care ne obliga la introspectie, piosenie si o sacra admiratie a expresiei primaverii.
Versantii aratau la fel, ca si cursul paraului ce alearga in dreapta spre valea Bartosa, cu malurile si albia practic astupate de doboraturi.
Am dat cu privirile de urme de mistreti, nu vedem insa scaldatorile lor frecvente altadata. Probabil misterioasele fapturi s-or fi retras mai departe, spre huciurile si desetele protectoare ale Plestioarelor si Tocastrului, alungate de mugetul drujbelor peste saptamana.
Ne-am apropiat de paraul din dreapta, prinzand pe alocuri fostul drum de caruta, azi o larga poteca, continuand sa suim spre a doua balta, cea mai mare, de fapt o exemplara odinioara turbarie, ca un blid urias cu fundu-n sus.
Are diametrul de circa 55-65 m si zona centrala e acaparata de mesteceni, plopi albi, lemn cainesc si carpeni tineri, un guler circular decliv, cu ochiuri de apa si mii si mii de luscute imprejur, acum insa acelasi dezastru din octombrie a lasat in urma-i arbori franti, dezradacinati, coroane frunzoase pravalite de-a valma.
Raze de soare printre plopi, mesteceni si carpeni
Am ocolit prudent balta prin zona sa nord-estica, deosebit de mocirloasa, stanjeniti de crengi si trunchiuri invalmasite, am suit apoi oblic si spre stanga pana am dat in vechiul culoar al liniei electrice de inalta tensiune ce venea de la E.M. Sasar pe varful Iricau, coborand pe Borzas, trecand pe la Compresoare, sarind peste Dealul Cetatii Liszabona pentru a se indrepta catre Mina Wilhelm.
Resturile unui vechi stalp electric in forma de A, tratat cu creozot si lastarisul firav constituiau abia remarcabilele azi vestigii ale acesteia.
Balta a treia, dupa unii specialisti in minerit reprezentand o posibila fosta galerie miniera empirica a carei gura s-a prabusit, iar apele subterane din interior au razbit la lumina zilei realizand o colcainda balta mocirlos-ruginie, e aproape, la stanga si ceva mai sus.
Aici haosul forestier era de nedescris dar, printre trunchiuri, ragalii dezradacinate si ramuri invalmasite au aparut sute de palcuri de luscute imbobocite ori binisor inflorite, toate impovarate de ultima asternuta nea.
Am dat ocol baltii remarcand urmele altor mistreti ce au scurmat peste noapte dupa bulbi si seminte apoi am facut un traditional scurt popas. Soarele a invins surul norilor, inviorand codrul dominat de fagi de cel mult 35-40 de ani, intercalat cu plopi albi, carpeni, mesteceni si indeosebi ciresi salbatici.
Probabil ca fiecare din noi si-a depanat mental anterioarele treceri pe aici, implicit povestile asezonate cu chipurile dragi ale acelora cu care s-au insotit si au degustat ciclurile anotimpurilor dar mai ales magicul declic aparent repetitiv, in realitate mereu un altul, al nasterii primaverilor.
Parca se auzeau si glumele de odinioara, rasetele descatusate, iar in aer pluteau jucause flacarile micilor focuri din vreascuri trosnind sec, alaturi de imbietoarele miresme de slanina afumata ori carnati de casa perpeliti pe frigare si fierbinti picaturi de untura sfaraind la atingerea feliilor subtiri albe de ceapa…
Si ce mai paine de casa era pe-atunci, framantata cu cartofi de bunici si coapta pe vatra cuptorului de langa fantana…Cine dracu se gandea oare pe-atunci la initium si Codex alimentarium, adica la maleficele proiecte globale de exterminare selectiva a speciei umane ?
La fosta halda de steril a minei IPEG Bartosa
Am coborat dupa vreun sfert bun de ceas, o vreme dubland traseul pe care-am suit, mai apoi pe o diagonala sud-estica ne-a condus repede pe versantul abrupt la capatul fostei halde de steril a minei IPEG – Bartosa .
Am coborat la firul vaii, pe malul sau drept, abandonand drumul larg si pietruit, dar pe alocuri distrus si namolit de TAF-urile ce-au tras legaturi mari de arbori.
Prin neaua firava au aparut cele dintai exemplare turgescent-verzi si-mbobocite de dintele caprioarei, dar nu vedeam niciunde tufele scunde de liliac salbatic, nici viorelele, calugarii sau primulele n-au aparut deocamdata.
Minunatiile naturii: sfesnice si candelabre de cristal
Doar un paienjenis consistent de iedera inverzea pe alocuri versantul. Pe noi ne-a fascinat insa valea Bartosa, sloiurile ca niste sfesnice sau candelabre de cristal prinse si atarnande de crengi sau malurile stancoase, bulboanele, fuioarele involburat-inspumate, talvegul-covata compact-ruginie, alteori policromia prundisului sedimentat pe fund.
Trei ceasuri si jumatate a durat aceasta ciclica zgandarire de catre noi a primaverii dar cu ce incantare si florala rasplata, de fapt un generos dar (vizual/ virtual) oferit bunicutelor, mamelor, sotiilor, surorilor, prietenelor, colegelor noastre de 8 Martie 2010.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
