 |
 |
Vezi GALERIE FOTO
Vreme insorita, dar cu -1 C dimineata in Baia Mare. In timp ce rulam (imediat dupa ora 6,30 dimineata) catre Targu Lapus, si mai departe catre Razoare si Vima Mica, pajistile metalizate de bruma groasa nocturna ne fac sa zgribulim cu gandul la racoarea de-afara.
Padurile devin treptat din verzi crude, de un verde tot mai intunecat, corcodusii, ciresii, prunii, piersicii isi scutura deja petalele ba fructele lor depasisera deja marimea unui bob de mazare dar inghetul din ultimele doua nopti vor fi compromis probabil recolta 2011.
Oprim ca sa ne facem scurta panoramare uzuala de pe Dealul Pietris spre Cufoaia, depresiunea Tarii Lapusului , Hudin si Tibles, fiind inca o data impresionati de multitudinea culmilor si vailor succesive, diafan separate de voalurile mai putin laptoase de neguri decat alteori.
Panorame spre Dealul Corbului, Aspra, Preluca Noua…
Abia intrati in Targu Lapus viram imediat la dreapta, continuand spre Valeni. Asfaltul este destul de in regula si pe alocuri in curs de decapare si plombare dar nu si ruland de la Cariera de calcar Valeni spre Vima Mica.
Dincolo de ramificarea asfaltului catre Vima Mare, drumul pe deasupra Salnitei, spre Romanesti-Boiu Mare-Dealul Mesteacan, pietruit, este intens spalat de averse si torente, gropos si colbuit.
Din fericire pentru noi, o data ce deviem la dreapta si in jos de la rastignirea din deal, coborand prin Salnita de Sus spre Salnita de Jos, adica spre fosta punte suspendata pe cabluri ce facuse odinioara legatura cu Dealul Corbului, de doi-trei ani dublata de un trainic pod de beton, macadamul este mai de calitate iar accesul auto fara probleme.
Panorama deschisa mai ales spre nord, catre Dealul Corbului, Aspra, Preluca Noua, Dealul Pitigaii este incantatoare. Deosebit de pitoresti sunt si gospodariile salnitenilor, holdele si fanatele terasate, livezile indeosebi cele de pruni.
Tocmai sunt in floare perii si nucii iar suind dinspre Valeni ( prin roma Ponorata) spre Peteritea si Vima Mica ne incanta uriasele jerbe de flori rozalii ale merilor clasici dar si ciurdele mixte de vite Baltate Romanesti, metisi de Holstein Friza si bivoli abia scoase la pasune.
Lasam in dreapta o rastignire veche, tipic greco-catolica, zidita si spoita-n alb, aducand unei minuscule capele, apoi un helesteu cu digul mancat de vreo viitura si un drum ce suie la o pensiune turistica iar dupa aceea, ajunsi la o raspantie, o tinem la stanga-n sus spre apropiata biserica zidita, alba si cu turle argintii, din Salnita de Jos.
In ograda lui Crinu
Continuam pe ulita ingusta cateva sute de metri apoi ne abandonam masinile, luam rucsacii usori si pornim pe un traseu oarecum facut iarna de catre Misu si Flaviu Ch., beneficiind atunci de sfaturile unui localnic ce le fusese o vreme ghid ( Pop) care insa era plecat acum in Baia Mare ( ne spuse sotia sa).
Admiram pajistile brumate inca in zonele nordice si inlacrimate de soarele cald mangaind versantii sudici, orhideele din specia untul vacii (Orchis morio) prezente la tot pasul, solitare sau in grupuri mari, casele vechi cu timpane minunat traforate in scandura de brad jiluita si cu tarnaturile invaluite de vita-de-vie.
Nu lipsesc din curti tractoarele, in alte locuri autobasculantele, strafurile. Urmand ulita ce suie costis spre NV ajungem in ogradu lui Crinu, un tanar salnitean ce ne ofera relatiile necesare accesarii spre La Mese peste varful Dumbravita ( numita astfel conf. hartii topo 1 :25000, cu alt. de 503 m, Dumbradeana conform localnicilor, altii ii spun Dumbravioara.
De fapt, toponimiile sunt destul de diferite in functie de localnici. Unii numesc zona de acalmie a Lapusului din aval de pod si insula, Balta Salnitei, Crinu ii spune insa Balta Salnicului, un loc agreat de localnici indeosebi pentru scaldat si picnicuri estivale).
Crinu ne mai spune ca suind de la el (spre V-NV) in culmea Dumbravitei vom traversa o prima poienita numita Casa Batasenii ( probabil dupa numele fostului proprietar), cursul modestului Parau Padurenii si apoi poiana cunoscuta drept Podul Mestecanelului.
Ii multumim si fiindca Misu ar vrea sa facem traseul in ordinea Piatra Dracului, coborarea spre Rau si belvederea de La Mese, decidem sa o luam in sus, pe drumeagul de caruta, spre V apoi NV.
La rascruce de drumuri…
Problema care ne va deruta survine destul de devreme, odata ajunsi in cea de-a doua poiana neregulata, cu vedere spre S catre Culmea si Malu Vimei, fiindca acolo dam de trei directii de continuare a drumului.
Una o ia spre NE si duce probabil peste padurea de foioase din dreapta varful Dumbravita spre piciorul ce coboara ca o custura nuda de alocuri catre Rau, vizavi de Cetatea din Dealul Corbului.
La dreapta acelei custuri rectilinii Lapusul traverseaza zona de acalmie din aval de Balta Salnitei (ori Balta Salnicului) aflata la confluenta cu vaii Porcului ( in forma de spectaculoasa cascada, cealalta cascada, Valtori, aflandu-se pe un brat secundar a vaii Porcului, la circa 150 m inspre amonte, imediat sub Colac, dupa cum ne spunea in urma cu doi ani Marin din Deal, Costea Marin din Dealul Corbului adica, o admirabila cunostinta de-a noastra).
La circa un km in aval de Balta Salnitei, dupa un larg cot al Lapusului ce evita promontoriul de la Colac, imediat dupa stancariile de la Sura si Ghetar, raul intra in urmatoarea sa zona de pitoreasca acalmie numita de localnici Balta Mesteacanului, locul unde Raul intra intr-o bucla in U obligat de peretele Cetatii din Dealul Corbului, sistos-cristalin si aflat la NV, imediat in aval de acesta trebuind sa ocoleasca pintenul varfului Tipaului, realizand astfel cea de-a doua sa inflexiune in forma de U inainte de apropiata confluenta cu valea Rea.
Varianta de drum ce continua inainte si spre N, duce repede printr-un lastaris la un hranitor pentru cervide. Continuand de la acesta pe culmea treptat descendenta, ulterior custuroasa sistos cristalina, se ajunge La Mese.
Acest picior coboara pana in raul Lapus exact in bucla sudica, in U , din dreptul varfului Tipaului si pe el aveam sa ajungem in a doua parte a excursiei noastre, din Salnita pana la hranitoarea pentru cervide distanta nefiind mai mare de vreo doi km.
Varianta a treia de drum de caruta se angajeaza la stanga, spre V, suind spre culmea cu succesive poieni acaparate de ienuperi, rari pini spontani, inconjurate de fageturi intercalate cu stejari si goruni, cu tineri mesteceni pe la liziere, dispuse intre hotarele Salnitei la E -SE si a Romanestiului la SV-V.
De mentionat faptul ca acest drum de culme, inainte de a iesi la marile si neregulatele poieni, are o varianta de-a coasta, pe curba ne nivel, spre NV-N, urmata o vreme de noi si abandonata in scurta vreme fiindca realizam ca ne-ar conduce prea direct la Rau.
Desi Misu G. si Atti K. aveau GPS, niciunul nu avea incarcat in ele ortofotoplanul Google Earth al zonei sau o harta topo, iar de pe culmea acestor splendide poieni impanzite de lapte cainesc (Euphorbia amygdaloides. ) untul vacii (Orchis morio) si toporasi (Viola odorata), nu se vedea decat Culmea si Malu Vimei la S, respectiv Aspra, Dealul Pitigaii, Preluca Noua spre N.
Atunci, in loc sa mai tinem drumeagul de culme ce mai continua o vreme spre V, cotind-o in dreaptul Pietrei (Stanu) Dracului spre N-NV, adica aproape de gospodaria izolata si livada de pruni a padurarului Cristea din Deal, am decis (gresind astfel) sa o luam pe directia N-NE pe un fost drum de TAF.
La liziera am avut bucuria sa dam peste cele dintai exemplare inflorite in aceasta primavara de Pecetea lui Solomon ( Polygonatum multiflorum) dar si peste o multime de urzici moarte cu flori rosii (Lamium purpureum, Lamium maculatum).
Drumul coboara o vreme spre dreapta dupa care apar mai multe variante derutante. Il tinem pe cel descendet nordic, lasand in dreapta obarsia cuminte a unui parau care, in doar vreo suta de metri mai apoi, prezenta o albie foarte accidentata sistos cristalina, coboara vertiginos spre malul geografic stang a Lapusului.
Dar asta am aflat-o ceva mai tarziu, dupa ce drumeagul nostru s-a terminat subit, noi continuand spre un luminis nordic cu mesteceni, dand in niste insule de poienite din care am izgonit o caprioara, involuntar speriata.
Privind spre N vedem malul drept al Lapusului si deasupra sa pajistile cu rare gospodarii aferente Asprei, mai apoi chiar si gospodaria lui Sorin din Dealul Corbului (langa el a fost amenajat tarcul de peste 14 ha pentru mistreti), din dreapta culoarului valea Stanjerilor, dar astea nu prea ne ajuta in orientare.
Blocuri de sisturi cristaline si micasisturi stralucesc in soare
Coroborand harta pusa-n situ, cu distanta parcursa de noi din Salnita de Jos, conform GPS realizam ca Piatra (Stanul) Dracului am ratat-o, aceasta ramanand undeva in stanga, nu foarte departe, spre V adica.
Decidem atunci sa o luam descendent-costis ( spre E) catre o fosta poiana cu fanata acaparata acum de tineri salcami. Pentru asta trebuie sa coboram initial in albia paraului ocolit ceva mai devreme pe la obarsie.
Aceasta este una stancoasa, ca un V placat pe fund si spre maluri cu blocuri de sisturi cristaline si micasisturi stralucind argintii in soare. Doar un firicel de apa curge acum pe-acolo dar nu era defel greu sa ne imaginam aspectul paraului dupa o strasnica aversa torentiala. 
Pe malul drept al paraului apare o fosta poteca inierbata iar inspre SV un fost drum pe care proprietarul poienii isi scoate odinioara fanul adunat vara. Suim in culme, dand acolo de un gard din rude menit sa impiedice vitele scoase la pasunat sa iasa din perimetrul respectiv dar si de un drumeag coborand oblic spre Rau, cu liziera padurii tinere de foioase in dreapta si o mare si neregulata poiana la stanga, pana aproape de albia Lapusului ( deocamdata ramas nevazut).
Privim in urma sperand sa putem repera la V stancaria sur-ruginie, ca un perete cu rari arbori pe crestet, a Pietrei (Stanului) Dracului dar aceasta nu era vizibila si nici nu ne-a fost dat s-o vedem de aceasta data (ea putand fi admirata de pe Cetatea din Dealului Corbului sau, si mai bine, de pe deasupra Surii ori de pe povarnisul foarte abrupt, nud, din dosul Cetatii, de pe la Taurul cel de Piatra ori deasupra gurii vaii Rea.
Tinem drumul ce coboara aparent pana la rau, dand de fapt intr-o sa marcata cu garduri pentru vite, acolo o poteca luand-o costis si apoi descendent la dreapta (SE-E), alta continuand in coborare spre N, dand in alta sa din care, privind spre E, am vazut prima oara Lapusul curgand la cca 100-150 m sub noi.
Era imposibil de coborat pe-acolo la Rau, versantul fiind stancos, extrem de inclinat si impadurit. Tatonam inca vreo 200 m spre N si-atunci Misu ne spune ca are ceva probleme subit ivite, obligandu-l ca in maximum trei ore sa ajunga la un medic.
Ne aflam departe de Salnita, foarte aproape de Rau, intr-o zona nestiuta de noi si extrem de accidentata. Resemnati, am decis s-o luam repejor inapoi spre Salnita dar Misu voia neaparat sa ajungem La Mese.
Custura stancoasa de La Mese
Dupa ce suim pe unde am coborat, ajungand la acel gard de unde spre stanga o ia un alt drumeag coborand ( aparent) spre Lapus, o luam intr-acolo. Drumeagul este blocat pe alocuri de doboraturi de vant din urma cu 2-3 ani apoi am avut de traversat albia si mai accidentata, seaca practic, frecvent blocata spre Rau (sunt cca 100 m pe paraul cu aspect stancos pana la Lapus, pe alocuri existand si saritori) de fagii doborati de-a valma.
Vedem din nou Lapusul dar nicaieri spre N peretele sur-ruginiu al Cetatii din Dealului Corbului iar in lipsa sa, nu avem niciun reper concret, cu toate ca vedeam niste gospodarii SV-V din Dealul Corbului, cursul valea Rea si, afluindu-i din drepata, valea Stanjerilor.
Din acest punct Dinu P. si Misu G. au luat-o de-a coasta si-apoi in sus spre E-SE, avand sa ajunga la custura stancoasa de La Mese. Familia Kelemen, Brena si cu mine aveam sa coboram in albia Lapusului, cu sentimentul ca macar cu atata sa ne fi ales.
Desi Raul era foarte aproape, sub noi, coborarea prin dreapta paraului stancos, pe versantul cu grohote instabile in final, pe deasupra si alunecoase din pricina muschilor umezi si a mazgai aluvionare, a presupus multa atentie, iar in lipsa betelor de trekking ar fi fost foarte greu realizabila.
Ajunsi la Rau remarcam ca ne aflam putin mai in aval de varful Tipaului, acea claie impadurita cu gorunet cu care se termina spre S promontoriul impresionant al Cetatii din Dealului Corbului, aproape vizavi de gura vaii Rea.
Nici de acolo nu puteam vedea spre V Piatra Dracului, unica priveliste, realmente splendida, oferindu-ne-o cursul cu ape de smarald a Lapusului si de-o parte si cealalta a sa, fageturile nordice, antagonice in primul rand cromatic, apoi si din pricina solarizarii, gorunetelor sudice.
Era destul de frig la umbra, timpul trecea rapid si habar nu aveam inca pe unde iesim in Salnita, iar timpul ne presa, trebuind sa-i ajungem din urma pe colegii nostri. Am luat versantul abrupt in piept suind pana la capatul potecii, dupa care am continuat costis, calarind adesea fagii prabusiti si dand de o mare stancarie sistos cristalina insurmontabila, obligandu-ne la ocolirea ei prin dreapta, continuand apoi oblic la stanga si-n sus, mai ales dupa ce am reluat legatura prin repetate chiote cu Dinu P. si Misu G. Raul ramanea tot mai jos si la stanga dar in fata ( E) s-a ivit un restrans luminis promitator si…nu prea.
Am suit acolo, dand astfel de piciorul abrupt, stancos, cu succesive mese, formate din blocuri cristaline acoperite cu muschi, ce coboara in trepte spectaculoase din varful Dumbravita spre N, pana la bucla in U din dreptul varful Tipaului.
Acum abia imi era clar pe unde ne aflam, mai ales deoarece pentru prima oara vedeam pe versantul opus peretelui Cetatii din Dealul Corbului ( aceasta seamana cu zidul unei medievale cetati, fiind de fapt un perete stancos metamorfic si fara nicio legatura cu vreo cetate medievala).
Din acel loc era frustrant totusi de privit fiindca arborii ne obturau panoramarile. Am tinut-o in sus prin dreapta custurii din ce in ce mai spurcata, accidentata dar si cu succesive mici platforme de belvedere.
Precedenta coborare pana la Rau si poposirea pe aceasta custura ne oferea drept nevisata rasplata pentru tenacitate, perseverenta si defel desconsiderabilul nostru efort, niste splendide privelisti spre nord.
Spre Poiana Mestecanelului
Ne aflam in premiera acolo, fapt ce ne bucura in mod cu totul deosebit (fiindca Cetatea din Dealul Corbului o vizitam prima oara cu Misu G. dupa o abordare nebuneasca dinspre Aspra, de la gospodaria invatatorului Bodea, prin valea Rea, suind pe Taurul cel de Piatra si peste valea Stanjerilor, cu retur pe la Sorin din Deal si minihidrocentrala sa de pe valea Rea superioara, apoi cu Alec P. si Aurelian St., facand aproximativ acelasi traseu dificil, ultima oara fiind condusi de Marin din Deal, pe la Colac, Sura, Ghetar pe Cetate, cu retur in Dealul Corbului ).
Am tras din belsug cadre, inclusiv cateva plonjant-aeriene spre Lapusul curgand dinspre Balta Mesteacanului, pe la poalele varful Tipaului si pe sub piciorul La Mese, spre confluenta cu valea Rea, continuand apoi pe sub Piatra Dracului spre impresionanta Scaruta Asprei bine stiuta si nu o data admirata de catre noi).
Ne-am rehidratat consistent, ne-am dres cu citrice, cacao, batoane de fructe cu musli, apoi am luat-o la picior dupa Dinu P. si Misu G. pe care i-am ajuns aproape de hranitorul pentru cervide.
De-acolo, am mers spre SV, curand aproape a aparut un drum forestier inierbat care ne conduce spre Poiana Mestecanelului si poiana Casa Batasinei adica deasupra Salnitei de Jos, la un moment dat orientandu-ne direct spre biserica, coborand pe un vechi drum de caruta.
Se mai incalzeste, salnitenii pun cartofi iar noi avem sansa sa admiram Lapusul in aval de bucla sa in U de la Custura Cetatelei, gura vaii Morilor si Piatra Ciutei ca si capatul sudic cu arare gospodarii ale Dealului Corbului.
Am vazut si cursul impadurit al vaii Porcului, zona sa de varsare in Lapus, iar in departare, spre SE, peste Salnita de Sus, Vima Mica, Culmea si Malu Vimei.
Misu a indurat destul pana acum, cu un admirabil stoicism, necazurile ce-l chinuiau uneori dar acum trebuia sa ne luam ramas bun de la familia Kelemen si s-o tulim repejor spre Tg.Lapus…infruntand nu macadamul pana in Vima Mica ,ci de-acolo-n pana in Valeni mozaicul halucinantelor gropi asfaltice.
Spre norocul nostru, cu sprijinul unui june si simpatic dr. chirurg de garda, reusind sa depasim problemele ce l-au necajit pe colegul nostru , la ora 16 ne incheiem in Baia Mare noua si reusita propectare scrupuloasa a nebanuitului de variat, accidentat dar si generos ofertant turistic Defileu al Lapusului, ramanandu-ne insa destule necunoscute de lamurit in perioada care urmeaza, ca de ex. doua vai nordice din Peteritea spre Lapus ori din Buteasa la fosta moara a lui Todoru Nichii de pe Rau si cu siguranta si altele( vezi harta topo 1 :25000 sectiunea L 34 24Cb).
Foto: Salnita de Jos, Rau si La Mese (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
