Rt 10, 26 03 10 cu D.Pascu, M.Ghetie, Fl.Chincea, Brena si eu
Vezi GALERIE FOTO
A trecut Bunavestire (Blagovesteniile), iar de la Babe si neaua bezmetica a mielor abia s-a scurs o decada si soarele, din ce in ce mai prezent, a adus cu sine in Baia Mare caldura primavaratica si temperaturi de 18-20 C. La 4.30 dimineata, pe deasupra bisericii si a scolii din cartierul meu, am auzit fascinat macaitul gastelor salbatice coborand magic deasupra luminitelor urbei din intunecat – instelatul inalt al cerului si am realizat ca de foarte multi ani (din tot mai indepartata-mi, fericita, copilarie) n-am mai vazut/auzit pasajul cocorilor (din) spre tarile calde. Pe la 5.30 ascultam galceava animata a ciorilor, sute, aciuate-n metalicele structuri decorative ale Casei Tineretului, pregatindu-se infometate de o noua raita spre luncile Lapusului, Sasarului ori ale Somesului.
Imediat dupa ora 8 am pornit spre Targu Lapus – Vima Mica – Salnita ( 63 km). Prognoza meteo de pe net a ANM si Accuweather coincideau realitatii, adica era o dimineata sura, fara nimic deosebit inafara miilor de flacari galben-portocalii ale tufelor de loza de pe versanti si valcele, debordand de dolofanii lor matisori cu miresme dulcege de miere.
Imagini dezolante dinspre Pojorata
In Cernesti, am vazut un cuib de berze ocupat de perechea tandra ce-l studia, aranja si completa meticulos cu surcele purtate-n ciocurile portocaliu – rosietice. Prin tanara padure a Pietrisului, am putut remarca intinsele covoare verzi de leurda si, printre ele, o multime de calugari alb-roz.
Trecand cumpana apelor dealului Pietris nu am descoperit insa, precum de atatea alte ori, peisagistica absolut unica a enclavelor Borcutului, Cufoii si a Targului Lapus si asta, probabil, pentru ca de-aceasta data lipseau plutindele lenes cohorte alb-dense de neguri spre debutul Defileului Lapusului din Razoare. Doamne, de n-ar fi fost atat de gaunos asfaltul !
Am cotit la dreapta imediat dupa cariera de calcar din hotarul Valeniului, luand-o spre Peteritea – Vima Mica. Ce sinistru, grotesc, promiscuu si dezolant arata cartierul romilor de pe pasunea Pojorata, cu toate ca si acea zona e parte integranta a Romaniei, UE si a secolului XXI, ori nu e !? Puradeii de toate varstele, frumusei, dar jegos-zdrentarosi, colcaiau alaturi de numeroasele lor potai printre cocioabe sau de-a dreptul pe carosabil, jucandu-se cu te miri ce.
Buchete de primule solitare
Am oprit scurt la Primaria Vima Mica, afland de la primarul Ovidiu Daniel Roman ca vechea si amabila noastra cunostinta, Marin Costea ( poreclit Marin din deal) care ne-a fost un excelent ghid in dealul Corbului ( vezi Rt 54 / 14 nov.2009 si mai inainte la Pestera bursucilor din Dealul lui Danila), era plecat din institutie si, in consecinta, nu am putut primi de la el asteptatele relatii referitoare la abordarea succesivelor praguri, repezisuri si cascade de pe partea finala a vaii Porcului inainte de confluenta cu raul Lapus in locul botezat Balta Salnitei, la Colac.
Am continuat spre Salnita de Sus, coborand in Salnita de Jos si-n final pe drumul pietruit-argilos-mocirlos catre podul SAPARD (si vechea punte ingusta, pe cabluri de otel ce leaga dealul Corbului de Salnita (adica flancul nordic de cel sudic al raului Lapus) lasand in dreapta o indiguire destul de recenta pentru un privat helesteu, iar deasupra acestuia o cocheta vila-pensiune afalata in curs de amenajare.
Brandusele (Crocus vernus) ne mai zambeau doar de pe versantii nordici mustinzi de seva zapezii, in schimb galben palele buchetele de primule erau extraordinar de prezente, solitare, ca niste pernite florale, sau punctand in zeci si sute de locuri pajistile, altfel terne, si lizierele.
Am ratat admirarea sacru-purificatoarelor focuri aprinse de locuitorii Tarii Lapusului si ai Tarii Chioarului in seara de dinainte de Bunavestire, sau din zorii acesteia. Aveam insa acum parte de un impresionant, similar, spectacol oferit de taranii iesiti la iertuit ( defrisat haturile dintre parcelele terasate acaparate de spini si maracini) curatat pomii din traditionalele lor livezi scapatate in care adesea poti vedea porci de casa ramand cu sarg dupa de-ale gurii, greblat fanatele, aprins uscaturile.
Aproape ritualicele fumuri alb-diafane se intindeau lenese pe termicele diminetii in care soarele nu se catadicsea sa ne fericeasca, deocamdata, cu prezenta lui. La intoarcere aveam sa remarcam intinse suprafete carbonizate prin incinerarea vegetatiei ierboase.
Spectaculoasele „bucle” ale Lapusului
Am trecut dincolo de pod si oprind, luandu-ne rucsacii usori si betele de trekking, am admirat de pe pod apropiata arcuire stirba a vechii punti, Lapusul coborand tumultuos dupa ce tocmai ocolise-ntr-o spectaculoasa bucla in forma de U Custura Cetatelei, spaland apoi poalele Pietre Ciutei dupa confluenta cu valea Morilor (denumirea de pe harta topo 1 :25.000 dar localnicii aveau sa ne spuna ca ei o stiu cu numele de valea Rea; noi cunoastem bine o valea Rea extrem de salbatica si spectaculoasa, trecuta ca atare pe harta topo, separand Aspra de dealul Corbului, confluand putin inainte de intrarea-n malul drept al raului Lapus cu valea Stanjerilor, imediat la V-SV de stancaria sistos-cristalina grandioasa numita Cetatea din Dealul Corbului) si paraul Joampelor.
In aval de pod, imediat, e cea de-a treia insula (cea mai mare probabil) a Lapusului de la intrarea sa in defileu, acaparata de arbori si arbusti. Pe malul drept strajuit de impozanti arini se iveste o frumoasa lunca agreata verile de turisti si picnicari amatori de plaja si scaldat, lunga de vreo 150-200 m.
Am suit pe pietrosul drum ingust serpuind spre cele mai sudice gospodarii din Dealul Corbului, admirand tot mai numeroasele buchetele scunde de primule (Primula veris) alaturate florilor portocalii de podbal. Un caprior de doi-trei ani a zbughit-o speriat la ivirea noastra, peste accidentatul parau al Joampelor.
Imediat am descoperit pe taluzurile cu hatas de mur inflorescentele ros-albastre-roz de mierea ursului ( pizda tigancii sau Pulmonaria officinalis) intens curtate de bondari.
La gospodaria lelei Emilia Roman
La dreapta, deasupra drumului, a aparut o sura traditionala, un staul de oi si un ingenios improvizat saivan termoizolat cu paie si ogrinji de fan pentru perioada fatarii oilor, apoi o casa trainica, un tractor si o bucatarie de vara.
Cam pe-acolo, dar in stanga, incepe a sa se desprinda un drum de TAF ce va continua descendent si de-a coasta pana la Balta Salnitei, loc de scalda si picnic pentru localnicii de pe ambele maluri- in apropiere de piciorul stancos descins la Colac, adica imediat la varsarea vaii Porcului in Lapus.
Desi aveam harta si desi am batut de multe ori metodic zona Dealului Corbului, ne-am orientat inspirati catre urmatoarea gospodarie, aparent pustie, a Paulinei Marc. Amabila , aceasta ne-a sugerat sa continuam pe drumul SAPARD-ului pana la cimitir (ccirca 1,5 km de la podul de peste Rau adica) iar de acolo s-o cotim la stanga pentru a ajunge la un parau, afluent estic al vaii Porcului, dupa care sa ne deplasam cu precautie in avalul malului geografic stang al acestuia pentru a da de Valtori.
De pe acolo am avut o minunata belvedere (peste Lapusul nevazut) catre dealul Dumbravioara (conf. localnicilor, numita insa Dumbravita pe harta topo, ceea ce genereaza confuzii in intentia de identificare prin discutii cu bastinasii) din hotarul Salnitei, Cetatea Dealul Corbului si (peste de asemeni nevazutele de aici valea Stanjerilor si valea Rea) spre zona SE a Asprei.
Am admirat si sura traditionala a lelei Paulina Marc pe dosul careia-s puse ingenios la pastrat o grapa si sanie mare de lemn apoi am iesit la drum, indreptandu-ne spre urmatoarea gospodarie, aceea a mai vechii noastre cunostinte Emilia Roman, o septuagenara careia i-am admirat odinioara o splendida colectie de sterguri albe tesute-n casa din fuior de in si canepa, impistrite superb cu motive florale, bujori si ruje (trandafiri) puse la uscat in ograda.
De la gospodaria lelei Emilia panoramam la SE peste bucla nevazuta a Lapusului din dreptul Custurii Cetatelei pana hat departe, dincolo de Gura vaii Vimei pana la Rapa Vimei.
Dupa ce i-am spus care e obiectivul nostru, ne-a completat informatiile si urandu-i sarbatori fericite si sanatate am lasat in stanga debutul unui valcel mai mereu sec, invadat de huci dens, pana la cimitirul marcat de o straveche cruce de piatra (de hotar) si un solitar molid constituind un excelent reper pentru orientare.
Spre Valtori
De aici am cotit 90 grade stanga, deplasandu-ne mai intai printre meri si pruni salbaticiti, apoi prin fanata, pana la liziera fagetului invadata de calugari alb-roz ( sau maseaua ciutei, Erythronium dens canis) viorele (Scilla bifolia) si albastrele (crucea voinicului, Hepatica nobilis).
Ne aflam pe malul geografic stang al unui paraias, afluent estic al vaii Porcului,
Ne aflam pe malul geografic stang al unui paraias, afluent estic al vaii Porcului, ce si-a taiat multimilenar albia printre dolomitele dominante, intercalate cu sisturi cristaline.
Am coborat prudenti pe versantul impadurit, accidentat-bolovanos si cu numeroase capcane pentru bocanci parsiv disimulate de frunzisul gros si uscat. Pe malul drept, deasupra pe o terasa, e solitara bine organizata gospodarie apropiata celei a lui Marin din deal dar mai la SE de aceea, spre Colac.
La stanga ei, jumatatea de trapez impadurit-stancos numita La sura ( pe acolo ne-a condus Marin din deal spre inselatura surii, La ghetar si-n cele din urma la Cetatea din Dealul Corbului).
Albia paraului era bolovanos- ingusta, marcata de succesive ruperi de panta generand mici cascade alternand cu repezisuri, dolomitele alb-sure fiind bogat acoperite cu muschi verzi,catifelati ca si destul de prezentele vechi doboraturi de vant.
O cascada de circa trei metri e urmata de un jgheab lung de 4-5 m
O cascada de circa trei metri e urmata de un jgheab lung de 4-5 m prin care se pravale fuiorul alb de apa. Imediat ne-a incurcat deplasarea pe potecuta ca de salbaticiuni niste fagi uriasi franti de furtuni apoi, depasindu-i, am ajuns dupa vreo 100 m la confluenta cu principala vaii Porcului, aprox. orientata N-S, oferind vederii superbul voal alb-imaculat si diafan, ca de miereasa, al celei mai mari Valtori.
In curand a iesit soarele si atunci ne-am facut de cap imortalizand in draci pragul sitos-cristalin inalt de vreo 8 –10 m peste care se formeaza cascada, branele sale inguste si grafic stratificate, acum decorate cu sute de albastrele, ferigute si limba cerbului (Phylitis scolopendrium) verzi, lucioase.in albia cu praguri mai scunde inspre aval am remarcat micasisturi stralucind argintii-orbitoare in soare, calcare marmoreene si dolomite.
Un singur ghiocel…
O poteca suia avantat pe malul geografic drept, indreptandu-se spre Colac. O alta poteca, pe care o vom urma obligati de accidentarea reliefului pe ultima suta de metri a vaii Porcului, suia alert pe malul stang al vaii.
Doua minunate inflorescente de spanz, roz-liliachii, mi-au atras atentia prin pozitionarea lor intr-un palc consistent de brebenei albi si rozalii. Bucurosi de soarele napustit asupra locului paradiziac, am facut aici un scurt popas in care, amator de inedite perspective plonjante spre marea Valtoare, am atacat pieptis malul geografic stang surmontand mai multe trunchiuri de fagi aflate-n curs de putrefactie, acoperite de un strat compact-catifelat de muschi.
Generos, soarele mi-a rasplatit stradaniile oferindu-mi nu doar o alta viziune asupra cascadei, ci si o multime de palcuri de albastrele. in toata zona am vazut un singur, si aproape trecut, ghiocel (Galanthus nivalis) dar…ca simbol al inocentei si a puritatii mi s-a parut a fi fost arhisuficient.
Au trecut doua ceasuri de la debutul circuitului nostru cand am ridicat ancora suind pe poteca din malului stang al vaii Porcului spre SE, evitand pe deasupra custura stancoasa ce cobora vertiginos spre V si in finalul vaii Porcului, obligand acolo apa sa sara peste o cascada inalta de circa trei m, apoi pe un repezis iar inainte de-a conflua Lapusului, sa realizeze ultima cascada -Valtoare- nebuna inalta de 4-5 m, ingusta si cu alura de horn peste care se intrezarea destul de vag Raul cu ape lalii-verzui.
Poteca ne-a condus in cateva minute pe o culme arida catre zona sa abrupt-descendenta ce da in Balta Salnitei, formand gura si malul stang geografic al vaii Porcului in zona Colacului Lapusului si impadurita cu faget in partea superioara.
Soarele era fierbinte, floricelele pretutindeni, panorama fantastica, de la Dumbravioara si Stanu Dracului la Cetate si gospodariile Asprei iar sub noi, in baza versantului inclinat la 35-45 % , finalele Valtori ale vaii Porcului.
Ispititi de imprevizibilul zbor al fluturilor
Vanand imagini fotografice mi-am abandonat (impardonabil !) betele de trekking atacand aiuristic versantul nord-vestic cu numeroase radacini nevazute, alunecoase, si lespezi de piatra, sperand sa descopar o serpuind-descendenta cale de apropiere la ultimele cascade dar…un derapaj necontrolat si-o accelerare de vreo trei metri mi-au temperat subit zelul (noroc ca m-am prins de un fag, revenind fara alte incidente pe culme).
Vizavi coboara spre Colacul maroniu-verzui al Lapusului un picior dolomitic inclinat la 45 % , asemanator intrarii in Defileul Lapusului dupa Razoare, zonei Pietre Cerbului si Pietrei Ciuitei, toate situate pe malul geografic drept al Raului.
Nu ne mai venea sa plecam, fiind inspititi de soare la plaja, admirand valsandul imprevizibil zbor al fluturilor maronii si galbeni citrini.
Ne-am rupt cu greu din vraja locurilor, suind in continuare prin fagetul tanar spre obarsia culmii, avand in dreapta afund-accidentatul valcel sec, iesind la drum putin mai la sud de cimitir, piatra multiseculara de hotar si solitarul molid cu alura de efilata lumanare.
Ce grafica suava ne ofereau huciurile de carpen si fag, ce delicate pasteluri si laviuri in bej-gri generau lizierele acaparate de plopi albi tremuratori , ce minunate erau pajistile pistruiate de miile de buchetele de primule si ce fantastice erau acum, in plin soare al dupaamiezei, miile de tufe de loza etalandu-si matisorii imensi ca niste coconi de viermi de matase aurii !
Scrutam versantii stancosi ai Stanului Dracului, varful dealului Dumbravioara, din nou peretele brun-ruginiu al Cetatii, apoi culmea punctata cu numerosi ienuperi a Custurii Cetatelei, imaginandu-ne alte circuite inedite, intrebandu-ne retoric oare de cate ori si pe unde mai aveam sa abordam grandiosul Defileu al Lapusului (lejer comparabil Cheilor Nerei vazute-n vara lui 2009) pentru a-i descoperi treptat nebanuitele cotloane si unice frumuseti si asta dupa ce ani de-a randul ne-am adunat cu certitudine mii de km talpuiti sistematic pe ambele-i flancuri, indiferent de anotimp.
Pe masura ce-i desluseam sistematic tainele, traiam cu ferma convingere ca-ntotdeauna va mai ramane un ceva nedescoperit de noi, iar pentru cei care practica metodic si pasionati turismul montan asta nu li se va parea defel a fi doar o gratuita figura de stil.
File de istorie
Trecand din nou pe langa gospodaria Emiliei Roman am zarit-o-n batatura, bucuroasa sa afle ca ne-am atins obiectivul. In livada din fata casei de pe dealul stef era si Marc Paulina cu sotul ei, grebland fanata si adunand crengile curatate din pruni si meri.
Ne-au surprins teribil cele aflate de la istetu-i si bogat informatu-i sot. Acesta avea sa ne insire o multime de toponimii apoi, referitor la Cetatea din dealul Corbului, ne-a spus ca acolo, pe vremea in care zona facea parte din tinutul Szolnokului ( sec. XVII-XVIII) a existat doar un punct de observatie si paza impotriva cotropitorilor, o adevarata cetate intentionand sa edifice putin dupa aceea un descendent al lui Rakoczi, pe Custura Cetatelei dar, fiindca artileria evoluase deja foarte mult, un sfatuitor al acestuia i-a atras atentia spunandu-i ca tunurile au tevi foarte lungi, si pot bate si distruge orice fortificatie, de la mare distanta, locatia fiind lesne vizibila dinspre hotarul Salnitei si Vimei, facandu-l sa abandoneze.
Acelasi deosebit de agreabil localnic ne-a spus ca stia de pestera din Custura Cetatelei si chiar fusese in ea prin tinerete, afirmand ca auzise ca aceasta ar fi avut un parcurs constant descendent SV, pana la albia raului Lapus (azi prabusit), fiind utilizata de localnici ca ascunzis in vremuri ostile si drept cale de evadare subterana (precum alte grote din Boiu Mare, Mesteacan, Buteasa).
Ultimele cadre foto
Musai trebuia sa ne mai invrednicim, cat mai curand, sa ajungem la acesta (ca si la Marin din deal) pentru a afla completarea istoriilor si legendelor locului, dar si pentru a gasi cai spectaculoase de abordare catre E-SE peste paraul Joampelor spre Piatra Ciutei si valea Morilor ( si dupa el botezata valea Rea, cu mentiunea insa ca pe aici, ca si in alte zone din Maramures, cursul aceleiasi vai poate avea denumiri diferite pe tronsoanele situate din amonte catre aval).
Returul de aici la masina a fost mai degraba o agreabila plimbare urmata de o alta sedinta foto a Lapusului scaldat de aceasta data in soare, nu mohorat ca dimineata la sosire.
Imbarcati, am luat-o spre Baia Mare pe unde am venit, desi era cu circa 7-8 km mai lung decat varianta Romanesti-Boiu Mare-dealul Mesteacam-Somcuta Mare, aceasta ruta insa, in zona Salnita-Boiu Mare avea carosabilul pietruit-desfundat si spalat de ploi si torente pe alocuri, automobilistic fiind deplin dezagreabil prin urmare. Rluland spre Peteritea am admirat spre N dealul Paltinu, Preluca Noua si Veche apoi, intrand inspre Tg.Lapus, spre E, inzapezita piramida trigemena a tiblesului scaldata-n soarele dupamiezei.
Pe dealul Pietrisului, aproape de cariera de mamura din flancul geografic drept al vaii Teiului, parapantistii isi desfasurau, umflatele de briza spontan, imensele aripi roz-violacee de matase.
Dincolo, catre Magureni, Cernesti, pe versantul nordic al Culmii Preluca si dealul Florii, in Copalnic Manastur, alte numeroase focuri si fumuri pre pascale, sacre si purificatoare, se intercalau pictural miilor de loze cu inflorescente galben-portocalii. Ne simteam impliniti si pe buna dreptate ne puteam considera (vremelnic) fericiti.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
