Turism montan in Bucovina. Pe Muntii Tibau

Tatonari meteo pentru localitatile Sesuri, Carlibaba, Iacobeni. Prognoza excelenta pentru weekend. Cazarea e rezolvata la o cabana din Sesuri. Decolam dupa-amiaza spre Gutai – Mara iar din Vadu Izei o luam pe Iza-n sus. Totul e inviorat, proaspat iar mii de margarete albesc fanatele de pe Valea Izei la Moisei si Borsa.

Se insereaza dar mai putem admira Pietrosul (zanoagele nordice), varful Fetei, Puzdrele…Paltinu, valea Cimpoiasa cu fuior alb de ape cascadate, Podul Cailor.
Zona Borsa Complex s-a metamorfozat dupa 1990 intr-un mic orasel cu cabane si vile.
Stiolul e belit si spurcat cu drujba.
Prislopul incepe sa-si panseza incet ranile rezultate dupa barbara exploatare forestiera.
Versantii nord-nord-vestic de pe Tomnatec si valea Putredu sunt dezgoliti, dar si ai Barjabei.

Iesim din DN 18.
Cotim stanga cateva sute de metri, in amonte pe valea Sesuri.
La 21,30 ajungem in curtea cabanei. Ne simtim ca acasa.
Un patrat rosu/alb plasat in fata cabanei indica Parcul National Muntii Maramuresului (limita de est-nord-est).

Tragem o privire hartilor si stabilim traseul pentru a doua zi, apoi ne culcam.
Valea Sesuri susura adormitor…

Sambata, 19 mai, ora 5,30. Ne trezim. S-a facut ziua.
La 7 pornim pe valea Sesuri (in aval) si apoi pe Bistrita Aurie.
Pe DN 18, cotind stanga dupa vreo 13 km,  pe valea Tibau (in amonte), pana la podul ce-o traverseaza in dreptul pitorescului catun de ucrainieni, Pleta.

O luam pe Tibau in sus.
La dreapta ne impresioneaza stancariile calcaroase iar la stanga, arcada din piatra a fostului pichet graniceresc austro-ungar.

Din Sesuri pana la podul peste valea Tibau si drumul forestier ce suie-n Pleta avem de parcurs 16,3 km.
De aici o luam pe jos.
La ora 8,10 deschidem poarta catunului rasarit din neguri.
Un tanar grapa o holda ingusta cu murgul. Gosopdarii, acareturi ordonate, fanare inalte, ne apar ca niste fortarete antice.

Suntem la vest de varful Iedu (1517 m) dar nu doar negurile ci si braul de conifere ni-l ascund.
Fanatele abunda de mii si mii de ciubotica cucului diamantate de roua. Alaturi de ele violete de munte, trei frati patati.
Ni se sugereaza sa o luam spre nord, prin niste livezi, fanate alpine. Trebuie sa traversam valea Merchiuca.
Ajungem pana la valea Iorescu si de acolo in sus, o luam la dreapta catre culme pe un drum de TAF.
O ucraineanca ne sfatuieste s-o luam spre est, direct in sus prin livezile (fanatele) Pletei.

Dam intr-o excelenta poteca ce-o ia de-a coasta spre nord, pe sub liziera.
Ne luam ramas bun, deschidem porti apoi sarim garduri iar la 9,00 suntem pe poteca.
Poteca excelenta suie lejer si depaseste pe la vest varful Iedu. In continuare traverseaza o vasta zona cu doboraturi de vant si se orienteaza spre inseuarea dinaintea Tapului Mic. Spre se imparte in trei fuioare: unul larg o ia in jos, spre stana, altul la dreapta-n sus, in culme iar cel din mijloc ne conduce-nspre pajistea alpina.

La ora 10 iesim in pasunea umeda de roua.
Pasim printre mii si mii de primule galben-pal.
Dupa sisturile cristaline intalnite pana aici se ivesc pitoresti tancuri calcaroase eocene ce definesc creasta principala a Muntilor Tibau.

Pajistea alpina e denivelata din pricina fostelor amenajari genistice din primul si cel de-al doilea razboi mondial. Dam si peste colaci sau bucati de sarma ghimpata.

O mica grota descendenta, nu mai afunda de 3,5 m, apare in dreapta potecii, excelent conturata.
Suim in ample volte spre varfu Tapul Mare (1667 m) pe care poposim, la un fel de punct trigonometric triunghiular, din barne subtiri, la ora 10,50, adica dupa 3,20 ore de la debutul traseului.

Din pacate nu vedem nimic in jur la mai mult de 25-30 m.
Nici vorba de vreo sansa de reperare-orientare prin panoramare.
Noroc cu harta, GPS-ul si busola.
Cu toate acestea, de pe varful Tapul Mare, aplatizat, o luam initial eronat, spre est-nord-est.
Ajungem la o zona cu pereti stancosi inalti de 8-12-15 m.
Admirand prin ceata niste formatiuni solitare.

GPS-ul ne spune ca suntem aiurea fata de culmea principala nordica ce va cobora spre o ampla inseuare si de unde va trebui sa suim spre nord.
Ajungem printre stancarii la ora 11,45, dupa 4,15 h de la plecare, pe un varf stancos marcat cu o cruce de lemn.

La dreapta, departe-n valea, apare un catun muntenesc al Obcinei.

Privim la dreapta si-n urma si putem admira claia impadurita a Batcii Tatarcii (1549) din Obcina Mestecanisului. 
Dupa repriza foto continuam spre nord.
Lasam in urma varful stancos flancat spre vest de trei degete calcaroase.
Traversam prin stanga o insiruire de trei stancarii pitite-n molidis.
Dam de o formatiune stancoasa zoomorfa uriasa, cu doua cercuri concentrice alb si rosu plus marcajul bornei silvice V/ 225.

Poteca ne duce mai departe de-a coasta.
Coboram in zigzag spre o stana traditionala plasata-n limba poienii din stanga.
Dam de gainat de cocos de munte, urme rare de cervide, scurmatura de mistreti dar inafara de uli, soimi, codobaturi, gaite, fise si corbi nu vedem nicio salbaticiune.
Din dreptul stanei continuam drumul in usoara coborare, prin molidis.
Dam de borna silvica V/227 si in pajistea alpina ce abunda in coltisori, degetaruti, branduse si anemone, violete alpine dar mai ales de primele exemplare de cupe (Gentiana cohiana).
Ajungem la taul Magurei Mici, elipsoidal, lung de aproximativ 40-45 m, lat de 30-35 m.

Dac privim catre nord-est vedem varful Lucina (1588 m) si varful Hrobi (1507 m) din Obcina Mestecanisului.
Spre est-nord-est avem de-aici vedem varful Faraoane din masivul Suhard.
Spre nord-vest se desfasoara Magura Mare (1559 m), cu liziera de molidis in dreapta si pajiste alpina la stanga.

E ora 13,20.
Decidem sa poposim la poalele unor molizi pentru pauza de pranz.

Plecam la ora 14 spre Magura Mare.
Intalnim borna silvica V/219.
Asistam pe urma la fantasticul roi de scarabei albastri-violeti printre firele de iarba in cautarea perechii.
Corbi se avanta suierandu-si aripile deasupra noastra.
La stanga, in palnia unei afunde caldari din care-si aduna apele valea Magura Mare, apare o stana traditionala.

Abandonam liziera si ne deplasam pe curba de nivel.
Ajungem la trei cruci ridicate in memoria celor cazuti in cel de-al doilea razboi mondial. Trei mese de lemn tradeaza locul oficierii slujbelor anuale de vesnica pomenire.

Varful Magura Mare, stancos si cu o cruce de lemn, e la dreapta, pe liziera marcata de alte formatiuni gresoase solitare.
O ciudata constructie in ruina apare spre nord-vest, dupa o inseuare.
In pajiste observam frecvente crotine de cerbi si nelipsitele cupe, violete, anemone.

Privim in urma si putem admira varful Tapu Mare iar printr-o sa varful Iedu.
Varful Magura Mare il atingem la ora 15, adica dupa 7,30 ore de la debut.
De aici putem panorama in voie spre Muntii Suhard si Muntii Rodnei – mai ales zona Fundul Bilei, varful Ineu, Ineut, varful Rosu.

Cerul se acopera treptat.
Ne ameninta o nedorita aversa, motiv pentru care sporim ritmul coborarii la stana de pe valea Magurei Mici.
Stana era inca pustie.
O luam pe drumul forestier ce coboara pe valea Magura Mica (aval).
Ajungem la ora 16,30 la confluenta acesteia cu valea Tibau. In apropiere e cabana silvica Magura Mare si conflueta vaii cu acelasi nume cu valea Tibaului, mal stang.
Urmeaza 8 km de talpuiala pe valea Tibaului (malul dreapt), pe drumul auto-forestier rar parcurs de autotursime de teren sau camioane cu busteni.

Nu mi-am imaginat ca valea Tibaului, zona de la confluenta dintre Magura Mare si Mica, e atat de lunga.
Pe dreapta ramane varful impadurit cu molidis tanar si stancaria pitoreasca. Ambele se numesc Piatra Rosie.

La cabana unde inoptam, de pe valea Sesuri, ajungem la ora 18.
Am realizat in 10 ore 25 km de traseu montan in care actorii principali au fost mai intai negurile, apoi covoarele de primule si mai la urma cupele albastre cerneala.

Dupa binevenita spalare la robinet, atatam focul pentru si ne zvantam echipamentul transpirat dupa care stam la taclale pana la venirea noptii.
A doua zi dimineata urmeaza sa purcedem spre Zambroslave, in amontele vaii Sesuri.

Sfaturi pentru parcurgerea traseului turistic:

Traseu turistic nemarcat. 

Din Baia Mare pana la intrarea in traseu pe valea Tibau, la podul catre catunul ucrainean Pleta, sunt 194 km. 

Lunca din valea Tibau ca si catunul Pleta sunt excelente pentru campare cu cortul. 

Se poate gasi cazare si la muntenii din Pleta.

Atentie mare, izvoare cu apa potabile sunt foarte putine si destule sanse de ratacire pe timp neguros. 

Durata circuitului 9-10 ore. 

In caz de forta majora puteti apela pentru refugii la stane (destul de putine).