Ruta 17 din Ziua Pamantului 28 martie 2009 cu geologii D. Istvan-presedintele Speo Montana, V. Todoran, un doctorand geolog de la UBB Cluj Napoca, un student la Facultatea Geografie UBB Cluj Napoca (cei trei din satul Purcaret judetul Salaj), asist. univ. D. Nasui alaturi de studentii sai de la U.N.Baia Mare- Facultatea de Resurse Naturale si Mediu, speologi de la Clubul Montana Baiai Mare din care vicepresedintele M. Todoran si T. Minghiras, Brena & eu (total grup 15 persoane)
Exoschelet fosil de arici de mare – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
Meteorologic se anunta prima zi adevarata de primavara, cu cer variabil, mai mult senin si temperaturi de 15-16 C.
De iesirea programata pentru Ziua Pamantului 2009 a unui grup turistic ceva mai mare format din geologi, speologi si studenti baimareni la rapele calcaroase eocene si oligocene din hotarul satului Prislop cu Buteasa (versant geografic stang al Defileului Lapusului) aflu de la speologul Toni Minghiras care ma invita, joi, sa particip.
Motivul iesirii fusese determinat de rezultatul observatiilor empirice ale unor localnici din Prislop, inclusiv cele ale nepotului prosperei familii a gospodarului septuagenar Marian, student anul I la Univiversitatea de Nord-Baia Mare, Facultatea de Resurse Naturale si Mediu, conform carora in perimetrul vest-nord-vestic al satului, aferent stancariilor si rapelor calcaroase, exista fosile de melci marini uriasi alaturi de scoici fosilizate. Speo-alpinistii M. Todoran si Toni Minghiras urmeaza sa execute o coborare-n rapel pe faleza calcaroasa masurand grosimea straturilor, in paralel prelevand probe de roca in scopul datarii lor si cautand sa descopere in situ fosile preistorice de melci marini elicoidali apartinand speciilor Campanile gigantea alaturi de Campanile Parisiensis precum si orice alte fosile specifice arealului si utile realizarii unei cercetari stiintifice aplicate dar ceva mai aprofundate.
Prima mea aventura turistica in Prislop era legata de 18 mai 2008 cand impreuna cu I. Pop, I. Moldovan, A. Stefanoiu & Brena, ajungand in valea Prislopului pentru a sui de acolo la izolata familie Nan Gavril & Aurica pentru a fi condusi de fiul lor peste valea Ursului (conform hartii topo 1:25.000, numita de cei din Prislop, Valea lui Iures ori Valea lui Uris) ajunseseram la Casa Zmeilor, niste mici grote formate-n gresii fine post tectonizarea straturilor, ulterior coborand la raul Lapus, returul facandu-l (partial) pe valea Prislopului (in amonte).
Cu acea ocazie, panoramand dinspre Valea lui Uris (obarsie) spre nord-vest remarcaseram falezele bej-ocru de calcare intercalate-n fagetul dinspre hotarul Butesei fara a banui insa ca-n doar mai putin de un an vom reveni in Prislop pentru a-i deslusi nitel misterele geo-paleontologice.
Plecam din Baia Mare la 8,30 dimineata.
Ne regrupam in dealul Mesteacan la 9,30 si-apoi urmeaza suisul spre stanga, pe asfaltul ingust si desfundat pe alocuri al soselei, catre Prislop, lasand in dreapta dealul Tatarilor (dar si pestera din Francenii Boiului iar mai jos mai ampla pestera Magurici, cu colonii de lilieci).
De la rastignire, cotind stanga, dupa 1 km ajungem in Prislop, coborand pe drumul pietruit circa 1 km pana indaratul Manastirii Adormirea Maicii Domnului, greco-catolica, recent edificata multumita sprijinului acordat de catre Sfantul Scaun, un preot paroh si patru calugarite constituind nucleul monahal al asezamantului pe langa care s-au mai pripasit cativa adolescenti ramasi de mici fara parinti si care ajuta la treburile diurne, in schimb oferindu-li-se caldura decenta a unui camin.
Ghidul nostru ne conduce prin livada de pruni, decorata de sutele de diademe galben-pal a abia infloritelor ciubotele ale cucului, la exemplara gospodarie a tatalui si bunicilor sai, cu sute de pomi fructiferi, grajd cu trei vaci, godaci, un mare ciopor de gaini si cocosi, doi superbi metisi de terrieri Airedale folositi la vanatoare, cativa stupi, utilaje agricole, un atelier de tamplarie si tot ceea ce mai trebuie pentru deplina independenta a traiului unei familii care trudeste din greu dar si cu folos si meritata-n final rasplata.
Urmeaza un veritabil festin cu placinte crete, o delicioasa specialitate chioreana coapta din aluat nedospit si cu branza de oi, dar asta dupa cate un paharel de horinca veritabila de prune generos oferita dornicilor.
In gradinita de flori, la poalele unei seculare vite de vie, catorva tufe de buxus, unui mar Yonathan si a doi caisi, alaturi de doua siruri cu zeci de lalele, gazdele ahtiate dupa frumos aclimatizasera de-alungul anilor ghiocei (Galanthus nivalis), luscute (Leucojum vernum), rodul pamantului (un fel de cale autohtone-Arum maculatum), viorele (Scilla bifolia), calugari (Erythronium dens canis), caldaruse (Aquilegia vulgaris), ciubotica cucului (Primula acaulis) aduse de prin pajistile si padurile din jur.
Langa fundatia uneia din cele trei case ale gazdelor noastre ospitaliere remarc fragmente de fosile prelevate anterior din perimetrul rapei calcaroase, cochilii de melci spiralati, schelete de arici de mare, carapace dorsale de crabi, fragmente de corali, fosile de lamelibranhiate si spongieri, prin urmare era dovedit ca nu urma sa umblam toata ziua teleleu dupa cai verzi pe pereti.
Ne urnim cu greu din fata blidelor din care se revarsau apetisantele placinte crete fierbinti raspandind valuri, valuri, de arome ravasitoare ale simturilor, iesind prin fundul ograzii si orientandu-ne imediat pe un vechi drum de carute (nord-est). Trecem printre livezi dominate de pruni si ciresi, mici ogoare arate din toamna si intram in codrul de fag in care cateva aspecte imi atrag imediat atentia. Mai intai un loc de picnic amenajat de familia Marian, dotat cu masa, banci si o copertina, la liziera albastre corole sprintare de crucea voinicului (Hepatica nobilis) si viorele (Scilla bifolia) alaturi de albele corole de calugari (maseaua ciutei) dar si ceva cu totul aparte, numeroasele flori visiniu-liliachii de spanz (Helleborus purpurescens), de-altfel deosebit de frecvente in Defileului Lapusului.
Calcarele eocene si pe alocuri cele oligocene-si fac aparitia mai intai prin numeroasele doline cu aspect de palnie sau alungite prin contopirea a doua, trei.
In rambleul drumului de caruta apar apoi rare lapiezuri, omniprezente calcare stratificate, tectonizate si cu numeroase guri de aerisire despre care gazdele ne spun ca toata iarna sufla aer cald prin ele si niciodata neaua nu se depune in preajma lor. Tot de la acestea aflam ca in apropierea casei lor (spre nord-est) se afla o dolina-aven in care, aruncand o piatra, dureaza destula vreme pana sa o auzi oprindu-se. Un parau modest, afluent stang al vaii Prislopului care trece prin fata gospodariei lor, descrie o scurta dar spectaculoasa portiune cu aspect de chei.
In padure, alaturi de grosi si intortochiati curpeni vanjosi descoperim la fel de groase, impresionante de-a dreptul, exemplare de vita de vie salbatica. Inainte de a iesi din padure in pasunea arida presarata cu grohote de calcare dam de numeroase exemplare de cale autohtone spontane – rodul pamantului (Arum maculatum pe care le vazusem prima oara in Apuseni, zona Padis, in urma cu trei ani dar si in Muntii Padurea Craiului, in apropiere de pestera Moanei).
Apare si primul jgheab de adapare confectionat din anvelopa de tractor si cu apa afluita dintr-un izbuc cu apa cristalina.
In pasune descoperim al doilea izbuc captat ca sursa de apa potabila si pentru adapatul ciurdelor de vite.
Al treilea izbuc, de prea plin, inconjurat de un con de aluviuni, azi verde crud datorita nutrientilor solubilizati, extrem de apreciati de catre vegetatia ierboasa, continua spre est formand o vale impresionanta prin alunecarile de teren care scosesera la iveala calcare eocene, uneori in blocuri destul de mari si incluzand fosile de lamelibranhiate dar si de melci marini apartinand mai multor specii. Straturi sur-vinete de marne se intercalau calcarelor in timp ce neregulata albie labirintica a paraului era acaparata de uscatul strat gros de pipirig prin care zambeau soarelui portocaliile corole ale florilor de podbal (Tussilago farfara). Printre coltii ierbii remarcam oportunistele floricele alb-ro si delicate de paralute (Bellis perenis).
Drumul suie usor spre o culme apropiata din care, panoramand spre nord-est, avem o prima imagine de ansamblu a celor doua faleze calcaroase diferite ca marime inconjurate de codrul de fag, una mai mica, aflata spre sud, cealalta mai mare si situata spre nord, ambele cu fata orientata spre est. De pe aceasta culme drumul se bifurca, o ramura coborand spre Valea lui Uris (obarsie), cu flancurile punctate de cateva restranse plantatii de molid si pin, cealalta suind consistent spre vest.
Daca privim de aici spre est-sud-est remarcam serpentinele coborande din Prislop spre raul Lapus si dincolo de acestea, inspre Boiul Mare (hotarul vest-nord-vestic), o alta imensa faleza calcaroasa bej-ruginie.
Noi optam pentru suisul la stanga fiindca vizam ajungerea pe platoul somesan de deasupra rapei mari.
In drum se ivesc surprizele constituite din gasirea mai intai (de catre D. Istvan) a unui fragment de stalactita lung de aproximativ 25 cm, gros de circa 6-7 cm si cu canal pentru drenarea carbonatului de calciu solubilizat.
Imediat dupa aceea o membra a Speo Montana descopere scheletul unui arici de mare iar eu, un fragment de melc urias-Campanile gigantea-trei spire cu lungimea de 25 cm si diametrul de circa 12 cm.
In curand drumul arid-grohotos ce suie spre hotarul localitatii Buteasa ajunge pe platoul carstic punctat de doline de marimi diferite si destule zone denudate acoperite de grohote marunte de calcare sur-negricioase. O linie electrica de inalta tensiune vine dinspre Surduc traversand zona.
Aici exista si un impresionant stalp metalic inalt de 80 m, instalat de cativa membrii ai Speo Montana in beneficiul unei firme maghiare, scopul acestuia fiind de sustinere a aparaturii sofisticate de prelevare si transmitere automata a datelor meteo.
Speologii investigheaza aici doua doline din care una cu iz de aven prospectabil dupa decolmatarea prealabila a gurii (socanta aici prezenta peturilor din plastic) apoi ajungem deasupra marii rape de unde Toni si Marius se vor lansa pe abruptul estic, asigurati fiind in corzi de alpinism, dotati cu ruleta, ciocane geologice si banane pentru prelevarea probelor de roca & fosilelor cautate.
Unii raman pe platou pentru a-i ajuta pe cei doi alpinisti, o parte coboara printre cele doua faleze in timp ce altii ocolesc prin nord-nord-est si apoi spre sud faleza traverseaza o restransa zona inzapezita si dau intr-un drum prin care calcarele exploatate destul de putin in cariera sunt transportate spre Buteasa (in locul lor, cu totul nefericit, fiind aduse pentru a fi abandonate inimaginabile deseuri menajere sau din constructii care polueaza astfel interesanta locatie).
De deasupra falezei mari se vede un colt din Buteasa, o zona mai mare din Codru Butesei aflat peste raul Lapus apoi inzapezitul Ignis, Mogosa, platoul vulcanic Gutai iar spre est Valea lui Uris de la obarsie spre confluenta cu raul Lapus apoi in plan mai indepartat si mai sus dealul Pitigaii cu zvelta bisericuta greco-catolica pe post de far zonal, Aspra, Preluca Noua, dealul Paltinu si in fine, spre sud-est, Rapa Vimei.
Putini ienuperi puncteaza pajistea arida frecvent erodata iar fagetul se amalgameaza spre sud-est cu plantatia insulara de molid si pin negru.
La baza falezei incepem metodica noastra investigare printre grohotele excavate sau natural desprinse din stratificarile superioare. Roadele nu intarzie sa apara, acestea materializandu-se in fragmente de diferite marime ale fosilelor de Campanile gigantea si Campanile Parisiensis alaturi de fosile de carapace de crabi, schelete de arici de mare, scoici radiale din specia Pecteia alaturi de altele lamelibranhiate din specia Ostreia, numeroase fosile de lamelibranhiate mici fiind vizibile pe sectiunile proaspete ale unor bolovani calcarosi eoceni.
Nemultumit si animat de sperante sui cu ceva dificultate pe grohotele dure, mai la inaltime fine, pana in baza stratificarii calcaroase inferioare dar cand cei doi speo-alpinisti isi incep coborarea si (in)voluntara dislocare de roca, cobor pentru a nu fi accidentat de pietre.
Marius da peste un aven format intr-o diaclaza in timp ce ceilalti periem atenti zona descoperind fragmente de fosile de spongieri, corali, melci uriasi, cilindrice urme linear fosilizate de viermi marini dar si fragmente de coaste fosilizate (de vaca de mare), in arc de cerc si aplatizate usor, elipsoidale pe sectiune.
Inainte ca cei doi sa ajunga la baza rapei mari, incheindu-si masuratorile straturilor si prelevarea de probe, sugerez unor colegi sa facem investigatii si la rapa sudica aflata la circa 150-200 m distanta, mai putin inalta dar se pare neexploatata in cariera vreodata.
Aici remarc straturi ceva mai putin groase dar cel inferior, aproape rectilinii, la limita marnelor sur-vinete cu aspect de fin foietej, studentii descoperira in situ fosile de melci marini uriasi incastrate in roca, unele remarcabil de mari sau foarte putin alterate tectonic.
Pana la culmea sudica cu bifurcatia de drumuri trec un parau cu obarsia intr-un abundent izbuc, apoi un alt parau format sub doua suprapuse rape dezvoltate in calcare si mare, cea inferioara mai mare si in surplomba, amintind de un abri, aici fiind nevoit sa calaresc la greu o succesiuni de uriasi fagi doborati de furtuni si accentuata erodare a versantului.
Din culme intoarcerea o fac pe acelasi traseu pe care am venit inainte de masa, acum insa dedicand o mare parte din timp imortalizarii minunatelor flori si apoi investigarii de jos inspre amonte a vaii cu alunecari de teren si cu obarsia in izbucul de revarsare a preaplinului aflat la circa 3 m est de versantul calcaros abrupt.
Ajung primul la familia Marian, taifasuind cu cei ai casei despre unele si altele, apreciindu-le harnicia si tenacitatea, apoi, dupa ce trupa se regrupeaza treptat… in circa o ora si jumatate – 2 ore, suntem invitati la un alt festin pantagruelic cu drob de vitel, oua fierte, slanina si carnati afumati cu ceapa, cartofi natur si tocanita de vitel cu castraveciori murati si o extraordinara pita de casa coapta traditional pe vatra….
Soarele apune pe cand, multumind excelentelor noastre gazde, ne luam ramas bun de la acestea si o parte din colegi, pornesc spre casa, unii cu tolba plina de fosile destinate studiului geo-paleontologic universitar, altii cu tolba foto debordand de elocvente imagini si-n plus cu superbe reprezentari ale floralilor soli ai capricioasei primaveri 2009 in care ictericii fluturi nebunatici abia-si fac frivola aparitie.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
