Turism pe Tighier

E senin, soare, placut, chiar cald. La tot pasul avem izvoare zglobii, ciripit de pitigoi, zbor saltat de gaite… Plecam din Baia Mare spre cartierul Valea Borcutului la ora 11. In cateva minute parcam la Caminul Cultural. Admiram manunchiurile de ghiocei din gradinite, ingropate sub o rafala de nea si cu capsoarele sfios aplecate. Pornim pe dupa vale.

Dupa fostul bold al lui Ticz Arpad (magazin alimentar) cotim la stanga, prin curtea fostei proprietati Muresan.
Aici mai putem vedea vestigiile fundatiei si pivnitei fostului conac de ani buni acaparate de tufe de alun, corn si cativa tei.

Continuam pe serpentinele spalate de izvoare.
Admiram alunii infloriti ce-si scutura polenul la cea mai mica adiere. 
Ajungem la fantanita de la poalele batranului haspoi (mosmon) iar de-aici o taiem prin palcul de plopi tremuratori, carpeni si castani ameliorati (purtatori ai ciupercii cancerului scoartei care a decimat ani la rand arboretele de castan din celebrul bazin al Baii Mari).

Gospodaria pitoreasca a lui Hingly Lajos ramane la stanga.
Spre nord si est, e ghistinisul lui Roman Sanyi.

Suim si facem legatura cu poteca care vine prin spatele Castelului lui Pocol catre Balta lui Pocol. 
Micul parc dendrologic constituit inainte de 1970 de catre silvici, azi e dominat de exemplare exotice de rasinoase dar nu numai.
Balta lui Pocol e inca inghetata central dar periferic e degajata de gheturi, cu apa cristalina lasand vederii minunatul pastel acoperit de ape generat de frunzisul ruginiu-roscat.
Studiem oglinda apei in cautare de bule de fermentatie tipice unei turbarii sau ale broastelor iesite din hibernare.
E prea devreme se pare, poate-ntr-o saptamana…daca va continua sa se incalzeasca.

Continuam prin stanga Baltii lui Pocol.
Urmam unul din drumurile de carute spre Intorsura care precede Fagetul si Targul Ciorilor, adica vechiul traseu circulat (din) spre Valea Borcutului catre Baita.

Andezituri piroclastice oxidate, unele silicifiate, altele caolinizate, sunt raspandite pe versantul ce suie la Casa Taharilor–Manastirea.

Sub Intorsura a fost o veche galerie miniera, afunda de pana-n 30 m.
Intram curiosi precum in copilarie. Probabil prin 1980 IPEG-ul a creat cu vreo 5 m mai jos o alta galerie de prospectare din care acum navalesc apele tulburi conturand un paraias.
Coboram la cele doua galerii iar geologul Aurica identifica in gura celei de-a doua profilul, lat de aproximativ 1 m, al fostului filon.
Haldele de steril vecine sunt treptat si natural ecologizate, reintegrate codrului de stejari.

Continuam tangent dreapta pana pe culmea de unde avem o prima panorama spre Tighier (475 m). Spre sud-vest vedem stancariile ruiniforme care confera un inedit pitoresc acestei zone.

Coboram pe picior pana in saua sub care apele de mina ies prin doua fuioare-izbuc dupa care navalesc pe un repezis spre vechea cascada Picsa Babi, din valea Frumuseaua (mal stang).

Traversam valea si suim abruptul spre Tighier.
Dupa ce ajungem la aproximativ 50-60 m deasupra malului drept al vai o luam la stanga pe o poteca. Drumul ne conduce spre grota putin adanca, erodata-n aglomeratele vulcanice.

Revenim suind spre niste spectaculosi martori de eroziune – brecii filoniene – imi spune geologul.
De aici panorama se deschide la sud-est spre varful Iricau si departe, spre Satra lui Pintea.
La sud-sud-vest vedem iazurile de decantare ale Bozantei si Aeroportul Tautii Magheraus.
In prim plan sunt pini rosii nu mai inalti de 1 m ce orneaza aridele stancarii, una aducand a gigantic deget descarnat-intunecat, cealalta o triunghiulara piramida pe care pana prin 1965 isi avusese cuibul o familie de acvile de munte.
Poposim pe un fel de promontoriu stancos, suspendat la vreo 50 m deasupra codrului si care domina valea Frumuseaua (mal drept) si-n continuare zona sudica a cartierului Valea Borcutului.

Continuam tangent spre vest, la dreapta.
Imediat sub culme, putaem admira uriase stancarii vulcanice cu mici grote-vizuini spre baza, mai apoi un perete colorat verde-albastru spalacit, andezituri cloricizate sau fluoricizate ma informeaza Aurica.

Pe poteca cervidelor, aciuate aici pentru a savura bogatele resurse de ghinda si castane comestibile, dam peste un lat din cablu subtire de otel. Il desfac si arunc, sperand sa-i mai dau o sansa semetei fapturi haituite de neom.

Coboram in partea sud-vestica a Tighierului pe o poteca-brana abrupta si alunecoasa.
Pentru a surprinde o alta perspectiva a stancariilor si peretilor ciuruiti de grote si a unei falii cu grota dedesubt, ne deplasam pe la poalele lor, de la vest la est.

In dreapta ramane un alt important martor de eroziune, uriasul bolovan inclinat la vreo 75%.
Ne continuam excursia printre grohote si travesam un arboret secular de castani bolnavi.
Iesim sub o vie cu fantanita, aproape de casuta-coliba si traditionalul loc de popas-picnic umbrit de cativa meri salbaticiti.
De aici o luam pe o culme sudica, printre alti castani si stejari.
Deviem dupa cateva sute de metri pe sub linia de medie tensiune in valea Frumuseaua, in dreptul vechiului catun al rromilor.

Dupa 5 ceasuri petrecute intr-o zi insorita ce prevesteste primavara incheiem tura.
Ne intrebam pentru a nu stiu cata oara cati baimareni au oare habar ca la 7-8 km de Baia Mare exista o astfel de oferta peisagistico-turistica.
Sau poate e mai bine ca nu se stie ?!